3,228 matches
-
în teritoriul aliat. Am dat aceste două exemple de „falsă complicitate” cu istoria deoarece sunt semnate de doi scriitori veritabili; dar alți scriitori sau istorici literari ar putea da și altele, cu zecile și mult mai grave. Însă, încă o dată, reproșul meu se îndreaptă numai către scriitorii de reală vocație și în cazuri în care ei ar fi putut foarte bine ocoli aceste „minciuni epice”. În romanele publicate sub Ceaușescu, aflându-mă într-un regim de restricție și de urmărire mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau Rebreanu (vezi Pădurea spânzurațiloră. Dar, încă o dată, ne ridicăm contra „amalgamului” pe care îl comit unii „justițiari literari” ai vremurilor actuale care neagă orice calitate maeștrilor literaturii sub comunism, doar pentru că „au publicat în editurile comuniste” (am auzit acest reproș în emigrația pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că au cedat, într-un moment sau altul al biografiei lor, presiunilor aparatului cultural sau chiar polițist. Sloganuri precum „Ori Academia, ori pușcăria!” cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu antisemitismul creștin de dinainte de război, chiar dacă primul n-a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori fondate, de formalism, ritualism și scleroză. Sunt acuzați că trăiesc într-un ghetou, că s-au refugiat în tradițiile lor, că trăiesc cu fața întoarsă spre trecut. Asta pentru că ei înșiși, creștinii de aici, sunt împărțiți între dorința de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puie ordine și disciplină s-a simțit de mult necesară. Acest zel în interesul instituției a fost greșit interpretat de unii din f.f. noștri care au situație de conducători ai ritului. S-au produs bănuieli, nu ne-au fost făcute reproșuri fățișe; s-au urmat procedee pe care eram deprinși să le vedem în lumea profană. S-au rostit și amenințări de caterisire; deoarece am fi călcători de jurăminte. Țin să pun lucrurile la punct. 2. Lucrarea noastră masonică, cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întregul zbucium al unui om care se vede părăsit de toți, în schimb, în timpul tratativelor din Pocuția, din anul 1502, ni s-a povestit dialogul pe care domnul l-a avut cu solii poloni. Se remarcă replica promptă, ironia și reproșurile pe care le face solilor: “Nu știu care este cauza de vă place așa de mult să veniți la Colaciu, pe care îl aveți de dulce”, “văd că nu vreți să vă amintiți că v-a fost bine cu mine și că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noastre, și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei”; și se ruga domnul, în continuare, “să dea Dumnezeu ca dușmanii noștrii să ajungă sub picioarele noastre și sub săbiile noastre”. Locul jurămintelor, al solicitărilor este luat de acela al reproșurilor: ”...văd că nu vreți să vă amintiți, îi spunea Ștefan solului polon, că v-a fost bine cu mine și că am fost pentru voi și scut și apărare din orice parte păgânească. Acum de când am încetat să o mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ochii mei,/ Ț-a venit vremea să piei,/ Pleacă-ți capu să ți-l tai!”, „Ce-ai căutat să-ți bagi caluaici,/ În moșâile maică-i Sălii-Samodivii,/ Puterea lui Dumnezău,/ Ca să-ncurci floricel’le/ Și să-i paști ierbur’le?!”. Reproșul adus lui Bogdan, ca și feciorului din colinde, este de fiecare dată faptul că a „tulburat” ordinea tărâmului, cu alte cuvinte prezența unui muritor întrerupe coerența sacrală sau/și stihială a spațiului violat. Provocarea se face totuși cu grijă, pentru că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ci în spațiul familiar Sâlei, la curțile ei. Înfrângerea ei acolo anulează forțele malefice chiar din inima lor. Ochii Samodivei apar a treia oară în baladă atunci când, exploatând garda coborâtă a Sâlei gătită, Bogdan o orbește; menționările precedente sunt implicite reproșului că Bogdan s-a ivit în câmpul lor vizual la început și cererii de a-i vedea ochii: „Sub fereastră se trăgea,/ Cam pe furiș,/ Cam mulcomiș,/ Mâna la brâu își pune,/ Buzduganul își trăgea,/ O dată îl răsucea,/ Ochii Sâlei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat, spunându-ne că ele ne vor deschide ușile până la ieșirea din fabrică. Să înțeleg, Sașa, că ai întârziat intenționat, numai ca să-ți verifici cardul deschizător de uși și m-ai folosit drept paravan? replicai eu cu o nuanță de reproș. Nu te supăra, Ion, dar nu pot să cred fără să verific. Pentru comunistul din mine, principiul biblic "crede și nu cerceta" nu funcționează. În sinea mea, regretam că fusesem folosit de rus pentru scopurile lui cu iz kaghebist, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pregătită să adopte politica de "reformare și transparență" a Moscovei. Convorbirile demnitarului rus cu ministrul Ioan Totu fuseseră calme, fără referiri la punctele fierbinți, care erau complicate și puse pe agendă mai ales atunci când partea sovietică deschidea "cutia Pandorei", cu reproșuri la poziția deosebită a României în diferite probleme politice și economice, adesea acceptate de celelalte statele membre ale Tratatului de la Varșovia, dar nu și de noi. Ca specialist în sovietologie, după opt ani de muncă intensă la Ambasada României din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Dacă vreți, mergeți la dânsul. Însoțit de Oprișan, am urcat spre biroul șefului de misiune, care mă aștepta în capul scărilor. Bine ați venit, tovarășe diplomat, v-am așteptat de săptămâna trecută. M-a izbit repetarea cu aceleași cuvinte a reproșului, lansat de șofer și m-am gândit că cei doi discutaseră despre mine. Nu mă deranja prietenia sau, poate, numai colaborarea dintre cele două extreme ale personalului ambasadei, eram doar sesizat de obrăznicia șoferului, pe care eram decis să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
apa din ulucul vitelor, mai lăsam ușile grădinilor deschise, la dispoziția găinilor și alte năstrușnicii caracteristice vârstei. Numai paza puilor de găină și a bobocilor de rață și de gâscă ne Întrerupeau uneori joaca și ne atrăgeau, pe nemeritate, unele reproșuri pentru reducerea numărului prietenilor noștri mai năpăstuiți de soartă. Bunicul a plecat În lumea drepților la scurt timp după mutarea noastră aproape de Visa și Bunica Raveca a venit la noi să ne Îngrijească. Familia Începuse să sporească. În 1928 s-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ni s-a spus că la cal nu se observă celule gigante. La curs v-a spus un medic uman și aici vă arată un medic veterinar. Conferențiarul Vrejoiu a părăsit imediat sala de lucrări. Nu mi-a făcut nici un reproș, dar m-a urmărit pas cu pas până la epurarea din facultate. Momente de respiro Oprindu-mă asupra unor aspecte din timpul studenției, consider că prezentarea lor ar fi incompletă fără menționarea unor “momente de respiro” rupte de medicina veterinară. O
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cred că o observație promovată galant lasă mai puține urme în conștiința unui critic nedispus să se mintă decât una trântită de la obraz. Ion Pop, ca să fac un exemplu, nu va ieși (pentru că-i e structurală) din eleganța reticenței sau reproșului, dar asta nu înseamnă că observațiile sale nu sunt mai eficiente (pentru cine nu vrea să se amețească, firește) și mai constructive decât altele, belicos clamate. Pe de altă parte, exigența de maliție pe care o pretindeau actului critic toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rînd în "Amfiteatru", iar cronicile care au apărut acolo la cărțile mele au fost negative. Fântâni carteziene a fost primită cu reticență de Constanța Buzea, iar volumul Câmp negru a fost, pur și simplu, desființat. Mi se aduceau, de regulă, reproșuri legate de limbă. Acest "ov" pus la sfârșitul numelui meu cred că îi făcea pe unii să fie circumspecți atât în ceea ce privea talentul, cât și cultura mea. Dacă m-ar fi chemat altfel, Setându sau Gerindu, de pildă, sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot numi, însă de privit m-am privit cu uimire, ceea ce a făcut mai mult decât un sfat. De reproșat, mi-aș fi putut reproșa multe, dar cum viața mea de până acum s-a constituit dintr-o sumă de reproșuri, până la un moment dat acceptate, apoi nu, ignorate, nu m-am gândit decât la reproșul că prea eram singur, pe când mi-aș fi dorit să fiu cu ai mei, știind că și pe ei îi copleșește dorul acolo departe, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât un sfat. De reproșat, mi-aș fi putut reproșa multe, dar cum viața mea de până acum s-a constituit dintr-o sumă de reproșuri, până la un moment dat acceptate, apoi nu, ignorate, nu m-am gândit decât la reproșul că prea eram singur, pe când mi-aș fi dorit să fiu cu ai mei, știind că și pe ei îi copleșește dorul acolo departe, și pe mine aici mă îngrozește absența lor atât de prelungită. Și atunci am început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe cel ce se caracterizează singur. Și, apoi, treaba asta o poate face mult mai bine decât mine Liviu Ioan Stoiciu. Care e relația românului "din manualul de istorie" cu cel de azi? Iubesc românul din manualele de istorie. Ce reproșuri ai face scriitorului român de azi, de ieri, de alaltăieri? Nu le reproșez nimic. Am doar cuvinte de laudă. Sunt atât de tineri, încât "parcă au murit demult". Ce calități ne țin atârnați, ca români, pe harta Europei? Lipsă răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să continui. Ionescu și Cioran erau obsedați de faptul că scriitorul român sfârșește cu scrisul cam la 30 de ani. Dacă citești caietele lui Cioran, vei vedea cât de obsedat era el "să lucreze", să scrie zilnic, și ce amarnice reproșuri își făcea pentru că nu reușea. Cred că scriitorul român trebuie să se... profesionalizeze, adică să considere scrisul o meserie, o obligație zilnică. Pentru o operă trebuie tenacitate, nu numai talent. Rebreanu e un bun exemplu în sensul acesta. Și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mari din partea muncitorilor în dauna nivelului politic. De asemenea noi n-am reușit să facem ca toate organizațiile de bază să fie factorul conducător și mobilizator în ceea ce privește conducerea organizațiilor de bază”. De neocolit rămâne, însă, critica tovarășilor de partid. Principalul reproș, mai ales când miza se contura drept o funcție în rândurile nomenclaturii în formare, făcea referire la faptul că aspirantul nu răspundea chemării Partidului. Dacă acest argument nu se dovedea suficient, atunci apăreau și altele, legate de trecutul nu tocmai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a criticii de retragerea lui N. Manolescu de la cronica literară, de la acel oficiu a cărui îndelungată funcționare ritmică devenise pentru cititorul român de literatură un indicator al normalității. Nemai funcționând oficiul, a apărut „criza“. Pentru că, aluziv sau de-a dreptul, reproșurile pe Manolescu l-au vizat atunci când a fost denunțată autodemiterea criticii, absența ei de la datorie, părăsirea ei pentru politică (mai clar nu se putea?), spre a nu mai vorbi de faptul că un cunoscut romancier l-a acuzat explicit, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de care suferă, din păcate, mulți activiști ai unor idei străine interesului național: "cei care, stăruitor, ne recomandă a ne lepăda de românitate o fac în numele unui alt sforăitor naționalism, contaminat de o pretinsă superioritate". Pe această linie sunt urmărite reproșurile încă de pe vremea lui Gherea, dar astăzi, în nesfârșita noastră tranziție, când "deteriorarea alarmantă a nivelului de trai, logoreea alarmantă și oportunismul grosolan" ce "conduc la isterizarea societății", "tabloul eminescian e la fel de adevărat ca acum un secol și mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Știința s-a prezentat la Odorhei. Noi am arătat o maredorință, dar suferim la capitolul atac, unde stăm practic într-un singur jucător. Pentru a câștiga în fața unei echipe bune ca Bacăul, trebuia să facem mai puține greșeli. Nu am reproșuri majore la adresa echipei mele, nici la adresa altcuiva, a fost o victorie foarte muncită, iar diferența s-a făcut la unele greșeli individuale și la unele execuții de excepție ale unor jucători. B.S.: Cele 3 eliminări ar putea da impresia unui
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
faptul că jucătorii au luat meciul prea ușor și eu n am reușit să-i motivez, să-i fac să fie optim motivați pentru jocul ăsta. Acesta a fost principalul motiv pentru care s-a ajuns aici. Rep.: Aveți vreun reproș explicit de făcut cuiva ? C.P.: Niciodată n-am să fac vreun reproș explicit nimănui, fiindcă jucătorii au dat tot ce-au putut pe teren. Dacă am ceva să reproșez, am să-mi reproșez mie, nu jucătorilor. Și chiar dacă o fac
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]