3,185 matches
-
fac.“ Ei, și-am pornit-o spre spălătorie. Era aproape, la cîteva străzi mai Încolo de spital, la colțul unei case vechi și mici din cărămidă, și cînd am ajuns i-am văzut, firește, pe cei doi chinezi Înăuntru, călcau rufe cît Îi țineau puterile. „Asta trebuie să fie“ - am zis. „Da, da, asta e, chiar asta e“ - a zis Luke. Așa că am intrat toți și unul din chinezi l-a Întrebat: „Ce doriți?“. „Ei, pe dracu’, vreau să-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci ce să fac?“ - a zis. „Păi cum, cînd mai vine pe-aici și-ți cere de băut, nu-i dai“ - am zis - „asta-i tot ce ai de făcut.“ „Și ce folos, Eliza?“ - a zis. „Îi dă bani lui Rufe Porter și-l trimite să cumpere el o sticlă, și prefer să-l văd cheltuind banii pentru el decît să-i prăpădească pe bețivanul ăla bătrîn.“ „Adică a mai făcut așa și altă dată?“ - am zis. „Da, chiar așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el o sticlă, și prefer să-l văd cheltuind banii pentru el decît să-i prăpădească pe bețivanul ăla bătrîn.“ „Adică a mai făcut așa și altă dată?“ - am zis. „Da, chiar așa a făcut de multe ori“ - zice Ambrose. „Rufe vine și cumpără rachiul pentru el și-l beau amîndoi acolo, la atelier.“ „Ei, acum am priceput eu!“ - am zis. „A ieșit totul la lumină, În sfîrșit.“ Atunci am priceput, firește, mi-am dat seama, cum de-a ajuns ticălosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de a sa, mustea de referiri la popor. Poporu-n sus, poporu-n jos, poporul face, poporul drege, poporul dorește, poporul știe, poporul vrea, poporul cunoaște, poporul merită, poporul dă cu mătura, poporul merge la piață, poporul mănâncă cartofi prăjiți, poporul spală rufe, poporul tricotează, poporul face pipi la gard, poporul are copii frumoși, poporul taie porcul, poporul culege ghiocei, poporul e fericit. Poporul, poporul și iar poporul. Și i-a tras așa cu poporu-n sus, cu poporu-n jos până l-a prostit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am dat seama că, deși ochii imenși, albaștri, i se învârteau ca o morișcă în cap, era drăguță, provocatoare. Doar că era slabă ca o sârmă de întins rufe și nevricoasă în gesturi. După două ore de lectură, am ieșit în holul de la intrare. Ca să nu mă mai gândesc la viitoarea mea soacră, am rechemat din memorie anii petrecuți în biblioteca aceea cu scară înterioară de lemn sculptat, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
seama că e golită, că a trebuit să renunțe la tot ce își dorea mai mult. Încerc să o consolez cum pot. Adelina mi se pare chiar respingătoare acum. Peste încă o săptămână am sunat-o de la Biblioteca Pedagogică. Spăla rufe, timbrul vocii îi era sec. Îi simțeam deja lipsa. În disperare de cauză, am cerut-o în căsătorie. A început să mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net îți dădea toate detaliile: luai un litru de vin roșu, turnai în el o pungă de zahăr, amestecai bine și răsturnai amestecul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îngrijit de o femeie uscățivă și tăcută căreia el Îi spunea mamă. Această femeie avea un frate În orașul București. El Îl credea unchi. I se spunea Vergu. Când ultima lui „mamă“ a fost găsită moartă În marginea râului (spălase rufe toată ziua), unchiul Vergu a venit de la București și l-a dus cu trenul la Casa de copii din Sinaia. Unele detalii din acea clădire i s-au părut, În mod ciudat, cunoscute. Ce fel de coincidență trebuie considerată aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
desenat un pepene abia tăiat. Băură fiecare câte două pahare și Zare adormi pe canapea, iar fata se scuză că are treabă În baie și dispăru. Popescu G. Își dădu seama, după zgomotul care venea din baie că fata spăla rufe. Se Îmbrăcă și ieși din apartament În vârful picioarelor. Alergă pe scări și pe una dintre aleile pline de noroi până când crezu el că nu mai poate fi ajuns de Zare, În cazul În care acesta s-a trezit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
luă de mână pe Popescu și-l obligă s-o urmeze. Au urcat pe o scară Întunecoasă vreo șase sau șapte etaje, au ocolit apoi Întreaga clădire printr-un coridor strâmt, au traversat o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum chiar am ajuns! Descuie și intrară. Era camera În care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul Învățător și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara Încă nu instalasem corturi și era lună plină. am jumulit iarbă și am făcut saltele și ne-am culcat. A doua zi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din frânturi de discuții povestea noastră și nea înconjurat cu atâta atenție și iubire, încât am rămas impresionată. Pe masă aveam zilnic flori frumoase. Frigiderul era mereu plin cu tot ce se poate pentru noi și pentru copil. Până și rufele ni le-a spălat ea, nu ne-a lăsat pe noi. În mod deosebit sublinia importanța spiritului copilului și al meu. Nu trecea zi să nu-mi spună ce deosebiți suntem. În noaptea de dinaintea înmormântării, ne-a pus două vaze
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
e alături de fiu... Părul cărunt parcă a devenit și mai alb. Fața i-e palidă. Dar unde mai poți privi? Cu cine să plângi?... Cu toții.... Iancu Caranica Dintre cadavre este scos un pachet învelit în hârie albastră. Înlăuntru se găsesc rufe cu inițialele lui Caranica. Cadavrul lui este scos și identificarea e făcută de mama martirului. Căpitanul În partea dinspre miază-zi s-a aflat trupul Căpitanului. Alături, un geamantan de piele nealterat. Înlăuntru se găsesc rufărie și o icoană de argint
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care sufăr și azi. Trebuind să spele niște rufe în curte, mama a comis greșeala de a mă lăsa singur, nesupravegheat, în casă. Și am profitat de ocazie pentru a pune în aplicare un proiect care mă muncea, probabil, de mult timp. Cu ajutorul unui lemn, luat din grămada de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu exista dispensar, nu exista doctor, nu existau medicamente. Cine "avea zile" ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, "îl lua Dumnezeu". O morală aspră justifica o viață aspră. Odată, mama m-a luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor și a numelor de pe asortatele paltoane, blănuri, pălăriuțe și sumane ciuruite care-l înconjoară, cafenii, verzi, negre, sure. Se prefac toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
creț, căreia nu i se cunosc decât două toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat grădini, mai la orice. Cât despre bărbat, i-a plecat prin Israel să meșterească pe-acolo, unde mai are de stat aproape un an. ─ Ce-i cu tine? zice ea. Ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trăită alături de Teodora. Trebuie să scape de egoismul regăsirii în unica persoană iubită; de acum va iubi în ea și pe mama copilului său. De când a cunoscut-o, i-a văzut adeseori degetele înroșite din cauza apei și a săpunului de rufe. Și de fiecare dată își amintea de răposata sa mamă. Abia spre apusul vieții, când ea nu mai putea munci, fiul a avut surpriza să descopere că mama are o mînă frumoasă, cu degete lungi, revenite la „forma originală”. „Doamne
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe jos, sacul rezemat de un pin părea mult mai mic. Nick făcu o ancoră: legă o frânghie de un pin și trase celălat capăt spre altul, ridicând astfel cortul. Atârna pe frânghie ca o pătură pe sârma de uscat rufe. Nick lărgi gaura pe care o făcuse În lateralele pânzei și cortul Începu să prindă contur când Începu să fixeze lateralele cu așchii. Întinse bine lateralele și apoi Înfipse așchiile adânc În pământ lovindu-le cu latul toporului, până ce nodurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asupra căreia, erau convinse, se Înșelaseră pînă atunci, fie a unei ușoare scrînteli „din ce În ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se Împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vîntul noii primăveri bătea ușor În rufele doamnei Pavel, Întinse la uscat pe frînghia din curte, de la poartă pînă la cîrligul din zidul magaziei. Era un vînt călduț, Înnoitor peste copacii Înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură întâmpinați de bărbați, femei și copii. Toți se adunară în jurul lor, vociferând veseli. În coliba lui Tarosh - solidă, din lemn, cu o latură ocupată în întregime de rufele puse la uscat -, câteva femei blonde, robuste îl înconjurară râzând pe Valerius când acesta intră într-o cadă și-i turnară apă caldă, să se spele. Îi frecară trupul cu perii din licheni, până când considerară că oaspetele - sacru pentru triburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și porni să-i iau urma, cât e proaspătă. Daaa? Sigur că da. L-aș lua și pe don locotenent Pațache, că are un foxtretier ceva de spaimă. Nu-i scapă nimic. Ultima descoperire a fost nenorocitul din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În film, cum de altfel nici În carte, de vină e fidelitatea față de capodoperă, toți Înțelegem că respirăm Într-un univers de baracă, cu pocnitori de carbid, dar pînă și aici se mai plînge de-adevăratelea, se mai Întinde-o rufă, un sentiment , scena de la masă e reușită, bine că asta măcar n-a fost ratată, masa-i totul la români, de mult mă mir cum de nu avem biserici În formă de cîrnați, dar n-am Înțeles ce caută unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]