3,720 matches
-
sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî el cu ușurința omului de acțiune imediată, fără să se gândească la urmări. Sosirăm terciuiți de ploaie, cu umbrela întoarsă și sfâșiată de vântul ce sufla puternic în câmpia deschisă care despărțea orașul de casa lor. Așteptai afară. Din grădină auzeam cum Robert se ruga de maică-sa să mă primească. Dânsa deschise apoi fereastra, măsurându-mă din cap până în picioare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de rușine. Privesc de sus femeile și mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o cunoscută personalitate a vieții intelectuale locale, pe dra Peabody, În personajul său, dra Birdseye (ceea ce era adevărat, deși, În corespondența sa cu William, negase). Realitatea era că nici el nu era pe deplin mulțumit de carte. Subiectul - o tânără, sfâșiată Între atracția față de un admirator sudist, reacționar dar viril, și de o feministă din New England, ca și ea, personalitate dominantă - era bun, dar trebuia să admită că forma fusese prea pronunțat explicativă și ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
actorie pe care le adusese În ultima vreme apropiindu-se, la sfârșitul actului Întâi, de stâlpul verandei și lipindu-și fața de el, pierdută În gânduri, fuseseră excepționale. Iar Alexander se arătase capabil să comunice frământările adevărate ale eroului principal, sfâșiat Între mai multe feluri de loialitate, atunci când renunța să Își expună chipul frumos și picioarele Îmbrăcate În pantaloni strâmți În atitudinile cele mai favorabile. Ca regizor, Îndrumând jocul celorlalți, era excelent. Repetițiile se desfășuraseră Într-o atmosferă calmă și ordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
niciodată nu întâlnisem aristrocrați, nici la școală și cu atât mai puțin în prăvălia de coloniale a mamei, am încercat să-mi îndrept ura inoculată împotriva celor presupuși a avea sânge albastru; e de presupus însă că m-am trezit sfâșiat de o schismă, căci, din răstimpul retragerilor mele mentale în încăperile întunecate ale istoriei germane și până la personajele ei luminoase, îmi păstrasem admirația pentru toți împărații din dinastia Hohenstauffen. Celui de-al doilea Friedrich mi-ar fi plăcut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce alte întâmplări începeau, își urmau cursul lor, se sfârșeau, întrerupte doar pentru puțin timp de schimbarea grăbită a locuinței și de vești despre suferința mamei mele - acum, ea zăcea într-un spital în Köln-Nippes -, ceea ce mai târziu m-a sfâșiat pur și simplu, m-a paralizat, m-a eliberat și a început să fie așternut pe hârtie sau să ia formă în lut, aducându-mi ceva bani și primul succes - vânzarea unui bronz cât palma înfățișând un crab -, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stranie, o răceală și o distanțare. O cunoscuse pe această femeie; cu puțin timp În urmă, era Încă vie; acum era moartă. Dar se simțea de parc-ar fi privit totul de la distanță. Răsuci cadavrul. Pe partea stângă costumul era sfîșiat. Văzu o clipă imaginea cărnii roșii zdrobite. Norman se aplecă să o cerceteze. — Un accident? — Nu cred, spuse Beth. — Uite. Ține-o. Norman ridică marginile materialului. Mai multe tăieturi distincte se Întâlneau Într-un punct central. — De fapt, e tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
familiarizată cu comenzile sistemelor vitale. Îi Întrerupsese curentul electric, căldura și aerul. Era prins În capcană. Odată cu scăderea presiunii, borcanele cu specimene explodară ca niște bombe, Împroșcând fragmente de sticlă În toată Încăperea. Se ghemui sub pături, simțind cum cioburile sfâșiau țesătura. Respirația i se Îngreunase. La Început crezu că e de vină tensiunea arterială, pe urmă Își dădu seama că aerul se rarefiase. Curând avea să-și piardă cunoștința. „Fă ceva.“ Nu putea să-și mai regleze respirația. „Fă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să scăpăm de partea asta a noastră care e murdară și mulți sfîrșim obsedați de regretul că porceala nu moare decît odată cu noi. Un pocnet îndepărtat de ușă închisă mă reîntoarce la momentul în care am fost atacat. Cine mă sfîșie, cine mă strivește umplîndu-mă de durere? Mă văd deodată spart și împrăștiat pe obiecte. Sîngele vopsește suprafețele. Nu se putea da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
10 Bocetul: un strigăt de răzbunare către zeu; urlă, cheamă și amenință: „-De ce mi l-ai luat pe cel drag? M-ai lăsat părăsit. M-ai făcut cîine și oricît mi-ar fi de dragă viața, am să te sfîșii. Coboară, numai!” La suprafața lui V. tînăr se vede doar calmul. Nimeni nu știe ce e înăuntru. Poate doar tînărul Doctor. Pedeapsa pe care o îndură i se pare de neînțeles. Nu știe să fi greșit cu nimic vieții ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Cei vechi, împărțind oamenii după chipurile animalelor cu care se aseamănă, intuiau scînteierea adevărului. Căci unii privesc lumea prin fixitatea unei pupile reptiliene, ucigînd-o printr-o tăietură fină cu venin rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De regulă, într-un tîrziu, printre bucăți de carne împrăștiată, tu carnivorule, nu poți să nu găsești și chipul cuiva
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mi se desprind bucăți de carne friabilă, neagră, din care se degajă aburi cu iz greu. Vreau să le îndepărtez imediat scîrbit dar degetele nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu mai am cu ce să sfîșii pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe toate și s-o arunc în foc. V. tînăr mă trezesc strigînd. Sudoarea îmi curge pe trup și mirosul persistă în jurul meu. Caut să-mi clarific care e timpul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe, bolta. Și ne batjocorim îngerul și nu-l lăsăm să ne slujească. Fiindcă ne rușinează. Ne rușinează cumințenia care-ar putea să ne descuie cerul. Sînt scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei albe și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e plânsă, iubirea mea e condamnată să doară, iubirea mea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-au ofilit, gesturile tale mai rezistă prin geruri. Arderile-mi rămân flăcări pe ruguri... Ar trebui să-mi fie rușine de felul în care visurile mă macină prin ceruri de dragoste - nostalgie albă a speranțelor mele unde conștiința se sfâșie înăuntru și moare în trupul durerii. Ar trebui să-mi fie rușine de fiecare păcat închis în haina sa de iubire... Ar trebui să trăim resemnați și fără spaima morții până la tăcerile universului sufocându-te în chinuri prin strigătul unei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți frumoși. Voi ce v-ați înfruptat din timpul meu de soare. Și trupul meu de izvoare și brațele mele de NOPȚI. Treziți-vă voi umbre și sfâșiați răutatea ce nconjoară delirul. Undeva mie foarte târziu undeva îmi este El chinul. Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rele, dezgustătoare, lumi ce mi fură infernul și apăsător de trist, sufletul meu rămâne învins. Domnul meu, chiar aș dori să zbor, să privesc Orașul din sufletul albastru de nor, să-ți văd ochii tăi de o prietenie ce mă sfâșie, mă izolează de timp. Și de ce să nu vrei a înțelege că mă vânează ca pe o vietate a însinguratelor nopți de pustiuri ce nu-mi repetă decât picătura izolată de viață, decât starea așezată la marginea unui deșert fără
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mele, veghind tot timpul cu ochii mei întinși spre universuri... Mă apropii de ceteatea luminii, unde cuvintele mai stăpânesc sentimentele, înconjurată sunt de un aer în care ai uitat cum mai încerc să exist... Și mersul meu ca un urlet sfâșiat de păsările mitului începe să-mi simtă disperarea pe care numai tinerețea o poate răpune pentru împodobirea târzie a scheletelor noastre... Și brațele mele rămân veșminte de soare și duhuri, iar strigătul se rupe din mine ca o cascadă albastră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de a auzi glasul tău - zeul neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu cuminte, îmi spunea atunci cerul cu toate vânturile de m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele feline, Și a rămas ca Noaptea să-l sfâșie-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți din jur îl vreau a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]