4,067 matches
-
pe spate și Îi aruncă lui Gore o privire turnată În plumb. Mijește ochii și râde pe sub mustața pe care n-o are. Pufăie din țigară și Își arată sceptismul prefăcându-se interesat de muzica lăutărească. Apoi, ca și cum l-ar roade oareșce curiozitate, dar numai așa, de dragul discuției, devine nițel interesat... Hai, mă, Gore, ai trecut tu la lecturi dure și profunde numai pentru că eu citesc din Țuțea? N-ai mai avut tu somn liniștit din cauza lu’ Țuțea! Nu poci pentru ca să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
taverna mohorâtă. Sandu Îi face semn patronului, iar acesta se conformează și dă muzica mai tare. Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni! Intervine Gore, după ce ascultă câteva secunde: Mai puțin În ținutul secuiesc, ne roade extremismul maghiar din interior, iar a apărut teocheș la interval. Când Îl văd pe ăsta pe sticlă am puseuri de tensiune. Ne roade pe dracu`, nu mă Înțeleg cu tine azi! Sandu Își toarnă apă minerală peste tămâioasa lui, apoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
suntem aici pe veci stăpâni! Intervine Gore, după ce ascultă câteva secunde: Mai puțin În ținutul secuiesc, ne roade extremismul maghiar din interior, iar a apărut teocheș la interval. Când Îl văd pe ăsta pe sticlă am puseuri de tensiune. Ne roade pe dracu`, nu mă Înțeleg cu tine azi! Sandu Își toarnă apă minerală peste tămâioasa lui, apoi continuă: Oamenii simpli trăiesc În prietenie și armonie, zăbăucule, nu se lasă manipulați de teocheș sau bela. Nu le pasă lor de ținutul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cimitirul Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună, Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul Al vorbelor iubirei, tu, îl varsă Pe-acel mormânt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă inima mea arsă. {EminescuOpIV 191} DUMNEZEU ȘI OM Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
250} Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele firii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândurile noastre, pe suflet s-a prins bruma Și tineri numa-n sânuri vedem frumsețea vie, Dar gândul nostru-n ceață n-o pune pe hârtie... Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii. Astfel cu meșteșuguri din minte-ne - un pir - {EminescuOpIV 289} Am vrea să iasă rodii sau flori de trandafir. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de milă, Să-ți sărut a tale mâni... Mănușițe, ce făcurăți De atâtea săptămîni? {EminescuOpIV 371} ÎN VAN CĂTA-VEȚI... În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase, umbra simțirei e: Murmura lumei Netedă, palidă, ca și ea. Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blîndul-cuvîntător. Aprigul Ajax Țărînă-i azi și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nvie pânza Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n mînile cele noi. Moartă rămâne Marmura grea sub ochiul mort. În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. {EminescuOpIV 373} NOI AMÎNDOI AVEM ACELAȘI DASCĂL Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de eri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem, Non
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vis încinge, Ce ochiu veghiază umed?... ce sânge se frămîntă?... Ce suflet țipă-n doliu?... ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmoră barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclaviă Să-nfigă ochii aspri.; cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de scârba muștelor. În orice om s-ar putea planta o speranță. A fi și a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Imediat după Revoluție, oamenii transformă idealurile eroilor căzuți în cârnați. A rămas
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
snobii. Nu e greu să învingi, ci să - ți cenzurezi după aceea ostentația. Avem în noi nebănuite resurse de barbarie. Diavolul are grijă să arunce în orice biografie câte o furcă de păcate. Fără zăbală, plăcerile devin călăi. Tentația facilității roade în noi ca o surpare. Seriozitatea românească își rupe grumajii când dă de bere și de mititei. Bărbații sunt foarte chibzuiți. Nu - și mănâncă banii de băutură. La moartea sa, Stalin avea doar trei costume de haine. A fost, deci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu poate vindeca, probabil, nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot surpa imensele trufii. Râsul nu reușește să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte. Roade în noi cariul ironiei corozive. Veselia unei epoci este direct proporțională cu inteligența ei. Oricât de negru ar fi, umorul tot speranță rămâne. Umorul ne-a venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. Umorul suculent poate deveni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Slava îmi este spulberată ca de vînt; ca un nor a trecut fericirea mea. 16. Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinței. 17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. 18. De tăria suferinței haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă. 19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărîna și cenușa. 20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
noapte , Dorobanț Clanț, Cu toate pădurile în brațe, și alte Cântece de dor. După ce s-a jucat cu copii în fel și chip, adică în proză și în versuri, și-a îndreptat privirile spre oamenii mari. Dar vai, aceștia erau roși de contradicții, purtați prin valuri, aruncați pe insule pustii și dincolo de prezentarea caleidoscopului lumesc, cu toate capcanele sale, observatorul de pe peronul gării amintite mai sus, face cunoscut lumii cinci titluri de roman, romane cu adânci asemănări ale unor cazuri reale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
gândit. Mai bine spune despre ce ar fi vorba, vere. Păi spunea Despa diaconița, fosta soție a răposatului „Zaharia diiaconul ot Socola”, în zapisul întocmit la 25 mai 1785, că a vândut lui Gheorghie aprodul „trei pogoane de vie de roadă și un pogon pusoare de doi ani... și iaste pusă de mîna răposatului soțului mieu din pădure”. Așa este, dar nu ai amintit tocmai „minunea”. Un bob zăbavă, dragă ieșene, și ai să afli: „Însă împreună cu viia i-am vîndut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și de pe această latură a Iașilor. Nici n-am băgat de seamă că timpul nu are haltă niciunde, ci se călătorește fără zăbavă. Odată cu el și foamea ți se așează colea la ligurică ca la ea acasă și începe să roadă ca un zăvod... Cu alte cuvinte, să ne tragem către casele noastre. Drept grăit-ai și nu am alta de spus decât: pe cai, vere! Dacă tot ai adus vorba de cai, nu strică să-ți amintesc că în susul Copoului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
după moartea lui. 74 {EminescuOpXV 75} [BELȘUG ȘI ASUPRIRE] 2257 Ce folos că țara e bogată, lanul nostru e plin de grâu de aur și, de-i stoarce piatra noastră, din ea va țâșni vin... căci frunțile stîncelor noastre [le] rod cînii! Și pe grumazii noștri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire, ars de setea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să-mi calce În veci să-l simt pe suflet apăsând; Numai o veșnicie de durere, Dispreț, călcare sub picioare Poate ca să plătească crima ce am comis-o 10 Să umilească cruda mea mândrie. O vierme mândru inima ce-o rozi, Unde ești tu ca să te scot cu totul, Unde ești [tu] ca să te calc, te sfarăm... O! am ajuns... Unde am ajuns: la plâns. 15 Eu ce n-am plâns în viață-mi niciodată. (p. 49) Mantaua neagră să-mi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doarme singură, colega ei de cameră fiind mai ușoară la refuz și mai șchioapătă nopțile prin alte paturi. Nu a putut să mai aștepte puțin, am întîrziat doar cincisprezece minute cu telefonul ăsta și a și plecat în oraș. Mă rodea gelozia deja, nici nu apucasem să ne-o punem că mă interesa ce face și cu cine iese în oraș. M-am luat cu treaba și nici n-am simțit cum a trecut a doua zi. Pe la 7.30 mi-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fascinau unghiile lui, pentru că la o mână le avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare subțiri sub epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care lăsa să se vadă clar că nu muncise niciodată. La cealaltă, unghiile erau roase, probabil mâncate din rădăcină, pielea fiindu-i crăpată și trudită de un travaliu pe care nu-l ghicesc. Eu am să aflu mai târziu, tu niciodată. Din cauza căldurii din lift, mirosul a început să expandeze. Am mai aflat că și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nimeni. E și greu la ora asta. Sun la toate numerele pe care le cred ale Salvării, dar nu nimeresc nici unul. Nu știu nici măcar numărul de la Informații, că de când cu noua numerotație, totul e altfel. Am numărul de fix al Rosei. Sun și nu răspunde nimeni. Nu o fi în București. Mai sun o dată. Mi-e tare teamă că fac infarct. Simptomele corespund. Sună, și iar sună, fără răspuns. Mai încertl o dată și în sfârșit aud o voce trezită din somn
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
te scoli mort și nu te mai poți îmbrăca, drept care te spală și te îmbracă alții. Aud sirena. Inima mea execută un solo de baterie, cu multe tobe mari. Mă mai trezesc o dată când sânt scos din Salvare. Apare chipul Rosei în fața mea. Ce frumoasă e! Nu știu ce-mi spune, dar văd mâna ei care se apropie de fața mea. Mă mângâie. Cerul face curbe, mărginit de coroane de copaci, apoi mai văd niște lămpi mari aprinse cu neoane clipind
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pămînt." 29. Și Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămînță și care este pe fața întregului pămînt, și orice pom, care are în el rod cu sămînță: aceasta să fie hrana voastră." 30. Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, și tuturor vietăților care se mișcă pe pămînt, care au în ele o suflare de viață, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]