3,827 matches
-
de la familiile care aveau cârduri de gâște și i le dădeau lui În pază să meargă cu ele pe malul gârlei cât era ziua de mare, pe o arșiță de se uscau toate. El se băga În umbra firavă a sălciilor cu abecedarul primit de la un băiat care trecuse deja În clasa a doua și-l Învățase primele litere apoi plictisit Îl lăsase să se descurce singur. Copiii Îl porecliseră Împăratul gâștelor. Treaba lor, nu-l interesa pe Ionuț asta, el
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vor duce dacă nu vor să Învețe să facă nimic? Se apropia aniversarea a un an de viață a lui Prâslea și Ionuț ca fratele lui cel mai mare Între cei cinci copii, se chinuia de zor băgat În umbra sălciilor să-i cioplească un căluț mic de lemn, să aibă și el o jucărie de ziua lui. Încă din zori ieșise În stradă și strigase: Dați drumul la gâște că plec cu cârdurile mai devreme, până nu se pune căldura
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
țară de negoț, și a pus-o într-o cetate de negustori; 5. a luat și din sămînța țării și a pus-o într-un pămînt roditor, a pus-o lîngă o apă mare, și a sădit-o ca pe salcie. 6. Lăstarul acesta a crescut, și s-a făcut un butuc de viță întins, dar nu prea înalt, vițele îi erau îndreptate spre vultur, și rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viță, a dat lăstari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
valurile ogoarelor de grâu și livezile către primele case - acest peisaj, în care pâraiele alergau printre case, domesticite cu ajutorul barajelor și al canalelor, și se întâlneau din nou sub turnătorie pentru a porni mai departe să străbată un șes cu sălcii și câmpii - peisajul acesta se topea. Felul în care voia să iasă în față îi eroda marginile și însuși satul începea parcă să fermenteze, degajând o forță care împingea din interior în exterior, împotriva căreia verdele ogoarelor parcelate, pădurea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acum trebuia să avansez încet și conștiincios, ca la așezarea aia de pe malul lacului, locul pe care-l iubeam atât și care mă atrăgea mereu și mereu: să înaintez până la linia care despărțea uscatul de apă, și era vegheată de sălcii puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și era vegheată de sălcii puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de vreme. Una dintre mașini are scris pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că a venit Mao. E în mijlocul mulțimii. Fata își închipuie felul în care e așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și tu acum, viața noastră s-a dus în lupta cu feudaliștii, cu Chiang Kai-shek, cu japonezii, cu imperialiștii, cu mama-natură și unul cu altul. Lasă trecutul. De dragul viitorului tău, te sfătuiesc să ții minte motivul pentru care floarea de salcie zboară mai sus decât o pasăre - pentru că are sprijinul vântului. Păi, asta e ceva ce ar trebui să ții și tu minte. Tu și cu mine suntem cele două fețe ale aceleiași frunze nu ai cum să le separi - imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model de inocență evazivă. Ea privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Karin către Farview, River Run Estates, pe drumuri numerotate și la fel de perpendiculare cum pretindea a fi raționalitatea. Găsi casa într-un cartier chircit în mijlocul unui câmp uriaș, deja secerat, mărginit pe o latură de linia șerpuitoare a plopilor și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine va dispărea. Mergând spre ușa laminată avu o senzație trecătoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-o frămânți. Enăchescu pășea cum ar fi pășit o salcie plângătoare, bineînțeles, dacă așa ceva ar fi fost posibil. Era minunat de frumoasă și vorbea abia susurat, pesemne ca să nu-și pună sângele în pericol. Când trebuia să răspundă, se scula în picioare, deși profesorii, după ce îi puneau întrebarea, îi propuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și de stradă se aflau canalul și clubul de canotaj. Mergând de-a lungul canalului, mi-ar fi ieșit înainte sălciile, iarba înaltă, terenurile de sport de pe celălalt mal și podul de metal negru, unde trebuia să mă întâlnesc mai târziu cu Ariana. Chiar în spatele lui, era cartierul nostru. Și la dreapta pornea o alee. Aceea nu mă interesa. De la monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ziduri boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau pe obraji, pe frunte și peste grumaz cu nuiele de salcie încălzite pe plită. Am început să țip, dar degeaba, ele loveau cu putere, ca și cum ar fi vrut să se răzbune pe tot ce au tras de la Basarabi, chipurile ele își împart stăpânirea cu cei din neamul lui Antonie Vodă. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea din Târgul de Afară de la Fundeni. Glasul de aramă se ridica din alte părți, de la mânăstirea Mihai Vodă, de dincolo de pădure îi răspundea de la Cotroceni clopotul măritului Șerban Vodă; de la biserica albă, de pe deal spre zăvoiul cu grădini și sălcii le îngâna jalea Biserica lui Bucur, cea ridicată din piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese totuși primăvara. De undeva se auzea un tril de privighetoare. Sălciile abia au înmugurit și duminică or să fie Floriile. Hrisant Nottara Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, se găsea în vizită la Istanbul la patriarhie - Patriarhia Constantinopolului -, la cel pe care-l recunoștea ca fiindu-i ierarhic mai mare: Înalt Preafericitul Cosma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite înainte de vreme. Timpul trecea alene, ca un râu de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu flori, care erau pasiunea sa din fragedă copilărie. Anii aceia nevinovați și atât de plini de gingășie și farmec îi rămăseseră adânc întipăriți în ființa ei afectivă. Copilăria, ireversibila copilărie! Paradisul pierdut după care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aibă răbdare, dar cuvintele mele nu ajungeau până la ea. Urla mereu și se oprea doar cât să-și tragă răsuflarea. Simțeam că mă înăbuș și că o să vomit. Prin crăpăturile din peretele grajdului vedeam oameni fugind speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin, încă puțin... bâiguiam în neștire mângâindu-i un picior. Pe urmă m-am oprit fiindcă o mânjeam cu sânge. Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
venețiene, confecționate de ea; mă urcam în copaci să-i aduc fructele cele mai frumoase, retrase parcă anume, ca-n poveste, pe vârful crengilor greu de ajuns; ne plimbam cu barca pe iaz, "ancorînd" pe la adâncuri, în umbra verde a sălciilor pletoase, ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mare. - Au și miere? - Desigur, și avem în sat meșteri pricepuți care le fură mierea. Am gustat și eu din ea, e foarte bună, răspunse băiatul. Am trecut cu bine pe lângă albine. Mai încolo, din coroana de ramuri ale unei sălcii înalte și-a luat zborul o egretă mare, argintie. În zborul ei maietuos, peste canal, avea parcă ceva regesc. Dădea rar din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încolo, din coroana de ramuri ale unei sălcii înalte și-a luat zborul o egretă mare, argintie. În zborul ei maietuos, peste canal, avea parcă ceva regesc. Dădea rar din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i și o plecăciune caraghioasă. Pe malul altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lor. Și iată-ne pe mult așteptatul canal Șontea, lat de vreo 60-70 de metri, cu maluri joase și prielnice pescuitului. Am mai mers circa 200 de metri și băiatul cel mai mare ne-a zis: - Vedeți pâlcul acela de sălcii bătrâne pe dreapta. Acolo vă duc, este un loc unde vin pescarii deobicei. Și dacă o să vă uitați bine la sălcii și coroanelor lor, o să bănuiți ce rol vor avea pe timpul șederii dumneavoastră aici. Ei, să văd, ghiciți? - Da, cred
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]