7,801 matches
-
trecut. În care dicta "cetatea revoluționară a Nicolinei", unde, de altfel, s-au și confecționat grosierele răngi-proptele care să veșnicească înțepenirea proletară a mastodonților pe creștetul celei mai vechi școli românești. Calcul greșit! Lumea civilizată, cu excepțiile de rigoare (ce rigoare!) asiatice sau caraibiene, s-a debarasat brusc și spectaculos de tragismul unei orînduiri contrare firii omului și continuă să facă ordine în urma imploziei. Reziduurile comunismului își perpetuează pulsiunile malefice iar spectacolul, oricum tragic, oferit recent de o Iugoslavie în sfîrșit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
psihanalitic, rafinamentul declarațiilor prezidențial-guvernamentale în context acut. Mai întîi, prima adeziune, netă și necondiționată, la valorile occidentale, la NATO, făcută extrem de mediatizat, dacă se poate în capitală, apoi a doua, imediat, undeva, într-o comună, în mijlocul maselor, cu nuanțările de rigoare (un posibil paralelism: în tensiunea momentului, un Arafat merge, declarativ, net pe mîna americanilor, în timp ce junii lui conaționali, aflați temporar în țări civilizate, jubilează extrem de sonor). Întîi aderarea la urgențele imediate ale NATO și asumarea sarcinii totale decurgînd de-aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reconcilierea "la vîrf", prin curtarea decorativă a Regelui Mihai, ultimul rezistent în calea sovietizării României, și "recompensarea" acestuia cu... propriile bunuri regale; - confecționarea unei opoziții "credibile", în persoana, chiar dacă incomodă, a clonei sale, Vadim Tudor; - accederea, cu machiaverlîcurile naționaliste de rigoare, la structurile euroatlantice. Bref. Ce strălucită simbioză în carcasa aceluiași trup: a lui Marx cu Frații Marx. Iar ca "bonne bouche": inevitabila implicare a "președintelui permanent" și în rezolvarea eternului diferend al dosarelor securității. Trebuia s-o facă și p
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a făcut titlu de glorie din a permite vulgarității să năpădească mai tot orașul. Arterele principale, cele cu faimă de rezonanță nobilă, au fost îmbrățișate pînă la sufocare de unsuroasele mîini ale talciocarilor. Tarabele și corturile (asezonate cu privatele de rigoare) au blocat trotuarele și au umilit legendarul oraș. Dacă, dincolo de scontatele beneficii comerciale municipale a fost luată în calcul și eventuala defulare a pulsiunilor agresive la acest nivel de jos, încă am mai putea cauționa revărsarea generală a prostului gust
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva, la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durău. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceasta exigent (cu măsură), tolerant (cu aceeași măsură). Prefer să mă mențin doar în ambianța absolut încîntătoare a vernisajului și să-i argumentez puterea de seducție. Asupra unui public de o ținută eclatantă (lăsînd cronicarului de profesie detalierea valorică de rigoare). Observam și altădată cu ocazia inaugurării înseși a colosalului building ce modificare de profil înregistrează acum acest palier al high-life-lui ieșean. Lume bună, într-un cuvînt, de o tinerețe și de o ținută ireproșabile. Mișcîndu-se natural dezinvolt, nemaireținînd nimic din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
drîmba cu harfa, solzul cu trombonul. Știm noi pe cineva, nu?, care teribil s-ar mai vrea regizor al genului. Nu se mai poate. Dar un surogat ca cel recent, al decernării premiilor rebotezatei Fundații Culturale Române cu ingredientele de rigoare, de la recital de vioară (cu pian), la îmbrățișări cu Regele, în acordurile spiciului despre... cultura de masă tot s-a putut. Să sperăm că a avut rostul încununării unui (totuși) sfîrșit de interminabile mandate. Cortina! De-o viață sînt nedespărțiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrare, un pahar, însemnat Vitiloire, și ai acces la toate corturile. Cu politețe nativă, patronii vinurilor, la patru ace (anturați de șoldoase pivnicere), îți toarnă zgîrcit (e doar o degustare, nu?) din licorile paradisiace, întrebîndu-te din ochi: Ei?! Gratulări de rigoare. După... bifarea primelor zece standuri, corturile nu mai sînt defel napoleoniene, par ademenitoare alcovuri desfrînate. Să te crucești, nu alta... O fugă (cea din Preludiile pentru orgă ale lui Saint-Saëns?) la Orléans, pentru Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lautrec, Dufy, nu operează dihotomia profesionist-amator (e bine? e rău?: e Franța...). Din vizita, de două zile mai tîrziu, la primarul din Tours, aflăm că există în Touraine cîteva mii (!) de asociații cu pictori și scriitori (suportînd, obligatoriu, ghilimelele de rigoare), foind continuu și solicitînd permanent fonduri. Dacă scriitori n-am întîlnit în serele de la Savonnière (poate erau), puzderia de pictori de-aici îi recomandă, implicit, și pe primii. Personal, îi prefer pe cei ce expun, la fel de neinhibat (și permanent), pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
loc indispoziția. Nimeni, nici chiar dîrlăii cu ochi albaștri, fojgăind pe la colțuri de trotuare, nu puteau împiedica galantul apetit întreținut, constant, de triumviratul Ursachi-Andoni-Gheorghiu în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună a junelor și junilor aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai e ceva. Esențial, probabil. Lumea largă ce-i invadează marea fereastră nu poate fi tratată oricum. Dacă tot recurge la invazie, aceasta măcar să primească replica pe măsură. Vulgaritatea, zgomotul, furia, prostia, impostura, pătrunse în acest spațiu al ordinii și rigorii să știe că află aici un inamic declarat. Care nu le arată pur și simplu ușa, ci invitate chiar, de ce nu, la un pahar de Cotnari să audă, mde!, și ce nu le convine. Și să-l judece cum cred
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
străină de circulație internațională sau „să fie capabili să-și însușească limbi străine”. Nici încadrarea de ofițeri de securitate direct din producție, nici selecționarea viitorilor elevi ai școlilor de securitate nu au încetat vreun moment să preocupe conducerea de partid. Rigoarea a continuat să fie maximă chiar după ce devenise evident că regimul politic este consolidat, rabatul de la preceptele ideologice fiind exclus. Conform „Propunerilor privind criteriile de încadrare în aparatul Ministerului de Interne a ofițerilor de securitate”, aprobate la 4 februarie 1974
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
partid în rândul angajaților Securității Așa cum am încercat să demonstrăm, serviciile de cadre au folosit o grilă de selecție a viitoarelor „organe de securitate” în care rolul jucat de apartenența politică ocupa un loc central. Din acest punct de vedere, rigoarea a fost constantă, astfel că, dacă în 1949, 94,3% dintre angajați erau membri de partid, în 1956 structura personalului se prezenta astfel: 35,68% erau membri ai P.M.R., 8,52% erau candidați P.M.R., 43,92% făceau parte din U
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pentru determinarea tuturor comuniștilor, uteciștilor și membrilor de sindicat de a-și aduce o contribuție sporită la încadrarea consumului energetic în limita cotelor alocate și înlăturarea hotărâtă a oricăror forme de risipă”. Cu alte cuvinte, după ce erau obligate să suporte rigorile politicii de economii generalizate, cadrele Securității mai erau nevoite și să-și consume timpul în ședințe interminabile în care activiștii proslăveau înțelepciunea măsurilor luate de partid! În aceste condiții, este limpede că aversiunea față de Partid și de slujbașii săi era
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
James 1972; Lubbock 1965; Todorov 1966 [1972a]. Vezi și SCENĂ. reproducere narativă [narrative report]. Relatarea efectuată de un narator, în cuvintele sale, despre enunțurile sau gîndurile unui personaj. ¶Chatman 1978. restrîngerea cîmpului [restriction of field]. Supunerea PUNCTULUI DE VEDERE unor rigori conceptuale sau perceptive. ¶Blin 1954. Vezi și FOCALIZARE, PUNCT DE VEDERE LIMITAT. retrospecție [retrospection]. O ANALEPSĂ, o ÎNTOARCERE ÎN TRECUT, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. ¶Todorov 1981. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. revenire [return]. O ANALEPSĂ de completare; o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care a lăsat-o în urmă-i nu doar omul, ci, mai ales, faptele sale, materializate în cazul lui Leonid Boicu printr-o operă istoriografică de excepție. Altfel spus, a plecat omul, dar a rămas istoricul, ale cărui virtuți numite: rigoare, metodă, orizont tematic și zestre științifică s-au impus deja ca etaloane valorice în conștiința celor care înțeleg istoria ca pe o veritabilă știință, în cel mai pur spirit tacitian, nicidecum ca pe o profesie speculativă. „Anevoie se poate estima
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
didactice: căsătoria ! În anul 1955, Leonid Boicu și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu colega de facultate a surorii lui, Rodica Ionescu, unica fiică a unor negustori bogați din Râmnicul Sărat, care, în anii grei ai „democrației populare” suferiseră rigorile naționalizării, fiind despuiați de bunurile personale „până la ultima lețcaie” și târâți prin lăcașurile de reeducare, larg deschise celor care puteau sfida prin statutul lor social noua orânduire. Evident, cu asemenea legături, definind origini „nesănătoase”, tânărul absolvent avea puține șanse de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noi lucrări de sinteză și câteva studii analitice care-i reconfirmă clasa și rasa. Adăugate aparițiilor anterioare, ultimele, spre a utiliza o expresie sau element de identificare a scrierilor celui mai mare istoric român, rotunjesc o zestre științifică impresionantă prin rigoare, orizont tematic, substanță și limbaj, operă pe care nădăjduiesc și cred că posteritatea o va prețui mai mult decât au făcut-o contemporanii autorului. Dealtfel, evidențiind vocația istoricului, academicianul Alexandru Zub, el însuși un reper moral și profesional pentru toți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
existente și a primelor fonduri documentare i-au lărgit în chip firesc orizontul informațional și, concomitent, interesul pentru cunoașterea acelor aspecte ale istoriei naționale care să corespundă, pe de o parte, cerințelor sau necesităților istoriografice și, pe de altă parte, rigorilor vigilentei cenzuri politice, în vogă mai ales până după „declarația din aprilie” 1964. Cum cei mai mulți dintre moderniștii de atunci - identificabili prin apartenența voluntară la vesela „curte măruntă” mai sus pomenită - explorau fondurile arhivistice ieșene din prima jumătate a secolului al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
plan al vieții politice poloneze și al Marelui Exil polonez, într-o vreme de puternice convulsii naționale la scară continentală, Czartoryski a beneficiat nu doar de atenția sporită a istoricului ieșean, ci și de simpatia măsurată a acestuia, supusă aceleiași rigori critice care îi caracterizează altminteri întreaga-i operă istoriografică. Fără a mai insista asupra acestor studii, să le spunem, din tinerețe ale lui Leonid Boicu, cărora li se pot adăuga cu folos (pentru înțelegerea deplină a dimensiunii „polonistice” a preocupărilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cărei jaloane teoretice fuseseră deja fixate în 1975 prin celebrul de acum opuscul, asemuit altuia, chiar de autor, printr-o inspirată sintagmă. Prețuind retrospectiva în egală măsură ca și perspectiva, deopotrivă importante pentru analistul înzestrat cu un ascuțit spirit critic, rigoare, erudiție, sobrietate, dar și eleganța expresiei, s-a întors la geneză prin câteva studii segmentare, ce prefigurau însă viitoarea sinteză. Astfel, studii analitice precum: Considérations portant sur la reconstitution de la Dacia dans des projets européens du XVIIIe siècle, ori Momentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în urmă, însă, amintirea faptelor sale vrednice, reținute de contemporani și recomandate posterității printr-o operă istoriografică de excepție. Și poate că urmașii, asimilând spiritul director al acestei opere - identificabil, în expresia acad. Al. Zub, prin „orizont amplu, construcție judicioasă, rigoare metodologică” - în perfectă conjuncție cu o exemplară conduită morală, o vor prețui mai mult decât au făcut-o contemporanii. Pentru că, reluând și reafirmând o statornică convingere, deloc intimă, deși s-a impus de timpuriu în rândul breslei ca un autentic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îmbinate cu un dozaj mai mult sau mai puțin controlat al judecăților de valoare, constituie o rețetă verificată, relativ facilă și agreată. Deși „rețeta” nu dă întotdeauna rezultate optime, în cazul aplicării ei la un om de știință cu recunoscută rigoare, săvârșit din viață „sub ochii noștri”, vom apela la elementele care o alcătuiesc (prin îmbinare) cu moderație și reticență din două motive: nu ne-am propus o restitutio publică a însușirilor operei lui Andrei Oțetea (cum lasă să se întrevadă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abstracte. Socotim relevant, pentru caracterul omului, faptul că, în plină perioadă de estompare și reprehensiune a materialismului, Andrei Oțetea a publicat (1938) un articol prin care explica și motiva concepția sa istoriografică materialistă. Mai presus de toate, admiram la el rigoarea și claritatea demonstrației, stilul ce pare dictat de grija pentru o îndefectabilă proprietate a termenilor. Din acest punct de vedere, studiul său Contribution à la question d'Orient, București, 1930, m-a fascinat mai mult decât lucrări clasice consacrate «crizei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei solidarități de metodă, ea atingând, la sfârșitul secolului XIX, pragul deplinei maturități, corespunzând, „în linii mari”, cu școala creată de G. Monod pe lângă „Revue Historique”, omologându-se perfect cu istoriografia apuseană. Prin școala critică, istoriografia „câștigă în precizie și rigoare, însă pierde în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a făcut legătura între epoca de glorie a romantismului și avânturile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]