5,495 matches
-
deci, am mârâit eu pe un ton părintesc, orașul ți-a fost ocupat, țara ți-e cotropită, cei de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului, și tu îmi reproșezi că iau lucrurile în serios? În chip de răspuns, dădu din umeri și rosti aceste vorbe de seculară resemnare: — Oricine o ia pe mama devine tatăl meu vitreg. Apoi s-a pus pe râs. Exista totuși cineva, un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăi la Roma fără să-l cunosc? Nu era cel mai bun dintre răspunsuri în această împrejurare. Giulio de Medici era incontestabil cel mai strălucit dintre prinții Bisericii și omul de încredere al papei. Însă de ceva timp, acesta îi reproșa năzbâtiile, gustul pentru ostentație, iubirile scandaloase, care-l transformaseră în ținta preferată a adepților lui Luther. Guicciardini, în schimb, îmi vorbise frumos despre el: „Giulio are toate calitățile gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui de la Tunis trecuse să mă vadă, fidel promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi descleștat buzele, ochii lui mă compătimeau deja. Cum șovăia să-mi spună veștile aflate, eram dator să-l fac să capete curaj: — Nu poți reproșa unui mesager lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-ai părăsit familia de ani buni, nu te poți aștepta la nici o veste bună. Chiar dacă mi-ai spune că Nur a mai făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o masă îmbelșugată și, pe Dumnezeu, am să gust clipa aceea mai mult decât oricine altcineva. Dar dacă tu ești trimisul papei, iar eu cel al sultanului, atunci să stăm de vorbă altfel! Am încercat să mă apăr: — Ce-mi reproșezi? N-am vorbit decât de pace. Nu e normal ca religiile Cărții Sfinte să înceteze masacrele? S-a întrerupt: — Ține minte că între Constantinopol și Roma, între Constantinopol și Paris, Credința este cea care învrăjbește, iar interesul, nobil sau josnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ofensiva otomană în Europa nu va continua? Harun a părut plictisit de naivitatea mea. — Dacă i-am ataca pe maghiari, al căror suveran nu e altul decât cumnatul împăratului Carol, regele Franței nu s-ar gândi nicidecum să ne-o reproșeze. Tot astfel, dacă vom asedia Viena, pe care o cârmuiește propriul frate al împăratului. — Oare regelui Franței nu i s-ar aduce critici de către pairii săi dacă ar lăsa să fie astfel cucerite pământuri creștine? — Fără îndoială, dar stăpânul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o fortăreață. — Îl criticasem fără menajamente. Harun fu cuprins brusc de un acces de ilaritate. — Tu, Hassan, fiul lui Mohamed din Granada, ți-ai permis să-l critici pe papa în buricul Romei! Abbad mi-a mai spus că-i reproșai acestui papă că e străin. — Nu e chiar așa. Însă preferințele mele mergeau într-adevăr către un italian - dacă se poate, un Medici de la Florența. Prietenul meu era năucit să constate că îi răspundeam pe tonul cel mai serios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i ardă obrajii, chiar dacă trecuseră atâția ani. Într-o zi, din frică, din lașitate, el, Valerius, nu mișcase un deget ca să-l salveze pe Salix de la moarte. Privise doar. Salix reușise să se salveze, dar singur. Fiind generos, nu-i reproșase lașitatea și nu-l lipsise de prietenia lui. De atunci Valerius trăia cu vina aceea tainică, imposibil de șters, care continua să-i chinuie conștiința. Îl fulgeră un gând: locul în care se afla era predestinat. Zeul Întâmplării îl adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de zi, an după an, și dispăruse abia când hotărâse să-l ajute pe Titus. Și-l aminti pe Salix așa cum îl văzuse cu câteva clipe în urmă, în spatele zăbrelelor de lemn. Surâzător, fericit să-l vadă. Salix nu-i reproșase niciodată lașitatea lui, nu-l lipsise de afecțiunea sa. Fusese luat de cei ce încasau dările, ca și Titus. Ei i-l vânduseră lui Manteus, conducătorul Școlii din Tolosa. „Mă voi întoarce!“ - acestea fuseseră ultimele cuvinte ale lui Salix atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însă pe Caecina, pentru că e înalt și frumos, pentru că nu-și alege cu grijă hainele și are un farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o privire plină de curiozitate, dar tăcu. Ea zâmbi și continuă cu glas molcom: Soldații îi reproșează lui Valens că vrea să-l pună în umbră pe Caecina ca să aibă numai el parte de onoruri. Și nu uita, Caecina e predispus la trădare. — Dar tu? Ești un cunoscător prea bun al sufletului ca să-mi pui o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luaseră toate însemnele puterii. Vitellius fu dus la Gemoniae, la capătul scării ce cobora de pe Capitolium. Mulțimea îl insulta, furioasă pe împăratul laș care, după ce fusese învins, nu avusese tăria să moară onorabil, punându-și singur capăt zilelor. Oamenii îi reproșară lui Vitellius faptul că se îmbuiba mereu și că risipise o mulțime de sesterți în banchete, că dăduse foc Capitolium-ului și îl ucisese pe prefectul Flavius Sabinus, pe care poporul îl iubea pentru firea sa blândă. Toți continuau să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Banii își schimbară stăpânii într-un mod grăitor. — Mulțumesc, amice, a spus el. — Să-ți fie de bine, i-am răspuns. Eu îți mulțumesc ție. * Stau pe patul din camera mea de hotel. Camera e excelentă. Nu am nimic de reproșat. E cât se poate de bună. Durerea care mi-a cuprins fața s-a împărțit în două, dar efectul e același. În falcă s-a conturat deja o umflătură, în partea de vest, sus. Vreun nenorocit de abces, poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor interioare dezvoltă o putere mult mai mare în comparație cu un om normal. Pot să ridice autobuze sau alte chestii asemănătoare dacă se simt suficient de nebuni. Fielding a sunat de câteva ori. Abordase o manieră plină de blândețe și solicitudine, reproșându-și faptul că scosese sufletul din mine pe teren. De fapt, totul se întâmplase doar din cauza mea și recunoscusem. Se juca, pur și simplu, cu mine. Nu își făcea decât jocul lui firesc. Doamne, nu făcea nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de dezinfectant și am tras o dușcă. Am format un număr. Am telefonat la liniile aeriene. La mijlocul primei căni de cafea mi-am aprins o țigară. Mmm, avea un gust bun. Țigara și febra nu fac casă bună. Mi-am reproșat lipsa de autodisciplină, dar, când e vorba de țigări, sunt un băiat de toată lauda. Mi-am dat seama că în timpul cât mi-a fost rău am reușit să rămân la același număr de țigări pur și simplu datorită voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scot bani, cât mai mulți bani... Ne-am continuat călătoria prin aer și timp. Încă patru ore de omorât Din păcate, tutunul și băutura nu pot capta în întregime atenția cuiva Ar fi singurul lucru pe care l-aș putea reproșa acestor activități. Am impresia că mai sunt și câte Sinii care nu pot fi niciodată satisfăcuți. Nesatisfăcută cu noul ei carnet de cecuri, acum Selina vrea o Vantage card. A, da, și un copil. Un copil... Am privit în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina era o pacoste și pentru Elfrida. Era iar un sentiment ciudat și iarăși, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văzut că suspină după o fată din capătul celălalt al camerei, am spus pe un ton răzbunător: „Nu e tipa de pe posterul fundației Anaemia Research Society, pentru strângerea de fonduri?“. Moment în care a plesnit de nervi și mi-a reproșat că sunt mult prea afundată în propriu-mi cinism ca să pot fi în stare să apreciez farmecul pur și inocent al lui Alice, apoi a tăcut și s-a postat lângă ea pentru tot restul serii. Cineva mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sebastian, care m-a grăbit pe scări și m-a aruncat în taxi înainte să îmi aranjez hainele, când, într-un final, am ajuns la restaurant, ni s-a spus că grupul nostru e încă la bar. —Vezi? i-am reproșat acru. Nu trebuia să te enervezi. Întregul grup bea șampanie, adică cei cinci: Suki Fine, tatăl ei, James Rattray-Potter, Minorul și o doamnă în vârstă îmbrăcată în mătase bej, așa de îngrijită încât o făcea și pe Suki Fine, elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îi spunea Baby Belindei. —... când i-a spus că acele culori asemănătoare cu pielea nu mai erau la modă. Roz-portocaliu sau nimic. Și, oricum, buzunarele din dreptul sânilor erau atât de demodate! El a fost fantastic, ei nu îi puteau reproșa nimic. Și au scos-o din colecție? — Ah, bineînțeles! James și Susie, după multe smucituri, ieșiră din salon, clătinându-se încet în direcția noastră. — B’linda! a exclamat James. Dragă B’linda! Minunată petrecere! Susie a făcut efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care, nepăsător, desigur, stătea cu brațul întins, arătând ceva, undeva, amenințare, triumf, reproș, cine știe ce-i mai trecea statuii pe sub cușmă în clipa aceea. L-am privit trist. Am scos cealaltă ceapă din buzunar și i-am arătat-o. Nu-i reproșam ceva anume, nu aveam tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amenințare, triumf, reproș, cine știe ce-i mai trecea statuii pe sub cușmă în clipa aceea. L-am privit trist. Am scos cealaltă ceapă din buzunar și i-am arătat-o. Nu-i reproșam ceva anume, nu aveam tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plop, o turlă de biserică sau cu orice altceva aflat în preajmă și care credeam că are răbdare să mă asculte. Așteptau doar și statuile, plopii, bisericile la locurile lor de ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui Mihai. Îl întrebam doar, cu toate nedumeririle acelei înserări de decembrie mocirlos: „Bravule, ce se întâmplă cu noi? Atât de nenorociți am ajuns, încât ne furăm până și cepele?! Pentru asta te-ai jertfit tu la Turda?“. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai lăsat-o. Carax și-a coborît privirea. — Ne-am căsătorit acum cîteva luni. Nu știu dacă ți-a scris ca să te Înștiințeze. Buzele lui Carax au Înghețat, iar el a clătinat Încet din cap. — N-ai dreptul să-i reproșezi nimic, Julián. — Știu. N-am nici un fel de drept. — De ce n-ai venit la noi, Julián? — Nu voiam să vă implic. — Asta nu mai depinde de tine. Unde-ai fost zilele astea? Am crezut că te-a Înghițit pămîntul. — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nae Girimea este elementul comun al celor două triunghiuri conjugale. Acțiunile celor două perechi: Mița-Crăcănel, Didina-Pampon sunt determinate de bărbier și se rotesc în jurul lui ca într-un joc de păpuși. Cercetând tipologia comică în teatrul lui Caragiale, criticii au reproșat dramaturgului asemănarea dintre unele personaje. Mița-Zița, Trahanache-Dumitrache, Cetățeanul-Catindatul. Referitor la structura acestora s-a mai observat că dispare „simetria comică” și în aceasta constă fenomenul de distanțare față de personajul teatrului tradițional. Tehnica folosită de dramaturg în construcția personajului a fost
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aparență al civilizației burgheze și mahalalei intelectuale este ilustrat de minune prin caricatură. Dispunând de un simț mimetic excepțional, Caragiale a folosit caricatura sub forma parodiei. Ilustrative sub acest aspect sunt discursurile ilogice și lăcrimoase ale politicienilor. S-a mai reproșat lui Caragiale lipsa analizei psihologice a personajelor (Gherea). Caragiale era de părere că acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare mister în jurul lor. B. Elvin observă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și simplu, de idei și nu vor să contribuie cu nimic la rezolvarea problemelor ridicate. Pe lângă sindroamele maniacale, se înregistrează elevi care suferă de sindroame melancolice, cum ar fi durerea morală și psihomotorie. De acest sindrom suferă elevii care își reproșează destrămarea familiilor proprii, înregistrarea calificativelor mai slabe, neputința de a-i ajuta pe semeni, etc., cele mai grave sindroame înregistrate la copii, sunt cele maniaco - depresive, care înregistrează oscilații mari între euforie și anxietate. Copilul suferind de acest sindrom, ba
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]