2,957 matches
-
asemenea, cunoscut sub numele de Presthlavitza (Πρεσθλαβίτζα). Poziția sa exactă este discutabilă din cauza lipsei unor surse de încredere. El a fost presupus a fi în regiunea Silistra (în satul Malăk Preslaveț) și pe un ostrov situat între Hârșova și Cernavodă. Săpăturile arheologice au identificat Pereiaslaveț-ul în apropierea satului Nufăru, România (cunoscut sub numele de până în 1968), pe brațul Sfântu Gheorghe al Dunării, la doar 11 km est de Tulcea. Centru comercial înfloritor al Primului Țarat Bulgar, el a fost cucerit de
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
În prezent la Gundeshapur nu există un sit arheologic organizat. Cu toate acestea, "Archaeological Research Center of Iran's Cultural Heritage Organization" și "Oriental Institute of the University of Chicago" au declarat încă din anul 2006 că intenționează să facă săpături în zonă.
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
ofițer de marină. El termină cu merite deosebite Academia Militară. Dumont a fost botanist cultivat, vorbea cursiv limba germană, greacă și ebraică. În anul 1820 participă la o expediție de cartografiere a bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
important. În cursul procesului de adoptare a limbii latine, aceasta a fost influențată de limba galilor, care a constituit un substrat pentru viitoarea limbă franceză. Limba galilor este puțin cunoscută, în ciuda unui corpus crescând de inscripții descoperite cu ocazia unor săpături arheologice, compus din propoziții scurte, fragmente de expresii, a căror interpretare este dificilă. Se știe despre această limbă că era flexionară, cu un lexic bogat în cuvinte derivate și cuvinte compuse. Cuvinte de origine galică certă (în afară de toponime) sunt numai
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
acea vreme. Alături de biserică a fost construită și o mănăstire. Ele au fost distruse de Sasanizi în anul 614. Terenul locului a fost achiziționat în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
sau Habra. Denumirea arabă Al Halil sau Al Khalil derivă dintr-un epitet coranic pentru Avraam (Ibrahim) Khalil al Rahman -إبراهيم خليل الرحمن ("prieten al Celui Milostiv"). Ea are deci, o înrudire cu numele ebraic legat de „tovărășie” sau „prietenie”. Săpăturile arheologice au decelat urmele unor puternice fortificații datand din Epoca Bronzului timpuriu, acoperind circa 2,4-3 hectare în jurul colinei Tel Rumeida. Cetatea a înflorit in secolele al XVII-lea-al XVIII-lea î.Hr. înainte de a fi distrusă de un incendiu
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
subteran deținuți din lagărul nou de muncă Dora-Mittelbau creat aici, prizonieri de război sovietici și francezi, precum și civili, în mare parte evrei polonezi. La Kohnstein exista o exploatare minieră încă din anul 1917, având deja mai multe tunele rezultate în urma săpăturilor. Sistemul de tunele fusese început din 1934, de către societatea minieră austriacă Österreichisches Institut für Wirtschaftsforschung (WIFO) care construise aici un complex de clădiri, depozite de stocare (cel mai mare depozit de produse petroliere, combustibil și ulei din Germania), hale de
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
a fost recuperat de la o veche biserică de lemn, donată de credincioșii din Diviciorii Mari. În localitatea respectivă, conform tradiției orale, o biserică de lemn a fost construită „în vremuri necunoscute", „sub pădurea crăiască" (acum Sub Pădure). Urmare a unor săpături, au fost găsite acolo un disc, o stea și scânduri de sicrie. O nouă biserică, din lemn de gorun, a fost construită între 1766-1768 pe „Gruiețele Poienilor", loc aflat la marginea satului (acum „După Grădini"). A fost folosită până în 1913
Biserica de lemn din Pădureni (comuna Mintiu Gherlii) () [Corola-website/Science/332660_a_333989]
-
sunt în întregime săpate, al căror rost era acela de a susține prin timpanele lor, terasa de pământ pe care era construit mozaicul și serveau în același timp drept antrepozite pentru mărfurile ce intrau sau ieșeau din Tomis. În fața edificiului, săpăturile arheologice recente au dat la iveală resturi ale construcțiilor portuare, cheiuri, canale, magazii - antrepozite, ziduri de construcție de dată mai recentă, încăperi cu amfore sau cu depuneri de cereale. Pe faleza portului, în partea SE există ziduri masive identice celor
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
de fragmente. Nu se știe dacă a fost. Bolțile subterane sunt construite ca și zidurile: au partea superioară semirotundă, intrările cu ancadramente și arhitravă de calcar, frumos lucrate, deasupra evidențiindu-se. În cea mai mare parte bolțile sunt rotunde. În urma săpăturilor executate între 1958-1960, s-a constatat că zidul a fost refăcut în secolul VI exact pe traseul pe care l-a avut inițial la sf. sec. III. Diferența între zidul inițial și cel secundar care marchează faza de reconstruire se
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice executate în 1914. A fost definitiv distrus către sf. sec. VI în urma migrației slavo-avare. Zidul este, în ordine cronologică, cel mai recent. Zidul de epocă greacă și poate un altul de epocă romană timpurie nu se cunoaște, dar existența
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
mult două asize de piatră, puse direct pe stâncă, cu pietrele, fasonate, parțial înecate în mortarul de var. Traseul ei repeta succesiunea de curtine și turnuri (unele pline), armonice/simetrice ale incintei mici. Suprafață - 2, 7 ha, rezervație arheologică. Primele săpături arheologice la cetatea de la Ienisala, între anii 1938-1939, au fost conduse de Grigore Avachian. După război cercetările au fost reluate în anii 1963-1964 de Ion Barnea și I.T. Dragomir, având ca rezultat remarcabil descoperirea celei de-a doua incinte fortificate
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
preistorica din Orientul Apropiat - un mâner cioplit din os, în formă de animal. În urma cercetărilor lui Lambert a fost recunoscută importantă arheologică a zonei Nahal Mearot, si a fost trimisă aici renumită arheoloagă britanică Dorothy Garrod. Ea a efectuat aici săpăturile cele mai extinse și mai cunoscute în anii 1929-1934, în cadrul proiectului ei larg de investigare a peșterilor din Carmel. Săpăturile lui Garrod s-au concentrat la peșteră Tabun, peșteră Mearat Nahal sau Al Wad, precum și la Peșteră Skhul (împreună cu arheologul
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
importantă arheologică a zonei Nahal Mearot, si a fost trimisă aici renumită arheoloagă britanică Dorothy Garrod. Ea a efectuat aici săpăturile cele mai extinse și mai cunoscute în anii 1929-1934, în cadrul proiectului ei larg de investigare a peșterilor din Carmel. Săpăturile lui Garrod s-au concentrat la peșteră Tabun, peșteră Mearat Nahal sau Al Wad, precum și la Peșteră Skhul (împreună cu arheologul american T.D. Mc Cown). Cartea lui Garrod și a paleontoloagei britanice Dorothea Bite „The Stone Age of Mount Carmel” conține
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
cercetate de Garrod.De asemenea la începutul anilor 1980 François Valla și Ofer Bar-Yosef au examinat stratul Natufian lăsat de Garrod pe terasa peșterii Mearat Al Wad La sfârșitul acelui deceniu și la începutul anilor 1990 Mină Evron a efectuat săpături în a treia cameră a peșterii și a găsit urme natufiene suplimentare. După 1994 o echipă sub conducerea lui Mină Evron, Daniel Kaufman și Reuven Yeshurun de la Universitatea din Haifa a săpat în așezarea natufiană de pe terasa dinaintea peșterii Al
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
epurare sau cămine de deversare în alte sisteme de canalizare, cu ajutorul presiunii negative generate în sistem de o stație de vacuum. Sistemele de canalizare vacuumatică sunt recomandate în special în zonele de șes, cu pante mici unde canalizarea gravitaționala necesita săpături foarte adânci pentru șanțuri, în zonele unde pânza freatică este foarte aproape de suprafață, trenul nisipos, stâncos unde săpăturile sunt greu de efectuat. Sistemele de canalizare vacuumatică folosesc, pentru transportul apei uzate, diferența de presiune între presiunea atmosferica (1 bar) și
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
stație de vacuum. Sistemele de canalizare vacuumatică sunt recomandate în special în zonele de șes, cu pante mici unde canalizarea gravitaționala necesita săpături foarte adânci pentru șanțuri, în zonele unde pânza freatică este foarte aproape de suprafață, trenul nisipos, stâncos unde săpăturile sunt greu de efectuat. Sistemele de canalizare vacuumatică folosesc, pentru transportul apei uzate, diferența de presiune între presiunea atmosferica (1 bar) și presiunea negativă ( 0,5 - 0,7 bar) din canalul colector, fluidele putând fi transportate și în contrapantă. Astfel
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
și este conceput astfel încât să asigure că vanele nu se vor bloca în perioadele de flux redus. Sistemul de canalizare cu vacuum reprezintă o opțiune tehnică în zonele plane, acolo unde pantele sunt mici, iar un sistem gravitațional ar presupune săpături mai adânci pentru pozarea conductelor, în zonele unde pânza freatică este foarte ridicată sau în rezervații naturale. Rețeaua poate fi amplasată sub adâncimea de îngheț spre deosebire de rețeaua de canalizare gravitațională care trebuie amplasată la adâncimi mai mari, funcție de topografie, pentru
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
punct de vedere politic, religios și demografic. Kishla se află pe locul unde, după surse istorice, s-ar fi ridicat palatul regelui Irod cel Mare (Hordos sau Herodes) în secolul I î.H. La începutul secolului XXI au fost inițiate săpături în clădirea cea lungă lipită de zidul cetății, și care servea celulelor de arest. Au fost cu acest prilej descoperite ziduri masive, care au fost identificate aproape cu certitudine ca aparținând palatului herodian și au confirmat pentru prima dată această
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
fie trimis în lagăre de muncă. În cei 3 ani în care, sub regimul antonescian, a lucrat în asemenea lagăre, a încercat, în ciuda împrejurărilor, să caute, din când in când, în timpul rămas liber, câte un loc mai ferit, în apropierea săpăturilor, unde să rezolve sau să studieze chestiuni de matematică, care îl pasionau. Dupa răsturnarea regimului la 23 august 1944, și restaurarea constituției democratice, Radó și-a reînnoit studiile, de această dată la Universitatea română „Victor Babeș” din Cluj. În 1946
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
a aparținut tribului tiverților care avea o origine slavo-română și a fost amplasată în apropierea actualui sat Echimăuți din raionul Rezina (Republica Moldova). Cetățuia a existat între sfârșitul secolului al IX-lea și prima jumătate a secolului al XI-lea. În timpul săpăturilor s-a constatat că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi sau cumani). Așezarea nu a
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
că așezarea a fost brusc distrusă ca urmare a unei lupte înverșunate prin asalt în prima jumătate a secolului al XI-lea. Cel mai probabil, aceasta a fost arsă de nomazi (pecenegi sau cumani). Așezarea nu a mai fost reînnoită. Săpăturile efectuate de G.B. Fedorov în anii 1950-52 și 1964 au descoperit o imagine a așezării asediată: scheletele celor căzuți în luptă, diverse vechi arme și urme de incendii. S-au găsit multe obiecte de valoare. Unele dintre ele au fost
Echimăuți (așezare) () [Corola-website/Science/333878_a_335207]
-
de acum, multe dintre limane fiind golfuri deschise ale mării Negre (cazul actualului lac Techirghiol), dar în alte locuri linia țărmului era mai în largul mării decât acum. Dacă poziția castrului este malul sudic al lacului Techirghiol, odinioară golf maritim, săpături ulterioare ar trebui să dezlege enigma, dar dacă poziția era mai la răsărit, în dreptul actualei localități Eforie Sud, atunci rămășițele ului pot fi submerse. Istoricii Gheorghe Andronic, Adrian Rădulescu și Radu Vulpe presupun că denumirea poate proveni din cuvântul grecesc
Stratonis () [Corola-website/Science/334651_a_335980]
-
Sfântul Apostol Andrei, care, conform „Istoriei bisericești” a lui Eusebiu din Cezareea, a activat în Scythia Minor (identificată a fi Dobrogea de azi). Prezența timpurie a creștinismului în spațiul românesc, inclusiv cel al Republicii Moldova, este confirmată și de rezultatele multiplelor săpături arheologice. În urma promulgării constituției apostolice "Sollicitus de spirituali "", Administratura apostolică a Bisericii romano-catolice din Republica Moldova" (fondată în 1993) a fost ridicată la rang de episcopie la 27 octombrie 2001. (în latină: Dioecesis Chisinauensis) este condusă de Anton Coșa, fiind numit
Episcopia Romano-Catolică din Chișinău () [Corola-website/Science/332045_a_333374]
-
cu mențiunea "magna cum laude", cu specializarea arheologie și subspecializările filologie clasică și istoria daco-romanilor, fiind numit, la 23 decembrie 1925, profesor Catedra de istorie antică a Universității din Cluj. A desfășurat o importantă activitate științifică și organizatorică: campanii de săpături arheologice, redactarea de lucrări și prezentarea de comunicări la congrese internaționale, membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice. Secția pentru Transilvania", organizarea Institutului de Studii Clasice din Cluj al cărui prim director a fost în perioada februarie 1929-februarie 1932. Emil Panaitescu a
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]