11,877 matches
-
la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o anumită autoritate. Atestat mai ales În Europa (În epoca antică și medievală, cu „relicve” În mediile populare până În modernitate) și transmis prin imigranții europeni și În America de Nord (L. Johnson, 1990), acest ritual este cunoscut și sub denumiri precum
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost susținută de mulți antropologi și combătută de alți cercetători (vezi sinteza punctelor de vedere În A. Apter, 1983, și B. Lincoln, 1987). În esență Însă, riturile de rebeliune apar ca un mijloc de a controla violența, de a evita revoltele de amploare și de a menține, cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor, cele de tip Halloween sau Purimul ebraic sunt forme ale riturilor de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o barieră În calea conflictelor, permițând exprimarea lor Într-un mod simbolic, Încapsulat și, prin aceasta, neutralizat. În aceleași cadre teoretice, antropologii și istoricii au interpretat diverse manifestări de contestare a Puterii - indiferent dacă acestea eliminau sau amânau o revoltă ori dacă anunțau, precedau sau urmau unor mișcări sociale de anvergură. Ideea principală este aceea că violența filtrată ritual („violența simbolică”) are capacitatea de a se substitui violenței reale. Spre exemplu, ampla investigație consacrată de M. Ozouf (1976) diverselor constructe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de partid din eșaloanele inferioare Își etalau ostentativ vinovăția, exagerarea distrugerilor comunismului și acuzațiile formale, colportate și difuzate prin presă, prin care vinovăția era simbolic concentrată doar asupra câtorva figuri cunoscute din anturajul lui Ceaușescu. Sărbătoare și revoltătc "Sărbătoare și revoltă" „Dar, când am văzut, am zis și eu - povestește Conu’ Leonida - să te ferească Dumnezeu de furia poporului... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău... lucru mare... și lume, lume... de-ți venea amețeala, nu altceva.” Observația eroului lui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Caragiale, aparent simplu „moft”, Își găsește ecou În notațiile unor antropologi, istorici și politologi: „Revoluțiile, În perioada lor de Început, sunt carnavalești” (R. Schechner, 1993, p. 47); „Sărbătoarea devine repede un instrument al revoluției” (A. Villadary, 1968, p. 82); „Revoltele, cel puțin la Începutul lor, pot semăna cu sărbătorile, pentru că Împrumută anumite trăsături ale acestora sau se intersectează cu ele prin anumite aspecte comune” (Y. Berce, 1980, p. 134; vezi și W. Beezley et alii, 1994; M. Beauchard, 1985, pp.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu ele prin anumite aspecte comune” (Y. Berce, 1980, p. 134; vezi și W. Beezley et alii, 1994; M. Beauchard, 1985, pp. 99-100; J. Duvignaud, 1991, pp. 48-49; M. Vovelle, 1985, p. 165). Amestecul dintre sărbătoare și revoluție, carnaval și revoltă este atestat de numeroase cazuri concrete (D. Kertzer, 2002, pp. 162-164): În anul 1647, mulțimile din Napoli „s-au revoltat Împotriva guvernanților aristocrați cu ajutorul riturilor de sărbătoare”. În 1513, În Elveția, cu ocazia unor sărbători comunitare, aproximativ 300 de țărani
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clasă, și să gândească felul În care această conștiință poate fi transformată În acțiune și În schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră marșul cu propriile ceremonii. Pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră marșul cu propriile ceremonii. Pe peluza verde, câțiva
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interpretarea, masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu ca rit al violenței În B. Lincoln, 1989; a evenimentelor sângeroase din timpul Revoluției franceze În D. Kertzer, 2002; a mișcării de protest a studenților francezi din mai 1968 În J. Duvignaud, 1991; a revoltelor populare din 1992 de la Los Angeles În S. Body-Gendrot, 1993). Un exemplu interesant, care dezvăluie „plasticitatea” extraordinară a unităților constitutive ale sistemului ceremonial, este oferit de Peter Shaw (1981): În anul 837, papa Grigorie, În Încercarea de a stârni vechile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau ale entităților (regalitatea, imperiul englez, catolicismul) care trebuiau delegitimate. Procesiunea a putut avea un caracter celebratoriu, marcând comemorarea unor momente cu semnificație religioasă sau politică, sau unul carnavalesc, marcând revolta simbolică față de o anumită ordine politică. În funcție de diverși factori conjuncturali, aceste procesiuni carnavalești au putut rămâne ancorate doar În registrul protestului simbolic sau au evoluat către rituri de rebeliune și charivari ori, depășind granițele simbolicului, către revolta fățișă și acțiunea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unul carnavalesc, marcând revolta simbolică față de o anumită ordine politică. În funcție de diverși factori conjuncturali, aceste procesiuni carnavalești au putut rămâne ancorate doar În registrul protestului simbolic sau au evoluat către rituri de rebeliune și charivari ori, depășind granițele simbolicului, către revolta fățișă și acțiunea violentă: Acest ansamblu de sărbători concentrate În luna noiembrie a ajuns, Împreună cu imigranții englezi, pe noul continent. Întregul sistem a fost readus la viață În contextul luptelor din secolul al XVIII-lea Împotriva dominației engleze: „Ziua reginei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să cânt, / șadă cu toții veseli la masă / eu mai întârzii pe sub pământ.” Precum se vede, un Christ cu surâs amar de bufon locuiește împreună cu cinicul ludic, înzestrat cu sarcasm necruțător, dar și cu tandreți euforice, aflat în permanent balans între revolta îngerului căzut și ghidușiile făcute cu hohot sălbatic: „Acum gelos pe fluturi ieri alăptat cu nori / nici nu știam ce-i umbra când m-au lovit cu bățul / cu lacrima pe-obrazul unui copil din flori, / am lunecat și iată
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
neștiuți eroi frumoșii dinți.” Dacă Teroarea bunului simț (1980), Democrația naturii (1981), Exil pe o boabă de piper (1983) și Rimbaud negustorul (1985) surfilează la nesfârșit cele două fire esențiale ale acestei tulburătoare energii poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
Boumy, Marc Heina sau Konowalow. În țară, primul său text va fi tipărit în cotidianul „Adevărul”, în 1908. După primul război mondial practică avocatura, dar fără convingere, situația materială îngăduindu-i să se dedice literaturii. O primă plachetă de versuri, Revolte și răstigniri (1920), în care sunt antologate versurile scrise între 1916 și 1919, este urmată de drama Sonata umbrelor (1921), pe care Teatrul Național din București o reprezintă în stagiunea 1920-1921 în regia lui C. I. Nottara, interpret și al
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
surdine puse demonstrației exagerate și unui maniheism care îngrădește vizibil posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, București, 1981, 146-148; Perpessicius
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
îngrădește vizibil posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, București, 1981, 146-148; Perpessicius, Opere, III, 1971, 40-42; Pompiliu Constantinescu, „Clopote peste
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
și azi în refrenele unor doine ori ale unor cântece rituale de nuntă și cântece de leagăn. D. a denumit multă vreme, impropriu, întreaga lirică populară, dar cercetări mai noi limitează conținutul său la creațiile cu ton grav, câteodată de revoltă socială. Există în aceste confesiuni câteva permanențe, ca dorul, jalea, urâtul, cu valori simbolice, constituind un univers poetic specific românesc. În d. se exprimă o infinitate de sentimente și nuanțe, o spiritualitate elevată, sobră, reflecții asupra existenței sociale, dar și
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
apărării bizantine, bulgarii s-au stabilit chiar în sudul Dunării. În urma atacurilor din 493-505, mulți bulgari sunt primiți în Tracia, dar nemulțumiți de suprimarea subsidiilor, ei s-au revoltat ajutați de huni și localnici. Nemulțumirile sociale aveau o coloratură religioasă: revolta era condusă de un ofițer, Vitalianus, între 513-514, fiind amenințată chiar capitala Constantinopol. Trupele bizantine sunt înfrânte la Acres Castellum-Caliacra (sudul Dobrogei), iar Vitalian asediază Constantinopol pe mare, dar flota sa este distrusă de "focul grecesc". După moartea lui Anastasius
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și reușește să-i învingă pe Ardagast și Musokios, în Câmpia munteană. În 596, Petru se opune sclavinilor și îi respinge până în Sciția Mică. În jurul lui 600, sub Mauriciu (582-602), în zona Dunării de Jos, se restabilește ordinea, dar, curând, revolta armatei romane de la Dunăre conduse de centurionul Focas și moartea împăratului Mauriciu au dus la căderea limesului danubian, în 602. Sub Focas (602-610), atacurile avaro-slave și hunice devin tot mai virulente, iar frontiera Dunării este practic desființată. Sub energicul împărat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vetranion, netulburat, a rostit un cuvânt în care a apărat învățătura celor 318 Părinți de la Niceea, apoi a părăsit biserica cu credincioși săi. Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit curând asupra deciziei temându-se de o "revoltă a sciților". În relatarea sa, Sozomen îl înfățișează pe Vetranion ca pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el că era "plin de credință... a înfruntat stricarea dogmelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de generalul Priscus la Sirmium (pe Dunăre), în 595, și în vestul Banatului (pe Tisa), în 599, au dus la anumite victorii, dar nu au reușit decât să întârzie prăbușirea graniței dunărene. Uciderea împăratului Mauriciu (582-602), în anul 602, și revolta militară condusă de centurionul Focas, care a devenit împărat, au dus la prăbușirea limesului danubian, dar unele fortificații au continuat să reziste până în 614. Incursiunile avaro-slave au fost reluate, după 614-615, sub împăratul Heraclie (610-641), fiind vizate importante orașe din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a avut loc în vara anului 626, când împreună cu perșii și sprijiniți de slavi și gepizi, avarii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dar eșecul înregistrat atunci sub zidurile orașului a marcat începutul declinului puterii avare, datorită și revoltei slavilor și altor popoare supuse, ascensiunii francilor în Apus și apariției proto-bulgarilor în sudul Dunării, în secolul al VII-lea. Avarii au reușit să controleze un teritoriu vast, ce se întindea din stepele nord-pontice până în Alpi și din Carpații nordici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu armata prin Banat împotriva avarilor și captura 3000 de avari, 3000 de gepizi, 800 de slavi și 2000 de "barbari", adică daco-romani, străromâni. În cele din urmă, sub asaltul atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
2000 de "barbari", adică daco-romani, străromâni. În cele din urmă, sub asaltul atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia și Macedonia, ajungând până la Constantinopol. Ulterior, în cursul primei jumătăți a secolului al VII-lea, alte triburi slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]