4,209 matches
-
să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru Paleologu a fost luat din lagărul de la Salcia și dus la penitenciarul din Botoșani, am asistat la plecarea lui ca la incendiul unei biblioteci. La Salcia, într-o primăvară, îi va cunoaște în lagăr pe țăranii de la Răstoaca, peste douăzeci la număr, cu toții condamnați pentru că s-au opus colectivizării. Întîmplarea este redată în amănunt, eroul fiind cel mai iubit fiu al poporului: "Haite de activiști de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a-și demonstra priceperea la săpatul gropilor. Alături de Răstoaca și Suraia, ambele din Moldova, se strămutase în lagărul de la Salcia și un sat oltenesc, cu nume de sălbăticie îmblînzită: Urzicuța". Se va întîlni cu cîțiva dintre cei trecuți prin reeducarea de la Pitești. Cele povestite ne amintesc și ne obligă să nu uităm și să credem că va veni și ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Național sau Parcul Carol al II-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav Dobrescu, vor termina de proiectat aleile și peisagistica minunată, creată dintr-o varietate vegetală nemaiîntâlnită, de la arțari, flașini, simpli plopi, sălcii sau tei până la stejari și cireși exotici, tufe și flori asiatice, împodo- bit de asemenea cu sculpturi și statui moderne. Îndrăgostiții închiriau bărci sau luau vaporașul pentru a se plimba pe lac, într-o scurtă călătorie romantică, pe când apusul se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat de sălcii pletoase, care iarna devenea un patinoar elegant pentru amatori. Se juca teatru în aer liber în parcuri, erau deseori fanfare, târguri cu diverse ocazii, clovni care făceau tumbe și gium- bușlucuri, țigani cu castane, semințe sau flori, baloane colorate, tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale nepătrunse. Prindem ocazia pentru a face fotografii cu Felicitas Hoppe, cu VITALIE CIOBANU și cu Andrei Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale râului, cu sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe care ploaia parcă îl face și mai intens, mai puternic. VITALIE CIOBANU: Corrine are mult umor și un fel de a-și pune o mină serioasă, vorbind despre lucruri rizibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atemporalitate sinistră. Călătorim cu autobuzul, cam vreo două ore, printr-o regiune agrară. Pășuni și fânețe, cât vezi cu ochii. Satul scriitorului e un fel de cătun format din căsuțe de lemn presărate pe o suprafață întinsă, cu râulețe și sălcii, podețe, garduri de nuiele, arbuști pitici și straturi de flori - o idilă pastorală, departe de imaginile cu care obișnuim să asociem realitățile din această țară transformată în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta un film sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
preaiubit." La fiecare cotitură, îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii aplecate peste un șuvoi primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată de sălcii vechi lângă pârâul lui Faur. Apele parcă conteniseră, și chiar deasupra noastră, în streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori și nici nu se va mai afla în veci și pururi. Eram așa de mișcat, încât m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Români. Siluete de femei cu copii în brațe. Zarea la răsărit înegurată de ploae, pe munții Dobrogeni. Pârlita supt o culme de deal cu vegetație măruntă. Beștepe (5 dealuri). În dreptul celor cinci dealuri, pe stânga luncă deasă și mândră de sălcii. Pe stânga, Carasuhat. Ruși. La Ceatalchioi, un oarecare țigan, Taraboi, face pe veteranul, înfinge un băț în pământ și strigă: Eu sunt proprietar aici! Cât pământ ai? Cât vezi cu ochii. Un lipovan se apucă și cumpără pământ de la domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
verdeață și o sulfină o arătare veselă parcă-o amintire în acest pustiu. 24 Iulie De la Sfântul-Gheorghe, sau Caterleț cum îi zic Rușii, ne întoarcem până la canalul Dunavățului. Apucăm pe canal pe o căldură cumplită, căci vântul între stufării și sălcii a încetat, și parcă curge pe fața apei un alt râu, nevăzut, de căldură. SINGURĂTĂȚI Lipovanul Leon Siroca are pe-aici o livadă și vre-o 30-40 de vite. A avut și știubee. Românește nu știe; pare bun și primitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost bucuros să se întoarcă în Deltă, în stuhăriile lui, la viața-i primitivă. Ș-aici a murit. La 25, seara, înainte de a intra în Tulcea, facem un mic ocol și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luptat și împotriva Turcilor și a Sârbilor și a Grecilor: Discuția între Maiorul Mihăescu și el despre luptele împotriva Turcilor, a Grecilor ș-a Sârbilor. * Vizitele în sat la Mircovo la Stoianche Caragheorghiev. * Cortul nostru, așezat lângă murmurătoare pârae, între sălcii, între munți... La 24 Iulie s-a auzit că ne va sosi porunca de retragere. În adevăr, seara, acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cânii noaptea, că se întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; o lumină sfioasă verzuie, care se mișcă încet... "Toți funcționari cel mai scurt vreme prezenteze cu registratura pentru carnetele de indentitate." Feld. Războeni Uioara 6 Sept. Cântă muzica în fața băilor un potpuriu. Lumea se plimbă. Privind lumea aceasta necunoscută, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt organisme vii, care tind întăiu spre strălucirea maturității ș-apoi spre moarte. Ele sunt cuprinse în eterna și necontenit înnoita lege a evoluției. 4 Iunie 927, la ora 5 dim. suntem aproape de Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pături mari de apă, inginerii au înghețat-o și au săpat în stâncă. Sara plecăm la Leningrad, ora 6. Tren domol, vagoane cu paturi, ceaiu. 25 Iunie, luni Ajungem la amiază. Am străbătut o întinsă regiune de mlaștini și păduri: sălcii, molid și pin, mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război. Am vizitat cu automobilul și pe jos Leningradul Nevschi Prospect Cheiurile Nevei Palatul de iarnă Grădina de vară Ermitajul Palatul lui Petru cel Mare (casă modestă) cu grădină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copiii mici pe care îi poartă în brațe sau de mână părinții modest învestmântați. Luni, spre Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă. Păduri și iar păduri, în care predomină mesteacănul. Apar și brazi plantați, pini, sălcii, plopi tremurători. În lungul terasamentelor drumului de fier lucrează în mare majoritate femei. Pentru mânuirea lopeților și târnăcoapelor poartă mănuși groase de păr. La Kiev: monumentul lui Vladimir, cel care, împreună cu cneaghina Olga, a botezat pe slavi. Tot din acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al luncilor bogate. Parcă ași fi fost la Siret. Am auzit cucul cântând (întăia oară în aceste ținuturi). Apă maiestoasă și adâncă; din loc în loc pescari cu undiți de fund, prinzând probabil mai mult somotei. Ierburi până la brâu, plopi și sălcii mari de luncă. Case ca la noi. Din loc în loc clădiri mari în construcție: probabil gospodării colective. La opriri, călătorii de pe parahodul nostru trec la ponton ca să se aprovizioneze cu legume (ceapă și ridichi de lună) ouă și lapte acru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țara lui Șolohov. După tristețea canalului din stepă, pe care l-am cercetat călăuzit de Mihail Andreici Lobacev, m-am trezit pe vapor cu vederea neașteptată a Donului, bogat în vegetație luxuriantă de care sunt pline luncile cu arbori noi sălcii și plopi. Toată dimineața am stat un timp privind peisagiul nou. Fluviul n-are o lărgime mai mare decât a Prutului. Luncile samănă cu cele de la Prut și Siret. Oameni la pescuit cu undița înainte de răsăritul soarelui; unii singuratici, alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pedepsi. Scufundându-i vasele și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l cu coada peste ochi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul cu apa comportă totdeauna o regenerare: pe de o parte, pentru că disoluția este urmată de o «nouă naștere», pe de altă parte, pentru că imersiunea fertilizează și amplifică potențialul vieții”. Dezagregarea identității consumate a copilăriei este, în acest basm, figurată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]