3,232 matches
-
această linie de analiză (vezi și Buzan, Jones și Little 1993) ajungem în zona slabă a spectrului realist, despre care am vorbit la început. Snyder este în mod clar un realist: el evidențiază anarhia și lupta pentru putere și este sceptic față de puterea relativă a normelor și instituțiilor. Dar abordarea sa față de instituții și norme este neobișnuit de deschisă, sugerând conversații interesante cu analize non-realiste convergente. De exemplu, Alexander Wendt (1999: Cap. 6) demonstrează că ordinea anarhică funcționează foarte diferit când
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domine atât asupra comportamentului intervenționist al statului, cât și asupra puterii colective a muncitorilor organizați. Există o dezbatere considerabilă asupra globalizării, între liberalii care cred că aceasta constituie o fază cu totul nouă a capitalismului și susținătorii statului, care sunt sceptici în această privință (Held et al. 1999; Held și McGrew 2000). Liberalii arată irelevanța crescândă a granițelor naționale pentru desfășurarea și organizarea activității economice. Ei se bazează pe creșterea comerțului liber, pe capacitatea coporațiilor transnaționale (CTN) de evita reglementarea politică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
organizarea activității economice. Ei se bazează pe creșterea comerțului liber, pe capacitatea coporațiilor transnaționale (CTN) de evita reglementarea politică și jurisdicțiile legale naționale, precum și pe eliberarea capitalului de constrângerile naționale și teritoriale (Ohmae 1995; Friedman 2000; Micklewait și Wooldridge 2000). Scepticii, pe de altă parte, consideră că lumea era mai puțin deschisă și globalizată la sfârșitul secolului al XX-lea decât fusese în secolul al XIX-lea. Ei sugerează că volumul comerțului mondial raportat la dimensiunea economiei mondiale este aproape identic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din 1914, deși pînă la urmă sunt de acord că enorma explozie de transferuri de capital speculative pe termen scurt după colapsul sistemului Bretton Woods, la începutul anilor 1970, a restricționat posibilitățile de planificare ale guvernelor naționale. În mod semnificativ, scepticii doresc să facă deosebirea între ideea unei economii internaționale cu relații din ce în ce mai strânse între economiile naționale separate, idee cu care sunt de acord, și o unică economie globală fără granițe naționale sau diviziuni semnificative, pe care o neagă (Weiss 1998
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de state (Jackson 2000; Wheeler 2000). Într-adevăr, membrii Școlii Engleze insistă asupra faptului că eforturile de a întări politica internațională pot produce dezacorduri morale majore care să tulbure relațiile dintre state și să prejudicieze ordinea internațională. Cei mai mulți au fost sceptici cu privire la propunerile pentru o reformă la scară globală și mulți au dubii că aceste propuneri vor fi vreodată interesante pentru majoritatea statelor-națiune sau pentru cei mai puternici membri ai comunității globale. Punctul esențial este de fapt că nici realismul și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în permanență propria putere cu cea a altor state. Ele urmăresc permanent dacă poziția lor în ierarhia puterii internaționale este stabilă, dacă este în declin sau în creștere, temându-se de declin mai presus de orice. De aceea, neorealiștii sunt sceptici față de cooperarea internațională: dacă statele sunt preocupate de avantajele relative, nu vor favoriza cooperarea atunci când se tem că propriile avantaje vor fi mai mici decât cele ale altora. Chiar dacă un acord comercial promite să asigure Statului A 100 milioane de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
văzute din punctul de vedere al [elitei] masculine și înțelese din perspectiva sensibilității [elitei] masculine". Unii feminiști enunță un model alternativ, feminin, al agentului, conectat, interdependent și inter-relaționat (Gilligan 1982; Tronto 1989). Totuși, feminismul din Relațiile Internaționale este în general sceptic cu privire la posibilitatea elaborării unui model al feminității pentru a corecta prejudecata de gen indusă de modelul bărbat/stat al lui Waltz (cf. Elshtain 1985:41). Feminiștii caută modele alternative, mai bogate, în ceea ce privește agentul modele care să țină cont atât de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domeniul mediului", iar asumpția lor implicită este că sistemul de state poate răspunde cu eficacitate la aceste probleme. Asumpțiile teoretice care sprijină aceste analize pot fi găsite în Capitolul 2 al volumului de față. Dimpotrivă, adepții ecologismului sunt mult mai sceptici în ceea ce privește afirmația potrivit căreia sistemul de state și alte structuri ale politicii mondiale pot oferi un astfel de răspuns. Contrastul dintre ecologism și ambientalism se suprapune peste contrastul dintre teoria critică și teoria orientată spre rezolvarea problemelor (vezi Capitolul 1
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
adepții mișcării în favoarea mediului, în anii 1980. În lucrările acestora se resimte nevoia de a accepta limitele impuse de o planetă finită, acceptare ignorată de administratorii planetei și de ambientaliștii din curentul principal (ex. Sachs 1993a). Ei sunt de asemenea sceptici față de ideea că se poate disocia conceptul de dezvoltare de acela de creștere. Mulți ambientaliști încearcă să distingă între cele două concepte: "creșterea reprezintă sporirea cantitativă pe o scară materială, iar dezvoltarea reprezintă îmbunătățirea calitativă sau desfășurarea potențialităților" (Daly 1990
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
problemelor evocate mai sus, sau de a dobândi modalități eficace de organizare, tactice sau tranzitorii care ar permite schimbarea politică. Dar cu toate acestea ei nu oferă un model de organizare politică sustenabilă. Există așadar motive serioase pentru a rămâne sceptici în privința acelor critici aduse ecologismului care se concentrează asupra insuficiențelor propunerilor sale de restructurare a sistemului politic global. Acest fapt este întărit de unele argumente exprimate de autori asociați "ecologiei globale", care se străduiesc să răspundă la întrebarea de ce ar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o tensiune latentă Între un văz raționalizabil și o expresie incontrolabilă, ca-ntr-o negociere a rațiunii cu derațiunea, Între conștient și inconștient : vechii inamici, rațiunea și simțirea, Își reiau pozițiile Într-un sfîrșit de secol incert, care cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul. Te așezi Într-un an inventat din secolul viitor și scrutezi cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
are nevoie de un punct de situare În depărtarea unui viitor, de unde temerile noastre să primească o explicație și determinismul să ne aducă iar calmul de a ști, chiar dacă ceea ce aflăm e o veste rea. Iarăși, tot de o atitudine sceptică vorbim, chiar dacă scriitura e mai netedă pentru a lăsa loc reprezentărilor să acționeze asupra senzațiilor, chiar dacă, de data aceasta, personajul e, spre deosebire de fratele său minimalist, un om adînc Îngropat În Sistem, senzitiv, senzual și sensibil, pe care evenimentul Îl ia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Parole muette, „arta scriiturii are nefericirea de a nu avea la dispoziție decît limbajul cuvintelor scrise pentru a pune În scenă marile mituri ale scriiturii mai mult decît scrise, Înscrisă pretutindeni În carnea lucrurilor. Această nefericire o constrînge la fericirea sceptică a cuvintelor care fac să se creadă că ele sînt mai mult decît cuvinte și care critică ele Însele această pretenție. Așa se face că, punînd În scenă războiul scriiturilor, suprafața pe care se așterne valul de cerneală democratică devine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cultural În revista Lire; scrie o carte de critică literară lejeră, Dernier inventaire avant liquidation (Grasset, 2001) În care Îi caracterizează pe cei mai buni 50 de scriitori francezi ai secolului al XX-lea. Fără să mă pretind pesimist, nici măcar sceptic, deși scepticismul poate fi considerat mereu drept o atitudine realistă, cred că literatura, inclusiv cea franceză, se Întoarce la condiția de divertisment - una pe care o părăsise În parte În ultimii 200 de ani - adaugîndu-și-o pe cea etnologică; avîntul literaturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
într-o astfel de practică a supravegherii recunoaștem cu ușurință o serioasă preocupare securitară. Regizorul supraveghează atâta vreme cât se simte util. Aceasta este motivația sa. Acesta este optimismul său, un optimism respins de Strehler și, pe urmele lui, de Grüber, regizori sceptici, regizori care refuză să mai aibă de-a face cu spectacolul după ce au pus punct repetițiilor, redându-i - precum Prospero lui Ariel - libertatea, oferită ca o recompensă pentru serviciile aduse. Supraveghezi din iubire ori de teamă, te retragi acceptându-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în totalitate, el stă ca o statuie puternică, contemplând scena într-o tăcere prevestitoare. Iar mama așezată cu copilul are acum deasupra capului o mulțime zgomotoasă, personajul lui Iosif aplecându-se înapoi și întinzând urechea spre a asculta fiecare idee sceptică spusă în șoaptă de prietenul său și soldatul înarmat părând să înfigă brutal sulița în capul Fecioarei. Avem din nou sub privire o scenă lumească de un adânc simbolism datorită aparenței de pe suprafața frontală care rămâne, la urma urmei, spațiul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după modelul aforismelor care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a dat zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a exportului bănos, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din orașul ocupat de nemți - n. m.], și noaptea se lasă”. De un aspect sibilinic, strofa a treia a poemului juxtapune zvonuri, opinii și profeții deseori clamate atunci despre evoluția postbelică a lumii. Bacovia le înregistrează cu obișnuitul său zîmbet sceptic: „Cu toții spun că bine le-a făcut [cine, cui? - n. m.]/ Sau că un geniu se va naște -/ Iar studiul crește cu tactul tăcut.../ O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște”3). Așadar: un viitor învăluit în mister, aflat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
declară aceluiași N. Iorga 5). Țara zeflemelii, „plină de humor”, în care - remarca Raymond Poincaré - „tout est pris à la légère” sau interpretat în zeci de feluri, aproape niciodată adecvat: „Cînd o nouă escrocherie, o nouă delapidare aduce nota senzațională, scepticul exclamă: «Nu-i nimic de făcut, zi-i Romînia și pace» sau cu pesimism: «Totu-i putred, nu mai e nimic de salvat», sau batjocoritor: «Țara lui Hübsch, ce te miri?», sau cinic: «E o prostie să fii cinstit în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Trăirea în agonal reclamă înțelepciune. El privește oamenii și lucrurile cu „dioptria filosofică” ce-i devenise caracteristică. Originea fiecărei poezii deale sale o constituie întîmplările personale, biografice, dar evocarea lor tinde către un sens general. Din fiecare pagină se ridică scepticul care supune judecății morale excesele lumii moderne. înainte de Cioran, cu care este tot mai des comparat, Bacovia a avut tăria interioară de a nu se lăsa cuprins de entuziasme facile. Una din sursele nefericirii lui Bacovia e ideea proastei întrebuințări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la vorbele lui pentru a caracteriza nebunia lumii contemporane, violența, sărăcia, lipsa de perspectivă, mizeria, disperarea. Iar acesta nu mai e un gest de afectație literară, ci unul firesc, evocator. Oftăm cu Bacovia („Ce lume goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de toate...”). Trăim deci și „ca-n Caragiale” și ca-n Bacovia. Lumea romînească oscilează permanent între veselia celui dintîi și paroxismul celui de-al doilea. Ideea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se elibereze: iată Cugetarea. Pe toate căile trebuie «să ajungem perfecți prin suferință»”. Dante și Bacovia! îi apropie ideea de exil („interior”, la poetul romîn) în rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a coborît în infern
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ales de teoriile grecești despre timp și schimbare; nici nu renunță la propriile scrieri anterioare (Prototeoriile și Preziceri despre lucrurile viitoare) pentru că este convins că erezia lui este adevărată. Dacă în viața lui a fost un ateist rătăcitor și un sceptic negativist, acum recunoaște că în ultimă instanță nu poate exista nici o scăpare: acesta este motivul pentru care se hotărăște să îndure cea mai dureroasă moarte, decât să încerce să fugă din nou. Capitularea sa finală trebuie văzută mai curând ca
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
citește; urmărind cu har formele specifice cele ale gravorului Piranesi, de exemplu , ea excelează totuși în apropierea de ansamblu a artelor, sesizând fundalul poetic al oricărei opere, dureroasa condiție a omului rupt de desăvârșire. Atitudinea eseistei, nu atât precaută cât sceptică, o ajută să respingă formulele prestabilite credea Al. Spânu ; didacticismul ei nu are nimic pedant, căci aprecierile tranșante nu sunt niciodată tendențioase, ci invită la reflecție după Marina Vazaca; avem de a face așadar cu un clasicism care umanizează cultura
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]