3,312 matches
-
în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul de luptă. După oarecare șovăială (se temea de o sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază și apropiați de sufletul lui. De ce să fi venit zadarnic la el asemenea oameni? Astfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sau a lui Peleu, amândoi s-ar întrista foarte tare). Apoi, după admonestarea și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut moartea, în plănuitul lor joc fără inimă cu patimile omenești
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
auz ascuțit. Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi șopti ea ușor. —Perfetto. Luară ascensorul spre etajul cinci. Rochia turcoaz i-o desfăcu înainte chiar să închidă ușa dormitorului. Rocco plecă la ora unu dimineața. Ea îl sărută pe amândoi obrajii și apoi pe buze, și el o rugă să îl sune data viitoare când avea să treacă prin Milano. De îndată ce-l văzu plecat, Darcey pregăti baia și se întinse în cada plină cu apă caldă și parfumată, privind picăturile de condens ce alunecau încet pe marmura albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care Emma Jones se scandaliză și o informă că dacă îl lăsa pe Aidan Clarke să-i alunece printre degete, atunci era mai fraieră decât o considerase vreodată. Darcey îi repetă că nu se ajunsese la nici o concluzie și o rugă pe Emma să nu răspândească vorba. Nu era atât de sigură că aceasta va putea să-și țină gura. I se făcea rău la gândul că toată lumea de la Car Crew ar putea să vorbească despre ea și Aidan și logodna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Undeva unde talentul tău la matematică ți-ar putea fi mai de folos? —Ca de exemplu unde? Iar el îi spuse că lucra pentru o firmă de asigurări și că aveau nevoie să angajeze oameni, iar ea era genială. O rugă să vină să dea un interviu, iar ea râse și-i spuse că nu era făcută pentru genul ăsta de slujbă; el stărui și o rugă să încerce, privind-o cu atâta convingere în ochi, încât Darcey se trezi încuviințând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de asigurări și că aveau nevoie să angajeze oameni, iar ea era genială. O rugă să vină să dea un interviu, iar ea râse și-i spuse că nu era făcută pentru genul ăsta de slujbă; el stărui și o rugă să încerce, privind-o cu atâta convingere în ochi, încât Darcey se trezi încuviințând fără să știe de ce. Se surprinse pe sine reușind la interviu, fără să fie nici agitată, nici intimidată, așa cum crezuse c-o să fie; și atunci când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care mi l-au dat...Deci cam astea s-au petrecut în acești 10 ani, eu sunt foarte mulțumită de toată lucrarea Lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, Îngerul păzitor și toți sfinții care s-au rugat pentru mine și pentru ruga lor. Dumnezeu le-a împlinit pe toate după voia Sa. Nu regret nimic decât mulțimea păcatelor mele pe care le-am făcut. Acum nu mi-a rămas decât să le plâng și să mă căiesc cât mai trăiesc...Am luat
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
care să apere așezarea de prădălnicia jivinelor, dar și de dușmănia oamenilor fără frica Domnului. Băieții erau la vârsta însurătorii și, de aceea, mătușa Paraschiva ochea orice fată vrednică de a i fi noră, bătând potecile spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile, și la ghicitoarea Safta, de la marginea pădurii, pentru a pune și ea în cale toate farmecele și nălucirile nepământene. Toate erau bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva tone. Spune ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care să sămi aline anii bătrâneții, se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea să -ți desfacă legământul, spuse Uriașul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom, acoperindu și mânia ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat îndatoririle slujbei domnești? Măria Ta, se potoli hatmanul, am mai avut de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în scrumiera cu resturi de țigară, 11 aprilie, dar Daniel se oprește din citit vrând să știe, Theo! el își mișcă imperceptibil capul în direcția vocii mele, Nu mă întreba nimic acum, Daniel, citește-mi mai departe! Eu îi ascult ruga și citesc, l-aș fi întrebat dacă, 11 aprilie, Radu m-a luat astăzi cu el la atelier, l-am reîntâlnit acolo și pe Doru, cel ce cunoștea atât de bine povestea Venețianului, pentru prima dată într-un atelier adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cartea, avea o carte din care îți spunea tot ce trebuie să faci, a făcut slujbă în biserică, adusesem hăinuțe de-ale copilului, ne-a învățat cum trebuie să postim, cum să ne rugăm, și-a fost atât de fierbinte ruga noastră că s-a îndurat Dumnezeu de noi și-a pus putere în piciorușele copilului, îl spălăm zilnic cu apă sfințită, Și acum unde e? întreabă cu dreaptă uimire celălalt, Merge la școală, e ca toți ceilalți copii, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în sinea mea că și-a învins neputința, mi-l imaginasem în pădure luptându-se cu îngerul ca Iacob, după cum cunoșteam foarte bine povestea biblică, mâine avea să picteze, i-am mulțumit lui Dumnezeu că îmi ascultase cu atâta bunătate rugile și m-am culcat fericit, a doua zi ne-am apucat într-adevăr de boltă, îl picta pe Pantocrator exact sub punctul de pe pardoseala bisericii de unde soarele se întorcea să iasă afară din biserică, a pictat fără oprire, până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cuprins atunci, simțindu-mă părtaș la ceva ce depășea cu mult puterea mea de înțelegere, dar care îmi dădea într-o asemenea măsură momente de beatitudine încât trăiam tulburătoarea impresie că mă iau la întrecere cu îngerii, Dumnezeu îmi ascultase ruga fierbinte, în dimineața următoare, cum Theo mai zăbovea la el în odaie, m-am grăbit să urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă, să admir în voie Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să încerce să îi bage lui Molly o lingură în gură, dar se lovea de dinții încleștați. Nu avea pic de succes. Acum, că Molly avea spectatori, nu era nici o șansă să mai mănânce ceva. —Papă puțin ou, dragoste, o rugă Clodagh. —De ce? Pentru că îți face bine. —De ce? Pentru că are proteine. —De ce? Pe lângă faptul că refuza mâncarea, Molly începuse recent jocul cu „De ce?“. Ceva mai devreme în acea zi întrebase de douăzeci și nouă de ori la rând „De ce?“. Clodagh încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tot, spuse el, cu fața animată. — Nu pot. —Ba poți. Pot? — Dacă asta era geanta mea din piele de piton, nici nu mă gândeam, spuse ea, în încercarea de a trage de timp. Dar asta este veche și uzată, o rugă Jack. Și mânerul se rupe în curând. Îți iau alta. Haide! Simbolistica acestui act era seducătoare. Dar, pe de altă parte, să arunce o poșetă, plină de chestii de care avea nevoie, cum ar putea? Dar avea nevoie de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Betty Short și cum ai tăiat-o după aia în două. Sears izbi în masă o dată, de două ori, de trei ori, apoi o azvârli cât colo. Roșcatul se sculă cu greu de pe scaun și îngenunche. Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în fereastra-oglindă. Prin fiecare por al feței lui fleșcăite de bețivan răzbătea sila de sine. Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii s-au împrăștiat, iar avionul a început să coboare spre marele oraș ce lumina în amurg. Am rugat-o pe Betty să-mi asigure o călătorie lipsită de pericole în schimbul iubirii mele. Costume bărbătești foarte populare în epocă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de acord că par ciudate, dar eu una m-am obișnuit cu ele. Ca să fiu sinceră, adăugă ea după o pauză, ceea ce mă supără de fapt la Nigel este lipsa lui de toane. Făcând În continuare pe terapeutul, Ronnie o rugă pe soră-sa să-i spună ce Înțelege ea prin toane. —Habar n-am. Probleme emoționale. Monomanii. Secrete sumbre. Toți bărbații cu care am fost până acuma intrau Într-una din categoriile astea. Dar Nigel e ca o carte deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scrie, și să o proclame în istorie și-n eternitate, la sfârșit, Vestea cea Bună, sub străvezimea privirii finale a celui care și-a trăit viața ca pe-o rugăciune niciodată dusă până la ultimele consecințe, dar nici întreruptă vreodată, o rugă a luptei și-a nestrămutării, până la sfârșitul vieții. În februarie 1935, Unamuno își încheia prefața la cea de-a treia ediției a Ceții astfel: „Augusto Pérez ne-a notificat tuturora celor ce au fost și sunt eu, tuturora celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]