58,131 matches
-
până la extremele corectitudinii politice, de la istoria nefast ideologizată odată cu instaurarea regimurilor totalitare până la beneficiile unei arte autentic angajate, drumul nu e numaidecât lung, dar, în primul rând, sinuos. Nu pot decât să sper că autorii își vor fructifică părerile, în scris, într-un viitor cât mai apropiat. Spre binele cititorilor României literare. Sigur, pe lângă dezbateri, au existat, în cadrul Festivalului Internațional Zile și Nopți de Literatură și două sesiuni de lecturi publice. Avantajul față de edițiile anterioare și față de practică curentă a constat
Festivalul Internațional „Zile și Nopți de Literatură” ediția a VIII -a by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7214_a_8539]
-
Notes sur ŤLes mots tsiganes en roumainť, 1936) și A. Juilland ("Le vocabulaire argotique roumain d'origine tsigane", 1952). Multă vreme cuvântul nu a pătruns totuși în zona de mare frecvență a vocabularului argotic și nu a fost consemnat în scris. În momentul de față, e destul de mult folosit, mai ales în limbajul tinerilor, dar nu cu sensul înregistrat acum mai bine de 70 de ani. Valorile actuale sunt direct legate de sensul de bază al etimonului: dumă înseamnă mai ales
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
unică toate demersurile autorului este, mai presus de orice, respectul cvasi-religios față de instrumentul său de lucru. îndemnul pe care ni-l adresează Vulpescu, în temeiul unei atît de bogate și pilduitoare experiențe, poate sluji ca memento pentru orice om al scrisului: Fine! învață românește. Oricît ți s-ar părea de curios, niciodată nu știi de ajuns.ș...ț Mai ales deschide ochii la înțelesul cuvintelor și nu te sfii să deschizi și dicționarul ca să verifici. De-aceea e făcut. E mai
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
Leonard Cohen se înscrie și noua carte a lui Mircea Mihăieș, Metafizica detectivului Marlowe. Tradus în românește încă din perioada comunistă, Raymond Chandler s-a bucurat la noi de o foarte mare popularitate. Au apărut chiar și imitatori români ai scrisului său, cel mai important fiind George Arion. În anii în care Televiziunea română emitea câte două ore pe zi, filmele cu detectivul Marlowe (în mintea mea portretul său rămâne indestructibil legat de chipul somnolent și vocea baritonală ale lui Robert
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
greco-român" deși prin sânge Ziatas este grec pur și simplu, fiind însă în mare măsură și român, prin faptul că a trăit mulți ani în România, unde s-a format spiritual, ceea ce și-a pus o pecete puternică și pe scrisul său, cum voi căuta să arăt. Dar să ofer mai întâi cititorilor câteva repere biobibliografice în legătură cu omul de care vorbesc, prea puțin cunoscut la noi în afara cercului de prieteni de odinioară. Hristos Ziatas s-a născut în 1937 în satul
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
lui Tizian - n.m.); că sărută urma rușinei și nebuniilor sale; dar îi imită toate îndrăznelile. Bunul plac al acestui om nu cunoscu granițe decît din partea oamenilor de litere, confrații și rivalii săi." Iluminismul a fost, spune Maurras, "dictatura generală a scrisului". Utopie. Revoluția Franceză, spune Maurras, purtîndu-i pică, s-a făcut cu declarații. Cu hîrtii. Napoleon, la rîndu-i, transformă volumele în cod de legi. Firește, Maurras, argumentînd frumos, exagerează. Însă literatura are nevoie de-această încurajare, chiar polemică. Trebuie să știe
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
se pare valoros nu atât pentru latura literară - Regina Maria nu este nici pe departe o scriitoare voită -, nici măcar ca document istoric (consemnările diplomatice sau descriptiv-politice sunt puține și destul de șterse), ci pentru acțiunea firească de umanizare a detaliilor. Din scrisul ei reiese limpede personalitatea, controlată - poate mai mult decât alții - și severă, dotată cu o privire corectoare îndreptată în permanență în interior, în special în relațiile cu marile instanțe ale vremii. De pildă, la întâlnirile diplomatice de cel mai înalt
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
cea mai feminină voce din paginile selecției. Cu Alice Voinescu, tonul se agravează și începe suita femeilor eroine, a personalităților supuse opresiunilor sistemului și brutalităților mărunților servitori ai acestuia. Fragmentul din Jurnalul Alicei Voinescu reveleză de un profesionalism luminos al scrisului, semn al culturii serioase și complexe. Aceasta dezvăluie un stil oarecum asexuat, profund, tăios, impresionant în momentele de autoanaliză. Ființă religioasă, Alice Voinescu își scrie Jurnalul cu o supremă credință în Dumnezeu, folosind din când în când mostre de dialog
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
comunismului la începuturile lui, de primele victime, nedumerite și încă obișnuite cu libertatea. Sunt mărturiile unei arhicunoscute femei din popor, ale unei țărănci superioare, pentru care intensitatea trăirii și sinceritatea copleșitoare suplinesc remarcabil o tehnică elaborată și intenționat subtilă a scrisului. Anița Nandriș-Cudla este prezența feminină care încheie antologia și în același timp cea mare marchează extrema Cercului Polar: Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia. Ca și Elisabeta Rizea, Anița Nandriș-Cudla rememorează chinurile suferite odată cu intrarea rușilor în Bucovina
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
și chiar... câteva poeme. Stilul este cu siguranță cel al unui prozator (mare, mă simt, imediat, obligat să precizez), dar faptele relatate aparțin, de cele mai multe ori, unei realități non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
eficiența comunicațională a acestui surprinzător prozator. Pe ultima copertă a volumului Curcubeul dublu, trei importanți scriitori din generații diferite (Norman Manea, Radu G. }eposu și Horea Poenar) ajung, fiecare cu vorbele sale, cam la aceleași rezultate de sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată de un bun-simț al judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime a notației. Toată logica volumului se întemeiază pe un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
care misterul matein, enunțat explicit și în duh, și în literă, a fost respectat și amplificat de câțiva scriitori absolut creditabili, e oricând demn de urmărit cu lupa. O ceremonie a lecturii care iese în întâmpinarea unei alte ceremonii, a scrisului. Poate părea o impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul contact cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
mine, considerând că dincolo de realizarea propriu-zisă, romanele mele sunt o cale spre cunoaștere și spre propria limpezire. Am scris, în primul rând, ca să fiu viu și să activez resursele latente ale persoanei mele. în mod normal, o asemenea poziție față de scris ar fi favorizat ținerea constantă a unui jurnal. Cu toate acestea, recunosc, nu am fost niciodată în stare să țin un jurnal. Mi-am zis că obiectivându-mă în alte personaje și imaginând diverse scenarii pot să mă exprim mai
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
știau ce-i aceea ofensa. Izolat și recalcitrant, nu cunoscusem până atunci experiența usturătoare a cenaclurilor. Așa că am fost luat ca din oală. Fiind o persoană reactivă, nu m-am putut resemna și am ripostat. Cum să ripostez decât prin scris? Scriam nu ca să pot fi asimilat de cei din generația mea, ci dimpotrivă, pentru a mă delimita de ei și chiar a mă distanța. De ei? De care? Cine era atunci în sală, la acel cenaclu? Din câte mi-aduc
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
romanul", cum faci de 15 ani fără odihnă? Deja mă simt obosit, cu toate că nu cred că am spus tot ce puteam să spun și, pe de altă parte, atâta timp cât ești în viață, e greu să abandonezi. Dacă aș trăi din scris, disciplina "anul și romanul" ar funcționa de la sine. Dar cum nu trăiesc din scrisul literar, ci din gazetărie neliterară, romanele reprezintă un lux pe care ți-l permiți sau nu, ca orice lux. Te mai întreb o dată, ca într-un
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cred că am spus tot ce puteam să spun și, pe de altă parte, atâta timp cât ești în viață, e greu să abandonezi. Dacă aș trăi din scris, disciplina "anul și romanul" ar funcționa de la sine. Dar cum nu trăiesc din scrisul literar, ci din gazetărie neliterară, romanele reprezintă un lux pe care ți-l permiți sau nu, ca orice lux. Te mai întreb o dată, ca într-un interviu anterior: ești în competiție cu Mircea Cărtărescu? Mă refer la acele pagini din
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
face ca pișcat. în ziua asta să nu puteți aprinde focul,... aveți gaze? - Am, am, am - bâigui. Pe acest băiat al cafegiului îl știu că face epigrame. Rasele inteligente care fac comerț de mii de ani se ocupă și cu scrisul, citesc cărți. Comerțul merge cu poezia... - Hermes? exclamă Babis, care avea lecturi. - Da, Hermes, care circulă, poezia ca și filozofia vin cu corăbiile încărcate cu mirodenii... Poezia și filozofia, spun, sunt ca femeile răpite... în antichitate, femeile erau fericite când
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
e în vogă, cum să ne îndoim că prima e unica adevărată? "Cel cinstit sufletește are legea morală în el, care ține loc de coduri și regulamente. Cinstitul cu acte e formalist, duplicitar, perfid. Nu vizează decît aparențele".Pentru omul scrisului rezultă obligația, de lovinesciană tonalitate, "să nu spui și să nu scrii ceea ce nu crezi și nu simți. Să nu-ți încalci convingerile intime nici atunci cînd, după criterii sentimentale, ești dator să faci plăcere cuiva". Cu toate că se face iarăși
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
era că uneori mimează subtilitatea și că se folosește de trucuri pentru a face ca anumite platitudini să pară spirituale. Legiuni, imitatorii îi trădau, nu o dată, facilitatea unora din procedee".Sub unghi biografic, "viața sa a constat din două ocupații: scrisul și promovarea lui.Oriunde mergea, în țară și în lume, principala sa grijă era să-și evidențieze opera". Portretul ce-l face poetului e remarcabil în decenta-i, totuși, neconvenționalitate. Să admitem că nu mulți dintre criticii noștri se încumetă
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
istoriei (și toate fracturile derivate) în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau, vehement, remodelarea realului. Acestor mari deosebiri, care privesc atît viața cît și înțelegerea și expresia artistică, li se mai poate adăuga încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul ca experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecata morală și observația neutră cu
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă, o lume fragilă, dispersă, transparentă și învăluită în lumini crepusculare. Exact la polul opus, Vasile Dobrian este un profesionist al scrisului. Asemenea multor artiști români, el se exprimă cu aceeași ușurință atît în limbajul picturii cît și în acela al literaturii. Colaborator consecvent al celor mai importante ziare și reviste de după război, el a publicat șapte volume de versuri, dintre care
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Roșioru. Într-un magnific portret de activist-cultural, Dan Gulea descoperă "modelul cultural al lui Ion Bogdan Lefter, a cărui oglindire se află și în cărțile sale" în triada postmodern-postmodernism-postmodernitate și felul în care criticul îmbină "fapta"/ faptul de cultură cu scrisul pentru a obține "Opera". Foarte interesant! În revistă încap de toate, un potpuriu ca și în sacul lui Moș Crăciun, "Simfonii aparent rigide" cu "Harry Potter? Se poate trăi și fără...", "Jurnal de opinii ușoare" al lui Grigore Șoitu eliberat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
cărți cum e Troica amintirilor. Explozive sau colerice, dar niciodată vulgar-imprevizibile, personajele lui Jurgea-Negrilești par să fi obținut, pe cale organică - iar nu în sinteze de laborator - o formă de expresie decantată în care farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei separații dintre cele două registre se infirmă: Jurgea-Negrilești învață redactarea de text după ce palpează auditiv diverse contururi intonaționale. Acestea din urmă, e adevărat, de soi... Urmăriți numai linia calmă a explicației lui Sadoveanu, care, cu banii
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
de Murano și nici austera consemnare de război nu dau o imagine credibilă asupra regulilor de funcționare ale Troicăi... Înclin să cred că avem de-a face cu un Bildungsroman aparte, al cărui protagonist există în măsura în care deprinde, fără zgomot, tainele scrisului și ale poveștii. O temă grea, împletind necesitatea ultimă, intenția disimulată și jocul antrenamentului cultural. Cum devine scriitor cineva care trăiește printre scriitori? Iată o întrebare ce ține de proza cu memorie și nu de simpla, arida, memorialistică.
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]