3,443 matches
-
s-o vizitez. Am plecat cu sentimentul că sînt doar figurantul optimist al călătoriei altcuiva, mai ales că aveam 34 de ani. PÎnă la Praga am Încercat, În cușeta de dormit, să descîlcesc ghemul de impresii contradictorii ce mi se rostogolea deja prin minte. Extazul atît de Îndelung așteptat se transformase, printr-un contact prelungit cu exersata resemnare că nu voi pleca niciodată nicăieri, Într-un peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tată!“ O lăsase să plece, apoi se dusese după ea: Înapoi În L.A., la cotețul familiei Soto. Trei frați pachuco se manifestară gălăgios. Bătrînul Soto Îi furniză și epitaful: „Pentru mine fata aia nu mai există“. Sună telefonul. Ed se rostogoli pe pat și Îl Înhăță. — Exley. — Aici Bob Gallaudet. Poți să mă feliciți. Visul lui Ed se risipi instantaneu. — Pentru ce? — Am trecut examenul de barou. Asta mă face automat și avocat, și anchetator la Biroul Procurorului Districtual. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și dispărea din viața ei. Vălul acela negru palpita: Întrebări, răspunsuri. Liniște Întunecată, țăndări de tencuială rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
White? ZÎmbetul ei Îi apăru ca o țintă. O clipă se gîndi să o plesnească. Ea rîse Înainte ca el să se hotărască. Ed se aplecă și o sărută. Lynn se trase Înapoi, după care Îi răspunse la sărut. Se rostogoliră pe covor, smulgîndu-și hainele. Telefonul sună iar și Ed Îl smulse din priză. Lynn Îl trase În ea. Se rostogoliră, mișcîndu-se la unison și prăvălind mobilele. Totul s-a terminat la fel de brusc precum Începuse. Ed simțea cum Lynn ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să se hotărască. Ed se aplecă și o sărută. Lynn se trase Înapoi, după care Îi răspunse la sărut. Se rostogoliră pe covor, smulgîndu-și hainele. Telefonul sună iar și Ed Îl smulse din priză. Lynn Îl trase În ea. Se rostogoliră, mișcîndu-se la unison și prăvălind mobilele. Totul s-a terminat la fel de brusc precum Începuse. Ed simțea cum Lynn ajunge la orgasm. Alte cîteva secunde, a fost binișor, odihnă... Povestea lui, spusă printre gîfÎieli, ca și cum ar fi fost o povară prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e frică! Yorkin se retrase Într-un colț. Speriat, mai făcu o mișcare à la Bud cel Rău: un scaun, o rotație de trei sute șaizeci de grade, scaunul zdrobit de perete chiar deasupra capului suspectului. Yorkin Încercă disperat să se rostogolească În altă parte. Ed Îl Împinse cu piciorul Înapoi În colțul lui. Acum, Încet, glasul să nu tremure, să nu-ți vadă ochii Înmuindu-se În spatele ochelarilor... — Totul! Vreau să știu cum e cu pornografia și cu rahaturile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui noapte cu Inez. Ed ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o simțiră ca pe un fel de recompensă pentru minciunile lor. După ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Patchett țintuită de masă. Încă un țipăt. MÎna dreaptă se arcui, țintînd În ea o seringă. Seringa aproape, Împunsătura... imediat ajunse undeva, Într-un loc plăcut. Focuri de armă, puternice. „Nu, Abe, nu, Lee, nu!“ Flăcări, fum, se Îndepărtă rostogolindu-se de suferință, ca să poată să iubească din nou acul, poate ca să vadă ce nostim e omul acela cu mîna țintuită de masă cu un cuțit. CAPITOLUL 66 Ceasul din capul lui mergea prost rău, iar ceasul de la mînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
privirea. Bud Își scoase arma. OMOARĂ-L! Cooley se mișcă primul: un scut din două fete, bine lipite de el. Bud se apropie, trase de brațe, de picioare, fu zgîriat de unghii pe obraz. Fetele alunecară, se Împiedicară și se rostogoliră spre ușă. Spade spuse: — Iisuse, Marie și Sfinte Iosif! Fumul Îi pătrunsese În organism. Propria lui lume de vis Începea să prindă contur. Ultima parte a ritualului. Prelungi clipa. — Kate Janeway, Jane Mildred Hamsher, Lynette Ellen Kendrick, Sharon... Cooley urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu reuși. Dublu Își aplecă fața spre el și Îi rînji. Bud Îl lovi cu genunchiul În vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mângâiată, ar putea face orice cu ea în acele clipe, numai să-i scoată din cap gândul la grecul care s-a spânzurat. Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pat goală, ușor înfiorată de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât ar fi vrut ea să fie, cu aceeași privire fierbinte și tot ce a mai fost după aceea mai fusese, ea gemând, rostogolindu-se, răsucindu-se, zvârcolindu-se, strigând de plăcere și el trebuind s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum își legăna capul sau umerii după cum nuanța un cuvânt sau o idee, nuanțele astea sunt totul la el, plimbându-și roată peste noi ochii cenușiu metalic în care nu se putea distinge ce crede sau ce gândește cu adevărat, rostogolindu-și vorbele moi, moi chiar și atunci când ne amintea Îs-ar fi putut fără așa ceva?) câtă răspundere stă pe umerii lui firavi, câte probleme are el, cel ce trebuie să vegheze la securitatea revistei, cum, cu toate astea, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a căzut în gol și trupul mare, lipsit de sprijin, a alunecat în față, spre marginea mesei. Privirile bărbatului au înotat câteva clipe speriate, a întins mâna cealaltă să nu se lovească, somiera a scheunat îndelung, căciula i s-a rostogolit pe preșuri. A rămas o vreme încordat, mai mult pe vine, cu pieptul proptit în tăblia mesei, cu o mână pe lângă el și cealaltă întinsă pe masă, peste ceașca cu cafeaua vărsată pe pânza de olandă. „E-te-te“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă și începu să-l mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce degajat la țărm. Când ajunse pe plajă, se rostogoli și ieși din apă, frecându-și mâinile și bătându-și brațele ofilite pentru restabilirea circulației. Te cam pișcă azi, spuse el trecând pe lângă noi. Dar nu se face să ratezi. Face bine la sănătate. — Adică faceți asta în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
inima mea să cedeze pur și simplu și să fac infarct la Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care am aprins-o a aterizat direct pe botul noilor mele cizme Jimmy și, În loc se se rostogolească pe pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de azi ajunsese la cifra rotundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spre așa ceva tindea. Era așa deprimant să auzi o voce atât de Încredibil, de indiscutabil nefericită să vorbească cu tine, de mai că‑ți venea să Închizi telefonul. — Bună ziua, vreau să pun doar o Întrebare foarte scurtă. Cuvintele mi se rostogoleau din gură În mare viteză, În tentativa disperată de a mă face auzită Înainte ca ea să Îmi trântească, inevitabil, telefonul În nas. — Mă Întrebam doar dacă ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient de zgomotoasă ca, dacă doreai să vorbești cu vecinul, să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îți tăia răsuflarea. Reggie frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră ușile și făcură un pas, ezitară, simțindu-se ca niște intruși - pentru că nu auzeau altceva În afară de apa care se rostogolea, chemările păsărilor și foșnetul frunzelor. Evident, nu-i ca iadul din Piccadilly, zise Reggie coborînd din mașină. — E minunat, spuse Viv. Vorbeau În șoaptă. Își Întinseră mîinile și picioarele, apoi traversară prin iarbă pînă la marginea pîrÎului. CÎnd priviră de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca de gheață. Nu mă atinge! Îi dădu la o parte mîna lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înainte de a descuia ușa și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
peste partea goală a piciorului ei, sub fund. Se gîndi la rochia ei de crêpe care se va șifona, la prețioșii ei ciorapi cu lucrătură de zînă care se vor rupe, dar alungă gîndul acesta. Întoarse capul, iar ghioceii se rostogoliră din păr și fură striviți, dar ei nu-i păsa. Sesiză mirosul de praf, oribil, al covorului de hotel și și-i imagină pe bărbații și femeile care probabil că stătuseră Întinși, la fel, Înainte, sau care, În clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scîrțîitor și ieșiră, În mod bizar, Într-o bucătărie cu cești și farfurii pe rafturi și poze pe pereți, cu lumina electrică aprinsă și draperiile de camuflaj trase. Dar o parte din tavan se rupsese, și valuri de praf se rostogoleau printre crăpăturile tencuielii; grinzile continuă să cadă, spunea gardianul, și locul se va prăbuși cu totul. Le duse afară În mica grădină, apoi ieșiră În stradă prin casă pentrru a verifica ce fac vecinii. Kay Își ridică borul căștii. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și o săltară Înăuntru. Kay o legă cu o curea ca să se asigure. Odată dusese un asemenea transport de la o morgă din Billlingsgate, unde erau depozitate membrele neidentificate. Nu legase lada și, cînd deschisese ușa ambulanței, capul unui bărbat se rostogolise și aterizase la picioarele ei. Ce treabă cretină, zise Cole, cînd se urcară În dubiță. Se Întoarseră la stație la patru și un sfert. Schimbul lor nu mai era: Mickey, Binkie, Hughes, cu toții plecaseră. Cei din schimbul celălalt, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]