5,064 matches
-
rău, să nu rămâie aici damblagită ! Bietu omu ei, mereu îi zice : Să trăiești, îi zice, să trăiești să mă îngrijești pe mine... Că io-s mai mare cu opt ani și io o să mor înainte. — Haidi, lighioană bătrână, îl repede ea. Haidi, că tot tu o să mă îngropi pe mine ! Cât m-ai clănțănit toată viața la cap și numa ce-ai vrut tu ai făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de copii, când, zărind-o, s-a smuls din mâna mamei și a luat-o la goană pe scara de lemn, speriindu-i pe cei dimprejur, părinți și servitori, care s au repezit cu toții după micul fugar, în pericol să-și spargă capul pe trepte. De ce fugea atât de înspăimântat ? Nu ar putea s-o spună nici acum cu exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o lase în pace, știe. Își vâră și degetele în urechi, și tot știe ce-i spune : o-domnișoară-bine-crescută-iubește-trezitul pe-răcoare devreme-iubește-retroversia-din-Plutarh camera-bine-aerisită și-exer cițiile-la-pian-șevaletul-și-broderia... — J’en ai assez ! i-a strigat cu năduf și, roșie până la rădăcina părului, s-a repezit să-i smulgă din mâna neîndurătoare ghemotocul de mătase, cu o pată neagră, scorțoasă, pe care i-l flutura sub nas. J’en ai assez... J’en ai assez... i-a strigat. J’en ai assez... S-a întors atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
donșoară, să nu vă mai tot smuciți, c-acu fieru e rece, da dacă-i fierbinte, pot și să vă arz, Doamne-ferește... Uuuuf, a dat Dumnezeu și-a ieșit, s-a dus să încălzească iarăși fierul ! Uf ! poate să se repeadă din nou la geam, uite trăsura, uite trăsura, atâta doar că a trecut de casa lor, deci nu este Titi, oare de ce să-i fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Dar ce bine poate fi în vacanță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atrăgător de tenebros, încât nu mai băgase în seamă mirosurile amestecate, totul găsindu-l numai o excitantă aventură. Totul deschizându-i perspective (îți mărturisise) pentru o viață nouă. Astfel că, fără să mai țină seama de sfaturile tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
politică mai abitir decât domnii ! Să mi-o imaginez, așa cum o vedeam altădată, în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea vă repet, acum, în al doișpelea ceas : cel care acum, cu o criminală inconștiență, se pregătește să verse atâta sânge - criminalul Brătianu... Chiar dacă aceasta ar fi vocea amicului Victor, pronunțând aceste cuvinte, ar fi necugetat, îmi spun, să te repezi și să-l întrebi, cu lipsa de răbdare a neurastenicilor : Dar bine, domnul meu, nu în sensul acesta, al unei cât mai imediate intrări, pledezi dumneata de doi ani de zile ! ? Nu doar acum câteva ore tot dumneata ai sfătuit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când se rămâne în tête-à-tête, apoi intervenții grosolane în public, replici care trădează proasta dispoziție și lipsa de curtenie... Să nu mai ții seama de spectatori și să te repezi cu orice ocazie să-ți jignești ființa apropiată ! Iar când se ivește momentul ca să te arăți bărbat, să te dovedești egoist și nevolnic ! Și dacă într-o bună zi nu voi mai avea puterea pour sauver les apparences ? Puterea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orele când se cuvine să ne vedem copilul, ceea ce, de la un timp, să recunoaștem că așa se și întâmplă... Profesorul își plimbă privirea șovăitoare peste fețele celorlalți ; mai puțin sensibilă la logică și educație, așa cum tinerii sunt totdeauna, Margot se repede să ceară a se face o excepție astă seară. Și în acest mod obține Profesorul îngăduința (dată à contre-cœur, ceea ce se citește pe chipul distant al Sophiei) de a o păstra și pe micuța Yvonne în salon. Ca urmare, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic, le explică Profesorul răbdător, savurându-și cu modestie triumful. Nu i s-a întâmplat nimic, s-a speriat doar de țipete... Și chiar acesta este adevărul. De țipetele lor s-a speriat și de ei toți, ce s-au repezit deodată. Cât despre pericol, era chiar inexistent, de vreme ce se isprăvise de servit ceaiul. Chiar acesta este adevărul, dar postura de salvator o aștepta de multă vreme. Așa că își ridică prețiosul trofeu, trupușorul care miroase amețitor a fraged și a lapte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sfârșit mai devreme, ea a început a împărți bani, dar, neavând mărunte schimbate, a cam bulversat spiritele, scoțând o hârtie de douăzeci de lei și voind ca acela ce o ia să o împartă cu câțiva încă. Bineînțeles, s-au repezit mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot mai imperioase, a dat-o la întâmplare celei mai grăbite. Comentariile triviale ale celor dezamăgiți, care mi-au ajuns la ureche, eu venind chiar în urma doamnei, m-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ea un mic incident regretabil : părându-i-se, cum a explicat mai târziu, că s-a dat semnalul de plecare, a aruncat pachetele de țigări ce-i mai rămăseseră. Bieții oameni au sărit fiecare pe unde erau, s-au repezit să le apuce, îmbrâncindu-se, luându-se în gură, chiar strivind mâini, degete sub cizme. O busculadă ce am regretat-o întrucât strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-a repezit, nepăsându-i deloc că dacă un bărbat deseori ridică mâna ca să lovească, o femeie în această postură contrazice chiar imaginea sexului ei ! în plus, s-a repezit și să strige, mințind că aș fi lovit-o, astfel că replica dezgustată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-a repezit, nepăsându-i deloc că dacă un bărbat deseori ridică mâna ca să lovească, o femeie în această postură contrazice chiar imaginea sexului ei ! în plus, s-a repezit și să strige, mințind că aș fi lovit-o, astfel că replica dezgustată ce i-am dat-o, mai tare decât cele ce obișnuiesc eu a da, era pe deplin meritată. Nu mai am puterea să scriu și nici cheful
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înainte, aș fi renunțat foarte ușor. A merge mai departe pe drumul analizei acestor fleacuri îmi pare cu adevărat un nonsens. Respectivul domn nu se afla în birou, dar, lăsându-mi numele, am primit extrem de repede telefonul lui. S-a repezit să se scuze pentru acest lung răstimp etc., invocând mulțimea trebilor ce l-au copleșit. Astfel am aflat că lucrează și la Cenzură, ceea ce nu știam, și m-a mirat, dar nu prea tare. Discursurile înflăcărate ținute în salon până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orașul fusese crud bombardat ; de două ore casa era în alertă și ea mă așteptase pe terasă, cu o broderie în mână, ca altădată. Mi-a ieșit înainte aproape alergând. Quand on s’y attend le moins, a spus râzând, repezindu-se în brațele mele, fără a mai ține seama de martorii dimprejur. Am mângâiat-o pe obraz, prima oară după o lună întreagă de depărtare ; în suflet încă îmi mai rămăsese, cum am spus și când am început să scriu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era numai în misiune ? Poate credea că ar mai fi ceva de aflat ! Dar uite că au plecat până la urmă ! Uite că stăm iarăși în vechiul salon, unde eu făceam, se pare, tot felul de pozne... Se pare că mă repezeam la măsuța cu rotile a madamei Ana și începeam s-o împing ! Dar nu știu dacă pe madam Ana ai mai apucat s-o cunoști... Da, atunci era bătrână și distrusă, știi care i-a fost tragedia : băiatul ei, Spiridon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plec d’acu și io, c-am stat numa să nu te las singurică ! Da acu po-să-mi strâng toaștele și s-o iau din loc, că mă prinde pe drum noaptea. Iote ce-a sărit în sus și s-a repezit să-i deschiză ! Ce vrei, bun, rău, e bărbatu ei ! Stau ei de-o viață-mpreună ? Că hâr, că mâr, da stau ? Și mult timp d-acu-nainte tot n-o să mai stea, că nu ne uită moartea aici pe niciunu ! Doamne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cărpănoasă ! Mai îmi vâra ea-n țoașcă un pateu, o prăjitură uscată, da bani ? Să scoață ea bani ? Ferit-a sfântu ! îmi dădea ea doojcinci, da steteam pentru ei de dimineața și plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că mut, că rău de clanță, cum e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
felul lui, cum este unii. El cu cartea avea ce-avea ! S-așeza toți, și el, repede-repede, săru’ mâna pentru masă ! Dacă termina tot, îi da mă-sa mare voie să plece. Și se scula el de la masă și se repezea iar la carte. Tot dă-i și dă-i, și citește, și scrie, el știe ce făcea la el, acolo, la cucurigu, că le mai dase o cameră mare și-una mică jos, și sus, la cucurigu-l lăsase numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu uita că Ivona e o fată inteligentă ! Ea și-a avut întotdeauna viața ei, nu s-a aservit ca noi doar familiei ! Cu vremea, dacă ar fi Țuțu plecat, după un timp te-ai consola și tu ! Eu ? se repede Clemența. Eu, care i-am amânat armata, eu, care l-am chemat din concediu cu telegramă ? Nicio săptămână n-am putut să stau fără el ! Și aici, dragă Ivona, ca să vezi cât de prost mă cunoști, aici eu îți dau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
greu să se înțeleagă cu tine. Tu nu mergi acum pentru că îl aștepți pe Niki, dar, în afară de mine, cine este la curent cu această explicație ? Nimeni ! Ceilalți toți vor observa doar absența, pe care au s-o comenteze... Ivona se repede iar la telefonul care sună. — Dacă e Niki, spune-i să vină direct ! Pentru că noi trebuie, totuși, madam Delcă, să mergem ! Ar trebui să vă puneți aici telefonul, Ivona, uite câte drumuri faci până la el... Tot nu a fost nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o casă îngrijită, dintr-acelea în care n-ai voie să intri încălțat. N-am intrat și probabil n-am să intru niciodată, deși vocea îngroșată a Moapsei, ce s-a și repezit să-mi aducă o dulceață, mă invită, ca totdeauna : — Da, intră ! Intră, te rog ! Intră... Nu intru... Mă scuz, mă bâlbâi, îmi contorsionez corpul, zâmbesc silit, explic că tocmai astăzi... (Chiar treci cam prea rar ! mi se răspunde, cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casa goală, și-așa un dor mi se făcea, eee, ce n-aș fi dat să mai fie și el pân casă !... Da noroc că io toată viața am fost mână de fier ! Și cum simțeam că m-apucă, mă repezeam și îmi luam pastilele... P-ormă, m-apuca, nu m-apuca, stam liniștită, n-aveam habar ! Că ce po’ să faci ? Nu po’ să faci nimic, n-ai pe lumea asta nicio putere, și nici nu poți, ditamai omu, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]