9,362 matches
-
și, pe această bază, particularitățile numelor de locuri romînești, din partea a doua, au configurat traiectoriile tipice ale unor categorii importante de toponime, fără a se referi la detaliile sociografice și lingvistice ale unor nume individuale sau chiar ale unor grupuri restrînse de toponime. În felul acesta, au fost asigurate coerența demonstrației, nivelul teoretic și metodologic principal necesar înțelegerii proceselor complexe ale nașterii, viețuirii și dispariției numelor de locuri în general și a celor romînești în particular. „Biografiile“ detaliate ale unor nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul slav -na (cu toate că acest sufix nu se poate adăuga și unor teme romînești), sau care a fost adaptat de slavi prin contaminare (ca Vistieria > Vistierna). Ni se pare exagerată fărîmițarea toponimelor cu forme identice și aflate într-un areal restrîns în trei descendențe etimologice posibile, cu atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt explicate neconvingător. Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbă și popor la țară: valah a însemnat la început „locuitor roman al teritoriului fostei Dacii“, limba pe care o vorbea era valahă, iar țara în care locuia a devenit Valahia (Wallahia < Walachei). Trebuie precizat că termenul valah a fost restrîns semantic pentru desemnarea locuitorilor vechii Dacii (el nu a putut fi confundat cu etnonimele Welsh și Wallon, care au același etimon, din cauza diferențierii fonetice foarte mari și a îndepărtării geografice a popoarelor respective față de teritoriile „valahe“). Deși Valahia a denumit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Podișul Central Moldovenesc) și Valea Șchiauții („văiugă“, afluent de stînga al pîrîului Dăișoara, formată cu sufixul diminutival -uța de la Șchiaua). Apelativul romînesc schiau, șchiau (< lat sclavus, „slav“) a existat în romîna veche cu sensul „slav, bulgar“, iar astăzi și-a restrîns întrebuințarea în Transilvania și sensul la „bulgarii de religie protestantă din satele Cergăul Mare și Cergăul Mic“. Interesant este că numai la noi și la albanezi șchiau și-a păstrat sensul de „slav“, pe cînd la bulgari și la greci
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de mare pentru a se asigura o perfuzie adecvată. Circulația sângelui este esențială pentru schimbul de substanțe cu mediul extern, la nivelul structurilor specializate funcțional în acest sens (intestin, rinichi, plămân) și pentru menținerea unor parametri biologici în cadrul unui domeniu restrâns de variație, aspect denumit generic homeostazie. Sângele circulant permite de asemeni transmiterea unor mesaje chimice către țesuturi prin diverse categorii de substanțe (mai ales prin hormoni). Circulația sângelui este supusă permanent reglării pentru ajustarea aportului de oxigen și nutrimente la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
că celulele din țesuturile perivasculare eliberează unele substanțe vasoconstrictoare ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
limba comerțului. În a doua fază, care nu a cuprins toate teritoriile cucerite de romani, latina a devenit principalul mijloc de comunicare; populațiile autohtone și-au abandonat, puțin câte puțin, limba lor maternă, a cărei sferă de utilizare s-a restrâns din ce în ce mai mult. În cele din urmă, latina a devenit singurul mijloc de comunicare lingvistică. Acest proces, care s-a petrecut de-a lungul câtorva generații, poartă numele de romanizare; el a fost mai mult sau mai puțin rapid, în funcție de presiunea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
spre glume“. În istoria lui umor, au existat mai multe împrumuturi succesive: chiar termenul francez humeur este un împrumut, făcut în secolul 12, din lat. humor, termen cu care se denumea orice fel de lichid. În Evul Mediu și-a restrâns sensul, denumind mai ales lichide care se găseau în corpurile organismelor vii (cf. umoare). Cuvinte din greacă Cuvintele care provin din greacă, la originea îndepărtată, sunt numeroase. Multe dintre ele au pătruns mai întâi în latină (angelus, blasphemare, bracchium, cannabis
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
-i împiedice pe Adam și Eva să mănânce din pomul vieții. Înger este un cuvânt moștenit de toate limbile romanice din lat. angelus. În latină, cuvântul este împrumut din greaca bisericească, ángellos, al cărui sens general de „trimis“ s-a restrâns la ideea de „trimis ceresc“; se pare că este un calc, copiere a sensului ebr. malakh „înger“ și „mesager“, care însemna încă de la Iov (I, 14) „trimisul regelui“. (Despre traducerea sensului, fenomen cunoscut sub numele de calc, se va vorbi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cunoscut și gât, termen răspândit prin școală). S. Pușcariu este de părere că grumaz trebuie să fi fost întrebuințat și prin alte părți ale teritoriului românesc, înainte ca gât, de origine slavă, să-l fi concurat și să-i fi restrâns întrebuințarea cu referire numai la vite sau să-l fi scos din uz; se cunoaște expresia grumazul (sau grumajii) gâtului, întrebuințată în regiunile în care circulă gât. Tot S. Pușcariu crede că, în limba veche, grumaz a fost concurat și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi și în aromână, cu sensul originar de „verdeață“. În limba modernă, varză, cu pluralul verze, și-a restrâns sensul la o anumită legumă, numită în Transilvania și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
particular la general, în sensul unei specializări semantice „pastorale“ a sinonimului autohton. Lat. albus devenit rom. alb a păstrat sensul general al culorii, în timp ce bardzu, termenul autohton (folosit astăzi numai dialectal: în Transilvania, în aromână și în meglenoromână), și-a restrâns sensul, denumind culoarea albă sau bălțată a unui animal domestic (oaie, capră, catâr); în româna actuală, se folosește breaz (considerat de origine sud-slavă). Tot din sfera semantică a numelor de culori este cuvântul negru (< lat. niger), care se folosește ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prin sine. La conceperea acestui mod de evoluție a limbii a contribuit decisiv lipsa atestărilor în scris pentru limbile din spațiile unde au apărut limbile fiice. De aceea pentru fenomene imaginare precum româna comună și slava comună se caută locuri restrânse pentru constituire, de unde apoi să poată fi dedusă răspândirea dialectelor lor; în aceeași idee maghiara este adusă, ca ramură ugro-finică, din zona golfului Finic, iar pentru elementele turcice din română sunt invocate dialecte turcice din nordul Mării Negre și chiar limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
formare, cu dialectele lor în devenire. Imperiul tracic fusese edificat ca replică la civilizația greco-romană, în contact direct cu aceasta. Pe ruinele lui s-au edificat romanitatea orientală, lumea slavă, lumea albaneză, limba maghiară. Dar imaginea vechii Unii sau Hunii, restrânse treptat la Un-garia și Pan-onia, rămâne reper istoric și geografic penru toate etniile actuale care își au rădăcinile comune în spațiul traco-dacic. Este important de observat că romanitatea orientală a evoluat pe aceeași bază autohtonă, împreună cu alte etnii, în permanentă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cereale)”, cu prefixul ni„în, la” a rezultat sensul „la fix, exact”. Cf. rs. nameren „a avea intenția”, bg. namerea se „a se nimeri, a se întâmpla”. La bază se află mir „totul, lumea”, ειρηνη, al cărui sens absolut se restrânge la valori ca mir „care nu aparține clerului”, mir „frunte” (a da la mir); sl. mir „obște sătească” etc. Pădure, cuvânt autohton înrudit cu codru, având ca bază miezul lichid l/r, ca vgr. ύλη, ύλα̃ „pădure, tufiș, lemn
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
definitive a latinei de către autohtoni și perioada când aceștia trăiesc ca români latinizați. Prima perioadă începe în timpuri imemoriale și se încheie la începutul secolului al VII-lea odată cu finalizarea procesului de preluare a latinei de către autohtoni într-un spațiu restrâns din Moesia Superior. Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide, prin dominația greacă, în cea mai mare parte, a peninsulei balcanice. Pe parcursul acestei perioade, multiple grupări etnice sunt concentrate de el în cinci pânze de popoare: muntenii, ilirii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbile romanice și protolimba i.-e. pentru limbile indoeuropene. Pentru a concepe trecutul limbii române ca punct de plecare a dialectelor ei (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân) a fost inventată „româna comună” care trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria. Pentru atenuarea contradicției dintre proporțiile spațiului latinizat inițial și zona restrânsă în care latina vulgară a trecut la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că „româna comună” este, cum se spune în aceeași introducere, „un idiom abstract, reconstruit” (p. 17). Realitatea constituirii limbii române în vastul spațiu esteuropean este anulată prin două gesturi: limitarea acestui spațiu, pentru un șir de secole, la o zonă restrânsă la sud de Dunăre și născocirea migrațiilor slave, bulgare, maghiare, turcice etc. menite să explice peisajul etnolingvistic constatat la ieșirea din evul mediu. Falsificarea istoriei prin aceste mistificări neogramatice împreună cu perceperea ruptă de etnie a limbii au făcut ca istoricii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și științele fundamentale prin numeroase personalități medicale. În sec. al XVII-lea se conturează și mai bine iatro-chimia, pe care Paracelsus a încercat să o desprindă de alchimie, care împreună cu iatro- fizica și iatro-mecanica pun în lumină sisteme medicale care restrâng manifestările fiziologice și patologice la fenomene chimice, fizice, mecanice (iatros = medic). Secolele următoare vor aprofunda și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1952), a spiromicinei de Gärtner (1956), a kanamicinei de Umezawa (1957) și a colimicinei de Y. Koyama (1958). Lista deschisă a acestor produși biochimici sugerează spectrul larg al germenilor infecțioși, unii cu rezistență recidivantă. în 1962 se înregistrează o epidemie restrânsă de variolă în Europa și, în 1963, în Elveția apare o epidemie de febră tifoidă. După 1970, în unele zone europene, cu populații malnutrite, recidivează tuberculoza. Pe laurii victoriilor medicii nu se pot odihni și nici biochimiștii, deși Frederick Bernheim
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și nervul frenic (ansa frenicului) și ramurile comunicante cenușii de pe traiectul nervilor rahidieni C6-C8. Prin intermediul acestora, ganglionul cervical inferior asigură inervația simpatică a membrului superior și regiunii cervicotoracice a trunchiului. Prezența unor filete cu rol trofic pentru cord (Danielopolu) a restrâns considerabil indicația stelectomiei în angina de piept. Gillilan (1955) descrie un al patrulea ganglion cervical situat pe artera vertebrală imediat deasupra locului de trecere prin foramen cervicale. Acest ganglion vertebral este conectat printr-unul sau mai multe filete cu ganglionul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ceva nou, care ține în permanență spiritul în atenție și care, printr-o sută de mijloace surprinzătoare, își atinge pe nesimțite scopul." De aceea regula unității de acțiune întâlnește multă rezistență. Adversarii ei se tem că ea va vesteji creația, restrângând foarte tare alegerea subiectelor, punând frâu imaginației. Pentru autorii baroci precum Rotrou sau Pichou, precum Rayssiguier sau Mareschal, care vor să facă din teatru o "Prescurtare a întregului univers" ("Abrégé de tout l'univers"), după cum se spune în Discurs către
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale vieții sfântului, și tragedia clasică care, nealegând decât ultimele momente pentru a le sublinia caracterul exemplar, restrânge acțiunea și o concentrează în jurul eroului unic. Racine subliniază și el eroarea comisă, după părerea lui, de către Rotrou în Antigona, unde amestecă, la modul baroc, două acțiuni diferite, conflictul dintre Eteocle și Polinice, și consecințele morții lor. El nu ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintre cele două durate, teoreticienii au luat în considerare mai multe soluții. Corneille este de părere să se scurteze, pe cât se poate, durata acțiunii: "De asemenea, să nu ne oprim nici la douăsprezece, nici la douăzeci și patru de ore, ci să restrângem acțiunea poemului la cea mai mică durată care ne va fi posibilă, pentru ca reprezentarea ei să semene mai bine și să fie mai perfectă." În ceea ce-l privește pe d'Aubignac, el sugerează ca acțiunea să fie situată cât mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Egeu, piața publică. Singura unitate respectată de Corneille pe atunci, după cum precizează chiar el în "Aviz către cititor" de care își precede Văduva (1631), este unitatea de oraș: " În privința unității de loc, o interpretez după cum cred de cuviință, când o restrâng numai la dimensiunea scenei, când o lărgesc la un întreg oraș, ca în această piesă." Corneille procedează la fel și în Cidul, reprezentat la Marais în 1637. Își va explica procedeul în 1660, în Discurul despre cele trei unități, publicat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]