6,861 matches
-
de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858 Interpretarea aceasta alegorică, la care se reduce textul în ultimă instanță, devine o dovadă în plus că donna angelicata reprezintă mai mult un simbol, nu o verosimilitate concretă. Am avea aici întruchipat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
canonizate, nu doar simbolice, care au avut curajul și demnitatea de a și jertfi viața pentru crezul lor lăuntric, ba chiar i-au 854 Ibidem, p. 126. 855 Ibidem, p. 127. 856 Michael Uebel, Public fantasy and the logic of sacrifice in the Physician's Tale, în „ANQ”, summer 2002, vol. 15, nr. 3, p. 33. 857 Ibidem, p. 34. (trad. n.) 858 John Micheal Crafton, The Physician's Tale and Jephtha's daughter, în „ANQ”, winter 2007, vol. 20, nr.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
the sq. ithin a thers in 60. in the r 1993, sal, în Modern ator of 6-310. Her to . 1, pp. on 2, 7, Buried ”, Penn edium ath, în „New 304 112. Uebel, Michael, Public fantasy and the logic of sacrifice in the Physician's Tale, în „ANQ”, summer 2002, vol. 15, nr. 3, pp. 30-35. 113. Van Dyke, Carolynn, 'To whom shul we compleyn?': the poetics of agency in Chaucer's complaints, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și Îndepărtarea daimonilor răi. Această explicație este valabilă În egală măsură pentru sacrificiile umane de altădată; nu e de crezut (oute pithanon) că zeii le-ar fi pretins vreodată; pe de altă parte, regii și generalii nu și-ar fi sacrificat zadarnic (oute maten) propriii copii: este vorba aici despre lucrarea unor daimoni puternici și violenți care, deseori, chiar dacă nu se pot uni (și nici nu o vor) cu trupuri 1, râvnesc la sufletul Întrupat al vreunui om abătând tot soiul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pregătesc consultația oracolului. Este vorba despre sacrificii și rugăciuni, despre aspersiunea victimelor, despre interdicțiile ritualice impuse Pythiei, mai ales puritatea și castitatea. Deosebit de importantă se arată interdicția de a rosti oracole În cazul În care animalul ce urmează a fi sacrificat nu reacționează În momentul aspersiunii. Căci se așteaptă din partea lui nu o simplă mișcare a capului „ca În cazul altor sacrificii”, ci „să tresară și să freamăte din toate mădularele cu un zgomot sacadat”. (Avem oare de-a face aici
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că zeii ( D) au fost cei care au pretins sau care au acceptat sacrificiile umane ce se celebrau altădată; pe de altă parte, adevărat este că nu fără justificare regi și căpetenii de oști au fost de acord să-și sacrifice propriii lor copii 7 sau să le taiecapul; prin această jertfă Încercau să abată și să potolească printr-o autopedepsire mânia și ciuda demonilor răzbunători, feroci, de neînduplecat, sau iubirile nebune, precum și tirania unora dintre ei; acești demoni nu vor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a dispărut. O asemenea Întâmplare ni s-a părut stranie și ne-a pus la grea Încercare, dar guvernatorul despre care este vorba, mut de uimire, se Înclină prosternându-se și, deschizând epistola, ne arătă Întrebarea ce-o pusese: «Trebuiesă sacrific un taur alb sau un taur negru?». șîn fața acestuirăspunsț epicureii au plecat capul. Guvernatorul aduse sacrificiulși de atunci nu Încetă (F) să-și manifeste pietatea față de Mopsos”. 46. După ce grăi aceste cuvinte, Demetrios tăcu. Cum eu mă pregăteam să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
concepții cauzale, (B) comparabile cu aceea pe care Euripide i-o Împrumută Ciclopului: «Silit, pământul, de voie, de nevoie, Ale noastre turme le Îngrașă cu iarba ce-o zămislește» (Ciclopul, 352-335). Cu o singură deosebire. Ciclopul declară că el nu sacrifică zeilor, ci lui Însuși și celei mai mari divinități care există: burta lui. Noi Însă, noi oferim sacrificii și Înălțăm rugăciuni cu scopul de a obține oracole. Atunci, mă Întreb, de ce procedăm noi așa dacă este adevărat că șsufleteleț omenești
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru acesștia-, nu considerăm că susținem un lucru absurd șalogonț sau imposibil șadynatonț. 49. Când oferim sacrificiul preliminar, când Încununăm victimele și le stropim, nu facem nimic contrar celor spuse de mine. Căci, atunci când preoții și oficianții șhosioiț, Înainte de a sacrifica victima, o stropesc și-i observă mișcările, precum și tremurăturile, un asemenea examen, după cum spun chiar ei, le dă semne asupra unui cu totul alt lucru decât bunăvoința Zeului de a da oracole. Se cade ca animalul de sacrificiu să fie
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Astfel, femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete, ca să fie drăgăstoase tot anul, și mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte și păsărilor cerului. În ziua de Dragobete nu era sacrificată nici o vietate. De multe ori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, ca să le meargă bine peste an. Pentru toți, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile mărunte. Deoarece se credea că
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
efeminați de dragoste, deoarece sinuciderea este definită în poem, și de vechea tradiție din care acesta derivă, ca ultima alternativă a unei femei care este violată, abandonată sau altfel agresată în cadrul unei relații amoroase, sau care, asemenea personajului Alceste, se sacrifică pentru soțul ei. [...] Antoniu reprezintă eroul matur feminizat lamentabil și în cele din urmă distrus de pasiunea sa necontrolată, Piram este un adolescent care nu ajunge la maturitate deoarece se grăbește pe acest periculos drum al iubirii înainte de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ luptă și vociferează, își folosește 720 Ibidem, p. 6. 721 Ibidem, p. 2. 722 Ibidem, pp. 8-9. (trad. n.) 723 Ibidem, p. 9. 724 Ibidem, p. 13. 725 Ibidem, p. 14. 196 inteligența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
reduse la tăcere, sunt de fapt inexistente, pentru că ambii bărbați refuză să țină cont de ceea ce își dorește cu adevărat Dorigena.840 Alte donne angelicate sunt pline de candoare și nevinovăție, serafice și sfioase, ceea ce face ca, uneori, să fie sacrificate, din punct de vedere social și emoțional, de cei din jur (fiica regelui din Tunis este obligată să încheie o căsătorie politică, se supune voii parentale, fără a da glas propriilor sentimente sau dorințe - IV. 4; Lisabetta, din IV. 5
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acela de a fermeca, de a atrage asupra ei toată atenția, însă uneori devine victimă a propriei frumuseți sau a verticalității morale la care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru propovăduirea idealului pe care îl reprezintă. Virginia ilustrează, ca și alte personaje feminine pozitive, obiectul râvnit de concupiscența și lăcomia masculină. Pentru a o avea aproape, conducătorul cetății, Apiu, uneltește un plan macabru: prin vorbele supusului său
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
contrare. Apiu a încălcat încrederea oamenilor, era nevoie, prin urmare, de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858 Interpretarea aceasta alegorică, la care se reduce textul în ultimă instanță, devine o dovadă în plus că donna angelicata reprezintă mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra virtutea.”858 Interpretarea aceasta alegorică, la care se reduce textul în ultimă instanță, devine o dovadă în plus că donna angelicata reprezintă mai mult un simbol, nu o verosimilitate concretă. Am avea aici întruchipat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
canonizate, nu doar simbolice, care au avut curajul și demnitatea de a și jertfi viața pentru crezul lor lăuntric, ba chiar i-au 854 Ibidem, p. 126. 855 Ibidem, p. 127. 856 Michael Uebel, Public fantasy and the logic of sacrifice in the Physician's Tale, în „ANQ”, summer 2002, vol. 15, nr. 3, p. 33. 857 Ibidem, p. 34. (trad. n.) 858 John Micheal Crafton, The Physician's Tale and Jephtha's daughter, în „ANQ”, winter 2007, vol. 20, nr.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
the sq. ithin a thers in 60. in the r 1993, sal, în Modern ator of 6-310. Her to . 1, pp. on 2, 7, Buried ”, Penn edium ath, în „New 304 112. Uebel, Michael, Public fantasy and the logic of sacrifice in the Physician's Tale, în „ANQ”, summer 2002, vol. 15, nr. 3, pp. 30-35. 113. Van Dyke, Carolynn, 'To whom shul we compleyn?': the poetics of agency in Chaucer's complaints, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să evolueze. Legăturile privilegiate sunt cele amoroase. În plan creativ, individul dă frâu liber imaginației, adoptă un stil personal sau original, fără a se detașa În mod spectaculos de trecut. Evenimente: Noi Întâlniri, viață relațională activă, prieteni originali... Capcană: Să sacrifici prezentul pentru viitor, și tot ce-ai dobândit, pentru noutate... Opoziție sau careu Dispoziție: În majoritatea timpului, individul este nerăbdător și intransigent cu cei cu care Își Împarte viața. Dacă situația lui este constrângătoare Într-un fel sau altul, va
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
se regăsesc în situații de tipul celei analizate de xe "Akerlof"Akerlof, în care optimul social și cel economic diferă și se află chiar în conflict. Persoanele aparținând grupului minoritar se vor angaja în schimburi sociale cu cei imediat apropiați, sacrificând posibilitatea atingerii optimului economic - având în vedere faptul că,xe "Akerlof" de obicei, comportamentele conformiste predomină. Aceste exemple ajută și la înțelegerea avantajelor excluziunii sociale drept concept de analiză. În primul rând, o analiză clasică a sărăciei nici nu ar
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
cam trecut, Silvestru Capitanovici, e incapabil de curajul de a întemeia o familie. Presat de urât și singurătate, lasă discret averea tânărului cuplu ce are viața în față și, la fel de discret, se spânzură. În finalul ciclului Medelenilor, Ionel Teodoreanu își sacrifică abrupt personajul favorit, pe Olguța. Ea află că are cancer mamar și nu suportă ideea unei agonii prelungite. Ca atare se împușcă. La fel procedează eroina din Jar de Rebreanu, aceasta trădată cu cinism de amantul ei, un tip insipid
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
chiar Sacrificiul. Și Ioanide spune că e un Meșter Manole dublu. În literatura română, creatorii care duc la capăt o operă sunt puțini și uneori nici jertfirea de sine nu-i ajută. Un caz interesant este cel al Otiliei care sacrifică singură iubirea ei pentru Felix ca să-i dea șansa creației. Felix ajunge să creeze o operă medicală. Dar și Otilia scapă de riscul unei vieți de rutină alături de un savant pedant. Ca personaje de fundal, în literatura noastră e plin
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Într-o scrisoare către d’Alembert: „În ziua de azi, domnule, nu suntem destul de mari pentru a ști să vă admirăm”. 6 Eșecurile operative. Inteligența socială poate greși În alegerea scopurilor, de pildă, atunci când se creează mitologii pentru care se sacrifică drepturile individuale și fericirea cetățeanului. Gloria națională este una dintre ele. Colbert, ministrul lui Ludovic al XIV-lea, a organizat eficient economia franceză, Însă ținta lui nu era prosperitatea francezilor, ci finanțarea războaielor de expansiune purtate de rege. Henri Guillemin
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]