4,690 matches
-
celălalt miros grozav care venea din bucătărie. —Sos Puttanesca, spuse el. Ea zise că era unul dintre preferatele ei, ceea ce era și adevărat. O conduse Într-o sufragerie uriașă cu tavan Înalt, de un crem destul de sobru. Picioarele i se scufundară Într-un covor crem asortat. Stătea În ușă analizând canapelele din piele crem și perdelele lungi până În pământ tot asortate, cu cordoane și funde inflorescente și broderii cu fir de aur. Pereții erau În două nuanțe: tapet franțuzesc de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
clipă, el Îi dăduse chiloții la o parte și Își Împingea degetele În ea. Ruby Își depărtă picioarele, Își puse capul pe pieptul lui și icni adânc și aproape sălbatic. — Hai În pat, Îi șopti el. Apoi capul ei se scufunda Într-o grămadă de perne moi și el Îi ridica rochia deasupra șoldurilor. Când Îi scotea chiloții, ea avu o zvâcnire de „anxietate vaginală“. —Sam? —Ce-i? Vezi tu, că tot ești ginecolog și așa.... Dar el o mângâia deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pe ea și umbra lumii cobora spre întuneric. Și în azuriul acela vibrant care umplea fiecare colț al încăperii trupul ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
realitatea, adevărul, simțirea? — Da’ cine ți-a spus că nu este reală comedia, și adevărată, și resimțită? — Atunci? — Că totul e unul și același lucru; că trebuie să se confunde, Augusto, trebuie să se confunde. Și cine nu confundă se scufundă. — Și cine confundă de asemenea. Poate. — Atunci? — Ei bine, să tăifăsuiești, să cultivi subtilitățile, să te joci cu cuvintele și formele lor... Să petreci! — Ei doi chiar că petrec! — La fel și tu! Ai fost vreodată în propriii tăi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea întoarce în Spania, mă voi duce, Tantal eliberat, să mă scufund în apele acelea consolatoare. Și văd soarele apunând, acum, la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Courteline și care ne înfățișează sfârșitul ultimilor oameni, strânși pe un vapor, nouă arcă a lui Noe, într-un nou potop universal. Cu ultimii oameni, cu ultima familie umană, la bord se află și un papagal: vaporul începe să se scufunde, oamenii se îneacă, dar papagalul se cațără în vârful catargului mare, și înainte ca și acest ultim refugiu să se scufunde în valuri, papagalul lansează spre cer un „Liberté, Égalité, Fraternité!“ Și astfel ia sfârșit istoria. Așa ceva e numit îndeobște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
universal. Cu ultimii oameni, cu ultima familie umană, la bord se află și un papagal: vaporul începe să se scufunde, oamenii se îneacă, dar papagalul se cațără în vârful catargului mare, și înainte ca și acest ultim refugiu să se scufunde în valuri, papagalul lansează spre cer un „Liberté, Égalité, Fraternité!“ Și astfel ia sfârșit istoria. Așa ceva e numit îndeobște pesimism. Nu e însă pesimismul la care încă obișnuiește să se refere regele Spaniei - azi, 4 iunie 1927 -, don Alfonso al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din el margarina, dulceața și un iaurt pe care Îl Începuse ieri, dar descoperi că un gândac tâmpit hotărâse să se sinucidă exact În iaurtul deschis. Încercă să pescuiască Încet cadavrul cu o linguriță, dar nu reuși decât să-l scufunde. Aruncă iaurtul la gunoi și se mulțumi numai cu cafea neagră, presupunând, fără să verifice, că laptele se Înăcrise din cauză că uitase ușa frigiderului deschisă. Intenționa să dea drumul la radio ca să asculte știrile. Ieri avusese loc o ședință de cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își vinde sufletul pentru o ciorbă de linte. Tatăl tău a râs și eu m-am stăpânit să nu plâng. Tatăl tău și cu mine ne-am ocupat de toate pregătirile pentru nuntă, În timp ce tu bombăneai că viața ta se scufundă În lumânări și În tigăi. Odată te-ai Înfuriat și ai țipat la mine că nu suporți dormitoare fără perdele, până și Într-un bordel sunt perdele. Ai bătut din picior ca un copil răzgâiat. Nu că mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amețit de dorință, fără să se mai oprească să-i scoată hainele, ci căutându-și drumul orbește, dar cu ceva din siguranța somnambulului, o pătrunse aproape În aceeași clipă și simți că nu falusul său, ci Întreaga sa ființă se scufunda și se topea În pântecul ei. Ejaculă instantaneu cu un strigăt. Când ieși din nou la suprafață, simțindu-se gol și ușor ca lumina, de parcă lăsase În ea toată greutatea trupului său, Îl cuprinse groaza Înțelegând ce umilință cumplită Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
departe de casa noastră, se afla un bombardier din cel de-al Doilea Război Mondial. Proprietarul stației de benzină, un bărbat a cărui forță întrecea media obișnuită, scosese avionul american din Greifensee, acolo unde aterizase de urgență și apoi se scufundase și îl adusese din nefericire aici, unde stătea printre case ca o apariție stranie și amenințătoare. Table maro nituite acopereau aripile și corpul avionului, elicea era îndoită, botul ridicat spre cer, iar Felix și cu mine ne strecuram în arealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când am dat drumul la robinete, camera s-a umplut cu aburi. După ce mi-am turnat în apă noile uleiuri de baie cumpărate de la cea mai nouă prietenă a mea, doamna de la parfumuri de la Selfridges, m-am băgat în cadă scufundându-mă în paradis. Nu știu cât timp am stat acolo bucurându-mă de liniște, lăsând toate planurile mele contradictorii să se lupte singure în mintea mea pentru supremație. Dar nu m-am plâns când s-a deschis ușa și a intrat Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor apleca în întuneric prin fereastra deschisă, îmbrățișând și sărutând golul din aerul negru. Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și sus și jos: pe acolo unde se scufundă scoicile bolnave, și pe acolo unde, ca o rachetă țâșnită, ciocârlanul lasă o dungă cenușie, când se înalță înspre luceferi, ca să se scalde în pulberea lor. Cine râde face rău. Și lor li s-ar putea întâmpla de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bancnote, lângă nota de plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele. - „E borșul meu!”, răspund scuturându-mi capul ca după o palmă zdravănă și primită pe neașteptate: „eu l-am pus să fermenteze și nu trebuie să uiți, îi spun, că sfecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru decorațiunile din unele apartamente ale palatului de aici, de la Luvru, și de la Tuileries...“). Aceste invenții elaborate sunt, În felul lor, dovada impresionantă a unei imaginații Încă active, precum salvele de pe urmă ale unei nave de război avariate, care se scufundă, dar rămâne sfidătoare. A doua zi, Theodora intră În salonul mare, ale cărui ferestre dau către râu și care servește ca birou al lui HJ dar și ca sală de primire, și o surprinde pe Minnie stând lângă rafturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce i se pregătise și luă o atitudine de atenție studiată, În timp ce Henry, așezat pe un fotoliu asemănător În fața ei, citea piesa, iar soții Barrington ascultau din adâncimile confortabile ale unei sofale. Domnișoara Rehan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doua premiere pe scena londoneză; și, dacă hotăra să Îl scoată din repertoriul provincial, Compton nu avea prea mult de pierdut nici financiar, nici din punctul de vedere al prestigiului. Dar nu avea inima de a Îl lăsa să se scufunde În uitarea nereușitelor, atâta vreme cât mai exista o posibilitate de a-l menține pe linia de plutire. Era, la urma urmelor, până acum, singura dintre operele sale dramatice care fusese pusă În scenă de profesioniști, și spera ca, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Semitecolo, aruncarea la gunoi ar fi părut degradantă și Împărțirea lor de pomană ar fi dat naștere riscului de a Întâlni Într-o zi dublura sau stafia lui Fenimore pe cine știe ce alee sau podeț. Și atunci, de ce să nu le scufunde În laguna pe care o iubise atât, despre care scrisese atât de elocvent În ultimele pagini ale jurnalului? Căzură deci de acord și, Într-o seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce Îi dă dreptul să creadă În posiblitatea propriei nemuriri? Simpla „acumulare a tezaurului Însuși al conștiinței“, acumulare amplificată și cizelată de faptul de a fi artist: „Într-un cuvânt, conștiința și privilegiul artistic Însele sunt acelea care strălucesc ca scufundate În fântâna ființării. În fântâna aceasta, cu o adâncime cu neputință de măsurat, se scaldă spiritul nostru - cu efectul de a se simți, qua imaginație și aspirație, Înmiresmat de surse universale. Ce este aceasta oare, dacă nu o aventură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult, să ajungem în marină, de preferință pe submarine. Îmbrăcați în costumele noastre de baie, ne întreceam în enumerarea marilor fapte de arme, începeam cu succesele lui Weddingen pe U9 în Primul Război Mondial, ajungeam la locotenent-căpitanul Prien, cel care scufundase Royal Oak, și ne împăunam iarăși repede cu victoria „obținută prin lupte grele“ la Narvik. Atunci, unul dintre băieți, pe care-l chema Wolfgang Heinrichs și care cânta cu plăcere balade și, la cerere, chiar arii din opere, fiind apreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care putea fi sigur de compasiunea noastră pentru că era „inapt de marină“, spuse brusc, spre surprinderea tuturor: „Bateți câmpii cu toții!“ Apoi prietenul meu din școală - căci asta era el- enumeră pe degetele de la mâna sănătoasă toate distrugătoarele noastre care fuseseră scufundate sau grav avariate în lupta pentru Narvik. Intra în detalii aproape ca un specialist, spuse că una dintre navele noastre de o mie opt sute de tone - îi pomeni numele - a trebuit să fie scufundată. Degetele mâinii zdravene nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sănătoasă toate distrugătoarele noastre care fuseseră scufundate sau grav avariate în lupta pentru Narvik. Intra în detalii aproape ca un specialist, spuse că una dintre navele noastre de o mie opt sute de tone - îi pomeni numele - a trebuit să fie scufundată. Degetele mâinii zdravene nu i-au ajuns. Fiecare amănunt îi era familiar, până și armamentul și viteza, în noduri, a vasului englez de război Warspite; așa cum și noi, copii ai unui oraș-port, puteam să spunem ca pe o rugăciune caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spus, nu aveam habar de nimic? Cum ai ajuns să afli numărul exact al distrugătoarelor scufundate și grav avariate la Narvik? Și toate celelalte lucruri pe care le mai știai? De pildă, că o veche baterie de coastă a norvegienilor scufundase, după câteva lovituri în plin și după două torpile - lansate, de asemenea, de la țărm - crucișătorul greu Blücher?“ În timp ce vorbea, pe fața adumbrită a lui Heinrichs se aținea o urmă de surâs. Încasase o bătaie zdravănă de la tatăl său atunci când, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]