6,798 matches
-
apropiem de ruine cînd eram copii dar unde puteam noi merge unde altundeva puteați voi merge cînd tot orașul era o ruină și toată țara În care trăiați era o ruină și lumea În care vă născuserăți era toată În ruină și școala la care a mers profesorul Telescu școala primară a Ursulinelor redenumită Școala Steaua Roșie era ruina unei mînăstiri pe sub care mergeau tuneluri care legau ruinele Între ele tuneluri care serveau și drept morminte și care fuseseră folosite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
orașul era o ruină și toată țara În care trăiați era o ruină și lumea În care vă născuserăți era toată În ruină și școala la care a mers profesorul Telescu școala primară a Ursulinelor redenumită Școala Steaua Roșie era ruina unei mînăstiri pe sub care mergeau tuneluri care legau ruinele Între ele tuneluri care serveau și drept morminte și care fuseseră folosite În Evul Mediu pentru a fugi de năvălitori către codrii unde puteai fi În siguranță În brațele naturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trăiați era o ruină și lumea În care vă născuserăți era toată În ruină și școala la care a mers profesorul Telescu școala primară a Ursulinelor redenumită Școala Steaua Roșie era ruina unei mînăstiri pe sub care mergeau tuneluri care legau ruinele Între ele tuneluri care serveau și drept morminte și care fuseseră folosite În Evul Mediu pentru a fugi de năvălitori către codrii unde puteai fi În siguranță În brațele naturii și forma acelor ruine erau tot pe atît de fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe sub care mergeau tuneluri care legau ruinele Între ele tuneluri care serveau și drept morminte și care fuseseră folosite În Evul Mediu pentru a fugi de năvălitori către codrii unde puteai fi În siguranță În brațele naturii și forma acelor ruine erau tot pe atît de fantastică precum legendele popoarelor voastre pe care le cîntau printre ruinele bordeielor lor pentru a pune lumea În cît de cîtă ordine după ce zeii cerului și pămîntului fii ai Dezastrului Își făcuseră pohtele cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care fuseseră folosite În Evul Mediu pentru a fugi de năvălitori către codrii unde puteai fi În siguranță În brațele naturii și forma acelor ruine erau tot pe atît de fantastică precum legendele popoarelor voastre pe care le cîntau printre ruinele bordeielor lor pentru a pune lumea În cît de cîtă ordine după ce zeii cerului și pămîntului fii ai Dezastrului Își făcuseră pohtele cu lumea aceasta! Wakefield Își toarnă apă Într-un pahar din cana de sticlă de pe tribună și sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield Își toarnă apă Într-un pahar din cana de sticlă de pe tribună și sunetul e pur; publicul aude fiecare picătură. Tăcere transcendentă! Are impresia că vede picioarele lungi ale Milenei În primul rînd, luminoase În libertatea lor, eliberate de ruinele Lumii Vechi. — Așa că pe vremea cînd profesorul era doar un băietan devenise expert În a-și face case temporare În umbra cimitirelor și a pereților coșcoviți unde și-a dus prima dragoste. Aici Wakefield pășește pe terenul nesigur al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
operele aici; ei au mîndria proprietății și se tem de utopii. Mi-ar place să văd un proiect colectiv al adolescenților urbani de toate vîrstele și din toate țările care să descrie adăposturile construite de ei pentru dorința lor În ruinele orașelor lor. Ce altceva este erupția minunatului dacă nu eruperea dorinței care rearanjează peisajele pe placul inimii sale știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo este pretutindeni pentru că ea trăiește În timp dar În nici un fel de spațiu! În țara noastră viitorul se ruinează Încă Înainte de a fi construit un fapt recunoscut de arhitectura postmodernă care ne rînjește sfios sau demonic atunci cînd citează ruine din alte timpuri și spații! În America nu există clădiri doar pasaje care leagă Între ele viiturile migratoare cea mai perenă arhitectură fiind exact cea care se mișcă dimpreună cu aceste viituri de la o viitoare ruină la alta adică autostrăzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
demonic atunci cînd citează ruine din alte timpuri și spații! În America nu există clădiri doar pasaje care leagă Între ele viiturile migratoare cea mai perenă arhitectură fiind exact cea care se mișcă dimpreună cu aceste viituri de la o viitoare ruină la alta adică autostrăzile și șoselele suspendate iar mașina este singurul nostru adăpost arhitectura dorinței redusă la pîntece un pîntece În tranzit de la un niciunde către un altul! Întristat de propria-i viziune și detectînd satisfacția răutăcioasă a publicului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înainte, tot Înainte! Își aruncă brațele În aer ca și cum ar vrea să arunce cu praf vrăjit asupra sălii; evocă bogăția unui loc veșnic pregătit pentru miracole. — Ceea ce nu Înseamnă că prefer să aștept ca alții să-mi transforme casa În ruină mai bine o fac cu mîna mea, În stil american cu o a doua ipotecă și cu o echipă de demolatori așa pot spune că sînt autorul propriei mele ruini acesta este stilul american nu ne plîngem și nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prefer să aștept ca alții să-mi transforme casa În ruină mai bine o fac cu mîna mea, În stil american cu o a doua ipotecă și cu o echipă de demolatori așa pot spune că sînt autorul propriei mele ruini acesta este stilul american nu ne plîngem și nu ne văităm sau mă rog unii dintre noi o fac. Diavolul nu mai suportă să i se țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care chiar și zeii demolării Îl părăsiseră de atîta plictiseală un oraș ca multe altele răspîndite peste tot tolănite În voie și ție ți-a plăcut. Nu era acela locul În care cel puțin la Început arhitectura naturii cea a ruinelor și cea a imaginației s-au Întîlnit? — Îmi datorezi o explicație mai bună decît asta, Wakefield! O voce furioasă de bărbat strigă „Taci, cucoană! Rezolvă-ți problema după spectacol“, dar altele strigă: „Las-o să vorbească! Asta-i America!“. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tunet de ceartă, iar Wakefield face apel la Mariana: — Nu putem vorbi mai tîrziu, tigroaica mea? La asta se rîde și Mariana se așează la locul ei. Mulțimea aplaudă. — Ceea ce mă aduce la acest oraș de imigranți și turbulențe de ruine și imaginație! CÎndva În alte țări artiștii vegheați de polițiști mînuiau pensulele și dălțile ca să le rostească furia și să-și croiască prin rîs drum În afara minții de un cenușiu de Închisoare a terorii și În timp ce făceau acestea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mariana este ferm hotărîtă să meargă mai departe către viitor, dar nu este ușor să scapi de trecut. În căutarea altor organizatori de expoziții, poate chiar un al ministru al Culturii, dau peste pavilionul rusesc, o jumătate de hectar de ruine: un mulaj de plastic al Stalingradului devastat de război, blocuri din epoca Brejnev, măcinate și gata să cadă, stive de statui mutilate de bolșevici celebri. Ruinele sînt presărate cu stîlpi pe care sînt lipite manifeste. Textul lor spune: „Procesul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un al ministru al Culturii, dau peste pavilionul rusesc, o jumătate de hectar de ruine: un mulaj de plastic al Stalingradului devastat de război, blocuri din epoca Brejnev, măcinate și gata să cadă, stive de statui mutilate de bolșevici celebri. Ruinele sînt presărate cu stîlpi pe care sînt lipite manifeste. Textul lor spune: „Procesul de re-sculptare, reeducare, recreare, reconsiderare, returnare devine, În timp, organic, dînd naștere unei noi arhitecturi, o sălbăticie urbană, o necropolă a arhitecturii! Nu se vede țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield Își Îmbrățișează fiica, profund rușinat de nepăsarea lui. — Arăți grozav, iubito! Știi, tocmai m-am Întors... Cum ai dat de bîrlogul meu? — Am și eu sursele mele. Se așează lîngă el și comandă o bere. — Viața mea e o ruină. Psihiatrul meu spune că trebuie să stăm de vorbă. Desigur, iubito, spune Wakefield, Încercînd să-și Înăbușe neliniștiea, despre ce vrei să vorbim? — Psihiatrul spune că am o problemă cu bărbații din cauza ta. Eu chiar nu te cunosc, știi? Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
om găsi noi prin scule, casetofoane, ce-o fi, ce pica. Și, după ce-am terminat, aveam pe cineva la gară, care vroia un casetofon de mașină - un taximetrist. Și i-am spus lui Nicu: „Nicule, tu intră aicea, în ruine, până mă întorc eu!“ - „Bine“. Am luat ăla, m-am dus la om, i l-am arătat, a zis că-mi dă banii a doua zi - aveam încredere, că-i cunoșteam majoritatea din ei - și, când m-am întors, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
început lupta”. Desigur, avem de-a face, deocamdată, doar cu articole de popularizare critică a artei noi; ele prefigurează însă activitatea mult mai coerentă a Contimporanului din anii ’20. Consacrat războiului balcanic și previzibilei prăbușiri a „desuetului” Imperiu Otoman, pe ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impostor tragic. Malec, mască aspră, e aventura deslănțuită, aventura fără voie. Harrold Lloyd - băiat de ispravă, e omul trucului surprinzător, eroismul acrobatic în ascensiune. Masca sa fragilă cu ochelari americani îl arată intelectual mijlociu sau comptabil. În developarea artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor vremurilor, cabotinul de music-hall și interpretul din teatru (...) Fantezie vagabondă, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală”. Avem de-a face, prin urmare, cu un absolutism a l’envers, a cărui unică justificare de ordin etic este aspirația sa idealist-utopică spre o communitas naturală și armonică, ridicată pe ruinele cele vechi: „o largă aspirație spre o lume înalt ideală, în care oamenii vor trăi într-o completă înfrățire, prin stabilirea unei ordini spontane și armonice”. „Pulverizarea” - proprie „anarhismului” modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii clasice, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Amplul studiu teoretic semnat de către Adrian Marino în volumul al II-lea („Tendences esthétiques”) reia succint și o serie de observații mai vechi despre Urmuz (v. capitolul despre avangardă din Dicționar de idei literare): „un text clasic”, „Algazy & Grümmer” „evocă ruina integrală a literaturii”; „precursor prin excelență”, considerat un „Jarry român”, Urmuz, care „n-a fost «scriitor», este elogiat de avangardiști în detrimentul Domnului Poet și al Domnului Prozator, împinși în deriziune”. În volumul III din Istoria poeziei românești (Editura Minerva, Colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imitații (șarjate) ale unor texte și, mai ales, stiluri literare. Cum însă hipertextul rezultat suportă, pe întinse porțiuni, o deturnare în sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce transformă «numitul în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele vechilor convenții și formule” (Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, p. 61). Metafora finală sugerează, expresiv, caracterul de „buruiană plebee” al textului urmuzian, crescut pe prestigiile vechilor „ruine” ale Literaturii. Post Scriptum Avangarda istorică românească a devenit un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele vechilor convenții și formule” (Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, p. 61). Metafora finală sugerează, expresiv, caracterul de „buruiană plebee” al textului urmuzian, crescut pe prestigiile vechilor „ruine” ale Literaturii. Post Scriptum Avangarda istorică românească a devenit un subiect „clasicizat” despre care, aparent, s-a spus/scris aproape totul. Explorată în special din unghiul criticii și al istoriei literare, dar și (mai puțin) din acela al criticii plastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celule. După câtva timp, aceste ziduri au început să se clatine, însă, și să se surpe. Cenușa înflorea mai departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ca două armate care se luptau. De o parte, cei arși pe rug, cenușa lor adică, de alta, inchizitorii, încercînd în zadar să oprească marșul fantomelor. Și, astfel, pământul întreg risca să devină sau chiar devenise o închisoare uriașă, cuprinzând ruinele unui număr fără sfârșit de închisori. Eram atât de năucit, încît primul gând a fost să mă uit afară, să văd dacă am rămas înlăuntrul închisorii care se lărgea mereu. Nu se auzea nici un zgomot și am început să bănuiesc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]