3,090 matches
-
al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a lansa constructe teoretice cu privire la poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele două paliere. Fără a face o separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist, de care Mircea Martin se ocupă, într-un articol publicat, în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca mașinile comunicative. Ele sînt mașinile tehnicii sociale. În timp ce mașinile tehnice sînt cazuri particulare ale religiei laice, mașiniste a Republicii. Ele au în comun un concept fondator: principiul însuși al separării laice, al cărui instrument este reprezentarea. Reprezentarea presupune o separație între reprezentant (relativ, mereu variabil) și reprezentat (absolut, intangibil, nenumit). Ca urmare, putem înțelege că reprezentarea politică și mașinistă constituie un bloc: unitățile discrete, analitice, dar adunate într-un lanț reprezentativ în teoria informației, fac trimitere la cetățeni, atomi indivizibili
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
simplu, cunoașterea, egalitatea (?), fericirea, munca-loisir pentru toți, prin mașina slujitoare-stăpînă: acestea sînt cuvintele dominante ale discursului inaugural al responsabilului suprem al proiectului japonez al celei de a cincea generații de calculatoare 148. Totalitar, de asemenea, pentru că pune în cauză toate separațiile și contraponderile regimurilor noastre republicane. De ce să le păstrăm dacă adevărul este mediatic? Un sondaj nu e preferabil unei decizii a Consiliului constituțional? Voință uimitoare de putere, ascunsă într-o publicitate mercantilă și care, în excesul său, ar fi puțin
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
al contemplației. Situația predispune spectatorul la o participare activă la tot ceea ce vede, nicidecum la o observare detașată. Din câte știm, scena a evoluat exact conform unei astfel de situații sociale, cu actori și participanți integrați într-un eveniment comun. Separația de mai târziu a scenei de public a creat o dilemă spațială care nu poate fi rezolvată cu adevărat. Privitorul - centrul dinamic căruia îi este destinat spectacolul - îl vede fie dintr-o parte, și atunci este presat și stânjenit, fie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un alt noi); și foarte rar câte unul dintre ei vine în rândurile noastre. Uităm însă că folosind cuvintele om și umanitate ne referim de fapt la un noi care-i include și pe ei. Teama de rău a introdus separații, structurând diverse ierarhii ca forme de identitate constituite în opoziție cu răul. Însă elitele nu sunt scutite de a produce răul, iar când se întâmplă acest lucru, o fac la scară mare. * Unele cărți sunt importante nu atât pentru ceea ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
firește excepțiile atunci când cad în mod individual în raza de acțiune a brațului legii. Modul în care înfierăm, ca societate, colaboratorii vechiului regim, conturând răul suprem în această zonă, face ca zeci de ani de acum înainte să existe o separație puternică între Poliție și cetățeni, inhibând orice urmă de civism. Abia după ce se vor vindeca rănile răzbunării vom putea vedea cetățeni care se implică în mod voluntar în respectarea și aplicarea legii, părându-li-se firesc să sune la Poliție
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoane cu care vor veni În contact. este un proces dublu: pe de o parte este lichidarea terapeutică a conflictului, iar pe de altă parte, este refacerea stării de echilibru psihomoral a persoanelor traumatizate de acest eșec sau nevroză de separație. În felul acesta, restaurarea va reprezenta revenirea la starea originară de armonie și echilibru. Ea va compensa nostalgia liniștii și a Împlinirii pierdute. Restaurarea este actul de anulare a singurătății și de revenire la condiția sufletească și morală normală a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se pleacă, În principal, de la Supra-Eul individual. În sensul acesta, tipurile umane din psihologia morală sunt În primul rând expresia nivelului de dezvoltare psihologică și de evoluție valorică morală a Supra-Eului unui individ. Nu trebuie făcută, În nici un caz, o separație Între tipurile psihologice și tipurile morale. Ele se completează. Fiecare dintre acestea pun În evidență, În mod preferențial, anumite aspecte ale personalității, cu caracter structural, dinamic sau valoric. Tipurile morale scot În evidență, În primul rând, caracterul valoric al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și ele privesc omul ca persoană. Spre deosebire de tipurile constituționale, care sunt structurale, tipurile morale sunt valorice, formate conform unor modele exemplare, prin care omul fizic (somatopsihică se spiritualizează, devenind persoană umană (ființă valoricăă. Nu trebuie Însă trasată o linie de separație absolută Între tipurile psihologic-constituționale și tipurile moral-valorice. Orice individ este un tip constituțional prin natura și structura sa genetică, dar el devine un tip moral numai prin interiorizarea valorilor moral-spiritual-culturale ale unui model. Dacă În psihologie tipurile sunt constituționale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate avea un caracter pozitiv sau negativ. Ea poate ajuta sau poate prejudicia, fie persoana care a comis-o, fie pe celelalte persoane. Din acest motiv vinovăția nu privește numai acțiunea, ci și consecințele acesteia. Din acest motiv trebuie făcută separația Între acțiune, care este exterioară, și vinovăție care este interioară. Vinovăția este un sentiment moral penibil, negativ, reprobabil, pe care eu Îl resimt În planul conștiinței mele. Ea este o chestiune de conștiință. Omul Își asociază actelor sale vinovăția din
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îl vom analiza În mod special. Aspectele psihomorale ale conflictului Orice conflict intervine În cadrul unei relații interpersonale, fie că este vorba de o relație Întâmplător constituită, fie de o relație stabilă. Conflictul nu este numai un act de ruptură, de separație Între două persoane. Prin natura sa, el depășește cadrele stricte ale psihologiei și psihopatologiei, dobândind și o profundă semnificație morală. Conflictele circumstanțiale sunt, de regulă, conflicte de interese, ciocniri imediate, legate În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
actele negative pe care eu le-am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim pas, care mă eliberează de ele. În felul acesta, prin actul de căință, are loc, În sfera Eului meu personal, un act de desprindere interioară, de separație, Între Eul actual, care se căiește, și Eul din trecut, care a greșit. Acestea sunt două Euri ale aceleiași persoane, pe care, prin vinovăție, conștiința morală le pune față-n față. Pentru Spinoza, Kant și Nietzsche, căința este un simptom
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lume, cu și pentru ceilalți, dar, concomitent, Eu sunt și În mine, cu și pentru mine. Care este, În acest caz, pentru mine, semnificația propriei mele morți? Tematic, dar și ca fapt, despărțirea Eului meu de propriul său corp. Această separație, pe care eu o intuiesc ca pe o ruptură, este bruscă, nu o mai percep, eul meu nu o mai poate surprinde. În acest moment se Încheie, aparent, totul. Eu aș putea Înțelege acest lucru numai dacă ruptura dintre eu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între ideea morții care este o temă ontologică; sentimentul că suntem muritori sau sortiți morții, care este o temă psihologică cu o semnificație emoțional-afectivă particulară, de regulă negativă; În fine, actul morții, care reprezintă un eveniment biologic, prin Încetarea funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tip de valori, care afirmă sau neagă natura umană. Ambii depășesc posibilitățile persoanei În lume. Amândoi se proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
câmpul său de aplicare într-un spațiu al penalității excesive. În mod curios, acest proces s-a amplificat în aceeași perioadă în care au fost elaborate instituțiile democratice de tip occidental. Este perioada de afirmare a principiilor legalității, fundamentată pe separația puterilor în stat; perioada noii Constituții, construită pe fundamentul drepturilor și al libertăților cetățenești; perioada în care libertatea individului, în toate formele sale de exprimare, încetează să fie privită ca periculoasă pentru stat. În planul penalității, mișcarea pare să se
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ceva original. Și totuși din consecvența cu care o face se pot extrage cîteva semnificații. „Hainele negre și încheiate cu grijă” denotă, simbolic (pentru a vorbi ca acel psihiatru citat de Ion Biberi în Individualitate și destin), „concentrare asupra sa, separație de lume, izolare de mediu”. Și mai arată că, în ciuda tuturor împrejurărilor nefavorabile, Bacovia nu și-a pierdut respectul de sine: ținea, am zice azi, la imagine, chiar înainte de a fi stimulat de Agatha să țină. Ceea ce mă surprinde la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
163, 167, 187, 227, 238 Sasse, C., 206 Schain, M.A., 327 Schmitter, P.C., 110, 122, 188, 343, 372 Schubert, S., 362 Schöpflin, G., 362 selecția cererilor, 32-33, 275-277 Self, P., 327 Senat, vezi Cameră Superioară Senegal, 268, 302, 340 separația puterilor, 236-237, 348, 356 vezi și guvernare prezidențială Shaw, M., 269, 274 Shepsle, K.A., 80, 82, 88, 98, 99, 105 Sierra Leone, 186, 339 Simon, H.A., 327, 368, 369, 375 sindicate, ca tip de grupuri, 19, 37, 67, 80, 110
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dintre ei fac societatea să avanseze. Aceasta merge așadar pe patru picioare, rațiunea, experiența, imaginarea și verificarea. La începutul secolului al XVII-lea se constituie cîmpul propriu-zis științific. Galilei definește rolul modelului teoretic, Bacon, rolul recurgerii la experiență, Descartes formulează separația dintre filozofie, consacrată reflecției asupra subiectului, și știință, consacrată studierii obiectelor. Astfel știința se autonomizează, însă coexistă și comunică cu filozofia în aceleași spirite (Galilei, Descartes, Pascal, Gassendi, Leibniz). În secolul al XVIII-lea, apar societățile științifice, iar oamenii de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
XVIII-lea, apar societățile științifice, iar oamenii de știință se diferențiază de filozofi. Însă aceștia vor continua să comunice intens unii cu alții, așa cum o dovedește Enciclopedia lui Diderot și d'Alembert. În secolul al XIX-lea are loc adevărata separație, petrecută în sînul Universității, unde se instalează științele, între catedrele științifice și catedrele de literatură și filozofie. Este momentul cînd începe marea ruptură între cultura umanistă și cultura științifică, care o va sărăci pe prima în cunoștințe și pe cea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
astfel, la rându-i, un partid care va lua parte la viitoarele alegeri, urmând deci a-și prezenta programul și candidații. Un câștig de principiu pentru democrația românească s-a realizat în felul acesta, câștig constând în aplicarea ideii de separație a puterilor în stat. Ideea fusese proclamată din capul locului de Consiliul Frontului, dar abia acum capătă ființă, practic, fie și nedeplin, pentru că în noul organism majoritatea aparține tot Frontului, care dispune mai departe de atuuri considerabile și în teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
joacă azi un rol pe care politologii îl exaltă pe drept cuvânt. O anume dinamică a puterilor, menită să asigure echilibrul social, reclamă prezența acestui factor. Ideea de bază pe care se sprijină societatea modernă e desigur aceea care, stipulând separația puterilor în stat, previne posibilitatea de a se ajunge la absolutism, dictatură, tiranie. Definirea precisă a competențelor și controlul mutual fac ca puterea legiuitoare, cea judecătorească și cea executivă să se armonizeze reciproc, asigurând un exercițiu cât mai deplin al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]