23,741 matches
-
aproape doi metri cu spatele lat, un gât viguros ca de taur iar brațele lui păreau ca două baroase ce puteau strivi orice, era un om puternic fața lui era buhăită de alcool iar din ochii săi verzi strălucea ceva sălbatic, animalic. Înaintă prin curte cu pași mari Nando îl întâmpină cu un zâmbet însă părea ca un cățeluș ce se gudură pe lângă un dulău mare. Ce mă ați venit cu gașcă aici la mine, nu îmi place treaba asta,” tună
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
Spune, mamă, iarbă multă, ploi și frig și vânt și vânt Stă lopata grea pe dealuri, rupe rana din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără tine Mamă, zmeura e coaptă, Mamă, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă, foșnet tandru peste fruntea mea de pruncă Mamă, lacrimă ascunsă în tăcerea de pe luncă, în oglinda din fântână, în zăvorul
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
în nepăsare ca o umbră ce se crede eternă, dar care piere odată cu fiecare mișcare a celui ce-o ține captivă și-o poartă s-o fericească-o clipă. Frumoasă Te-arăți ca un diamant șlefuit sau ca o floare sălbatică de stâncă, tinerețe, vară bogată în verdeață, frumoasă, dar până când? până vei rătăci atât de mult prin toamna vieții, încât îți vei pierde toate culorile, vei rămâne o umbră a ceea ce ai fost odată, frumoasă. Mi-e teamă Acum mi-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
trecut, punându-mă să-i pozez ori să lucrez alături de el, pentru a vedea de am simțul creației. Până să termin școala generală, ream singura elevă la care desenam pe coli immense de carton duplex, hărți geografice, animale domestice și sălbatice, flori și copaci pentru laboratoarele școlii fiindcă uneori, acestea nu existau. Nicu, niciodată nu m-a ajutat prin a mi le face el. Îmi explica, apoi le supunea controlului ochiului său. Odată când m-am dus să-I arat niște
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
să-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele, le închise în saivan unde aveau umplută ieslea cu fânul cosit de pe loturile sale, sau de prin zonele necultivate, unde creștea într-o floră spontană sălbatică. Oile zbierau în țarc neobișnuite să fie închise într-un spațiu așa de mic. Se învățase să trăiască într-o turmă mare și libere, nu câteva ca acum. Moș Constantin dorea să dea o petrecere odată cu aducerea oilor acasă, mai
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
el cea mai bună vioară de copacul misterios nici vorbă ascunsesem câteva șoapte acolo și ziua în care m-am oprit să cutreier lumea cu tine eram desculță și urcasem pe stânci atingeam carul se înnodau ploile în crezul nostru sălbatic apoi că am intrat într-o pânză picturile începeau cu noi și se răsfățau în diezi un rac se plimba prin culori de atunci urăsc racii câte ierni și-au făcut culcuș în pădurea aceea toate au luat-o la
ÎNTR-O PÂNZĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368188_a_369517]
-
se răpește nu numai libertatea interioară dar și pe cea exterioară, de a merge nestingheriți pe străzi, fiind îngrădiți într-un ghetou, cu un gard înalt de trei metri, prelungit cu sârmă ghimpată, ca un fel de țarc pentru animale sălbatice. Viața din ghetou este cumplită. Sunt repartizați într-o cameră cu mai multe persoane, dorm pe jos, pe coridor, calcă pe alte trupuri lungite, stau îngrămădiți claie peste grămadă, fără nicio posibilitate de a ieși de acolo. Citim despre aceste
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
disparut Criști. Doar o bătaie puternică în ușă ne trezi la realitate. Era Tania, colega mea de bancă. Respira greu, de parcă ar fi venit de la ora de educație fizică. Roșie în obraji și cu ochii cât cepele, începu să gesticuleze sălbatic. - Olga, Olga! Nu o să-ți vină să crezi ce s-a întamplat! Am privit-o îngrozită, dar nu am reușit să întreb nimic pentru că Tania oricum abia aștepta să îmi dea vestea. - Criști.... Criști e în fața bisericii, chiar lângă gard
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
regia Olimpia Arghir (1973); Brenda, „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu (1975); Gertrude, „Hamlet”, de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei (2000); Gloucester - „Lear”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban (2008). La teatru tv a fost distribuită în piesele: „Rața sălbatică” de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu - Hedwiga; „Troienele” de J.P. Sartre, după Euripide, regia Petre Sava Băleanu (1967) - Casandra; „Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu; „Woyzeck” de George Buchner (1970) - Marie; „Trei surori” de A. P. Cehov, regia Ion Barna (1971
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
îi era teamă să nu vină vreun animal să mănânce ouăle, fapt pentru care se pitulă după niște tufișuri să vadă ce se întâmplă, dar, nici gând de așa ceva; era o pasăre cu un amestec de culori închise, o rață sălbatică ce se așeză liniștită pe cuib. Din acea zi minunată, băiețelul venea aproape zilnic și aducea ceva de mâncare, până într-o zi, când se pomeni cu treisprezece puișori veseli și drăgălași. Cu timpul, băiețelul a constatat că unul din
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
care mi-a devenit mai apoi soție vreme de un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre materiale mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană nebună prin prerie. Am simțit o imensă bucurie și ușurare atunci când cu o voce voalată m-a întrebat: - Unde mergem ? La tine sau la mine ? Aveam la hotelul unde eram cazat o cameră cu un pat
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
baloți de fân acoperiți în folie albă de poliester. Așa țin fânul verde tot timpul și nu mucegăiește ne având aer să facă reacția aerobică, metodă folosită și în România din ce în ce mai des. Am întâlnit pe malul fiordului zeci de gâște sălbatice păscând liniștite iarbă. O pasăre ciudată stătea în mijlocul șoselei și nu s-a ferit de noi cum ar fi fost cazul și cum ne așteptam. A trebuit ca ginerele să o evite ca să nu o calce. Nici nu s-a
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
cad eroic, oastea lor fiind încercuită de tătarii lui Tohtamâș. După ce o săgeată îl nimeri pe Roman și acesta se prăbuși de pe cal, Ștefan, luând frâiele calului unui sutaș, „își roti paloșul doborând mârzacii ieșiți în cale. Disperarea îl făcuse sălbatic. O lovitură de ghioagă îi zbură coiful. Cu țeasta crăpată, cu sângele șiroindu-i pe față, orbindu-l, Ștefan mai învârti de câteva ori paloșul, fără nici un folos, căzând. Trupu-i cuprins de convulsii se sfârși în același loc lângă fratele
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Acasă > Poeme > Emoție > PROMETEU, VICLEAN NEPRIETEN AL MEU... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ah, Prometeu, viclean neprieten al meu!... Mai bine rămâneam reci și sălbatici pe veci, decat arși de mușcătură focului tău, viclean Prometeu, neprieten al meu! De ce n-ai rămas tu cu oamenii tăi de lut (născocirea ta de zeu), fiu al lui Iapetus, viclean Prometeu, neprieten al meu? Prin ține ne-am
PROMETEU, VICLEAN NEPRIETEN AL MEU... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353291_a_354620]
-
civilizație superioară, spre lumea valorilor umane, morale și sociale, naționale dar și materiale și spirituale. Nu mă așteptam să intru într-un tunel obscurantist și demagog în care demonii „politicului” se așezaseră hegemonic într-o, concurența politică, josnică, de imagine sălbatică, dar mascată de voalul bunului simț, a bunei credințe, sub care se ascundea setea de putere, urmărind, gloria personală sau a familiei! Aș numio fanatism sau impotență politică. Stare care exclude orice coleg sau adversar politic, hățindu-l în subsolurile
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
că-l bag pe Vasile... că-l bag în pușcărie și... și am prins-o în grajd... la iesle... M-a pedepsit Dumnezeu, băiatule...Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!” Vinovatul, se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască... “Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt fade, Au trunchiuri de mărăcini Și fructe necoapte. Zâmbetul e o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de zgură și cenușă. Brazii au vârfuri de seceri Și trunchiuri strivite de ură. Pântecele mamei este istovit de atâta truda și
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
n-ar fi fost Maturitatea dospită în cuptoare de pâine Și bătrânețea singură pe malul lacului de pescari Nimeni n-a fost dacă n-a trecut Valurile timpului precum cămașa de mătase Pe pieptul fecioarei gătite de bal unde dansează sălbatic și mușcă dulce mărgele ieftine cumpărate de la piața vieții Nimeni n-a fost dacă n-ar fi spus cum se pune timpul cu moartea la masa verde a unui birt de la marginea verbului și beau până dimineața cea mai ieftină
CUVÂNT DESPRE TOAMNĂ DE IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353017_a_354346]
-
în palma clipelor durute Speranțe-stinse-n vaietul slugarnic Al ielelor dansând în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT ÎN ICOANĂ
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
sta goi la soare, sau o surpătură cu dâmburi, ca material de studiu muncitorilor mai tineri. Din ei se ridică dorințe viu colorate... dar timpul le uniformizează cu ale noastre, apoi le depozităm ca să mărim taluzurile vieții. Privim absorbiți... peisajele sălbatice ale râpei: din văgăuna mea preferată se ridică vapori, fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță
DEAL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354398_a_355727]
-
deal și naiul, și cornul, duiosul caval, s-au unit într-o orgă de magice sunete sub arama de clopote, trăsnete, tunete, flautul se-aude încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze de flururi prin ierburi mișună lumea măruntă toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă zmeii mei cu care să mă lupt ca un copil eu
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
fără apă și hrană până la un an de zile. Motiv pentru care au fost utilizate de către vânătorii de balene ca depozite vii de alimente, carne proaspătă care nu cerea refrigerare! * Datorită prădătorilor invadând Galápagos-ul, precum porcii mistreți, câinii și pisicile sălbatice care distrug ori mănâncă ouăle, populația broaștelor țestoase gigantice s-a redus drastic, de la 250.000 când au fost descoperite, la 15.000 în prezent. De la o insulă la alta s-au format specii diferite de broaște țestoase gigantice, purtând
BROAȘTELE ȚESTOASE GIGANTICE DIN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354456_a_355785]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MIROSUL SĂLBATIC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului Orașu-i nebun cu toate bisericile-n derivă, piețele-s pline de statui negre, oameni bolnavi prin lipsă de muncă, nebună ești și tu, plimbându
MIROSUL SĂLBATIC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354528_a_355857]
-
2012 Toate Articolele Autorului Orașu-i nebun cu toate bisericile-n derivă, piețele-s pline de statui negre, oameni bolnavi prin lipsă de muncă, nebună ești și tu, plimbându-te pe străzi, te pipăie cu privirea cerșetorii, siliconată de frig. Mirosul sălbatic și cârciumile din care se varsă valuri de fum... Anomalie e și distracția de noapte cu trupuri șerpuitoare. Am vrut să știu de ce nu se întâmplă nimic în orașul ăsta prins bine în brațe unde se petrec lucruri ciudate...!? Zăpezile
MIROSUL SĂLBATIC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354528_a_355857]