3,396 matches
-
lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive florale, administratorul nostru era cufundat În tăcerea absolută, pe care doar morții o cunosc. Nu am găsit-o decât pe Lisaveta, femeia de serviciu acolo, gheboșită, Îngrijind de lumânări, atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
conștient că sunt judecat greșit. Am discutat mult cu domnul Stratan (Gârneață), care nu pleacă niciodată urechea la bârfele din jurul său. Singura care l-a plâns pe decedat a fost femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timp, cât e mic, numai cât e mic. Dar Nat nu a priceput că Închiriase paradisul pe termen limitat: curând a Început să se Întindă de-a latul patului, obligându-i pe părinții lui să doarmă la margini, ca-n sicriu. Când s-a născut Jacob, Alice l-a luat și pe el În pat. La puțin timp după aceea Don, partenerul ei, a părăsit-o invocând o cercetătoare de nouăsprezece ani și obiceiuri de dormit incompatibile. Mă uit la cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
adormită și, evident, nu În cea mai bună formă psihică. Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri de stejar și de siluete morbide cu peruci, Îmbrăcate În negru. Era ca și cum ai fi depus mărturie Într-un sicriu uriaș, supravegheată de cioclii care te așteptau să-ți sapi propria groapă. Și-l detesta pe judecător. Are cel puțin șaizeci și cinci de ani și e foarte tare de urechi. —Katharine Reddy, tună el, compăreți În fața Tribunalului Maternității În această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
verzi și cerul sărei, Nor și stea. 5Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-ai pierde, 10Tu, măcar Sub noianul mărei verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, 15Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormântul se zărește: Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vă zugrumă. Spun popii de-o vecie unde oricare vină Găsește-a ei osândă și binele răsplata - Și mii timizi de frică și de-o speranță vană Trec înșelați pe lângă isvoarăle vieții. {EminescuOpIV 62} iar dacă un lințoliu, piroane de sicriu Răsplata sunt virtuții? Răbdarea cine-o are, tîrască-se-nsetat, Voi soarbeți picătura de timp ce o aveți, Aici fiți mari, puternici, aici fiți fericiți - Aici spirit, curagiul și pumnii au valoare. În mână de vei prinde-a istoriei carte Și dacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai văzut eu am văzut-n-al tău - Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu. Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă. În somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor focoasă Chiar în sicriul unde voiu dormi. Ei au pătruns prin pături neguroase Ce viața mi-a urzit până aci - De-ați putut sparge negurile acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soare. {EminescuOpIV 88} Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechiu oblon - ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi viermuim în masse în cadavrul Cel negru de vechime și uscat Al vechiului pământ care ne naște - Certîndu-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșărtăciunea lor. Este un ce măreț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luna cea plină, Roma-n stele strălucește pe-a ei dâmburi, lângă râu; Ei privesc Urbea eternă, ce pe dealuri lin străluce, Sulița pe loc s-oprește, se preface-n d-aur cruce. Odin moare - Tibrul este a Credinței lui sicriu. Cum sub stânci, în întuneric, măruntăile de-aramă A pământului, în lanțuri țin legat și fără teamă Sufletul muiat în flăcări a vulcanului grozav, Astfel secoli de-ntuneric țin în lanțuri d-umilire Spiritul, ce-adînc se sbate într-a populilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atît de singur și-atîta de strein Și inima-mi se strânse și viața-mi stă în gât - Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prindeai ca să șoptești Cu buzele abia! {EminescuOpIV 274} 25Și-mi răspundeai cu dor: "Tu nu mă vei căta, În veci rămân a ta "Căci drag îmi ești de mor... Uitași al tău cuvînt: 30Nu m-ai chemat să viu Alăturea-n sicriu, La stânga ta-n mormânt l Dar azi, când se părea Că-n veci eu te-am uitat, 35Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Sburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ta gură-i cea mai dulce floare? "Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, "Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă ". {EminescuOpIV 366} Într-o zi, copila moare: se-nțelege Moartea numai știe mînile să lege. În sicriu au pus-o. Fața ei cea trasă Era adâncită, însă tot frumoasă. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de în! Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa; dar, biata albină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște de cât spre a muri... {EminescuOpIV 387} Rușine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie, Nici în nisip vr-o urmă lăsar-a lor picioare Neatinși de păsul lumii trecute, viitoare. De-apururi pe atâția câți fură cu putință: Numele lor e nimeni, nimic a lor ființă. Ei dorm cum Doarme-un chaos pătruns de sine însuși, Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: - un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruina. Ruga-mă-voiu cu mâna uscată ținând strana, De-asupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voiu pune alăturea sicriul, Când gloatele-mi în lume ar tot mări pustiul, Să simt că nu se poate un Dumnezeu să-mi ierte Cetățile în flacări și țările deșerte... Astfel doar aș preface durerea-mi fără nume, Desbinul meu din suflet într-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (Solemn): - Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea ta senină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă... O fericiți acei ce pot de formă... [............................... ] V-aduceți oare de-acei regi aminte, Ce-n piramide, alții în pustiu, Morminte mari, urieșești morminte, Un munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsia cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu. ? Tu, taină mută, de zidiri mărime - Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l văd Mergând pe ulițe încet. Li-a dispărut din ochi o zi Din minte vecinic li peri. Dar în palat cu cariatide Stă în fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav de-ai mei. Dar totuși de departe văzând acest sicriu L-urmează de departe un om cu ochiul viu, La groapa lui ce-afară-i de cimitir
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav de-ai mei. Dar totuși de departe văzând acest sicriu L-urmează de departe un om cu ochiul viu, La groapa lui ce-afară-i de cimitir și porți - Căci ateist fu mortul. - E furul cel de morți, Câmpia incoloră de sară-i apăsată. Curând l-acoperiră c-o mână de pământ
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Afar de cimitirul făcut pentru acei Ce-au murit în credința, ce-o aveau popii lor. Espus ca corpu-acela să fie chiar furat, Lipsit de orice pază, de zid neapărat... Și-ntr-adevăr o umbră se desemnă pe zid: Cel ce urmă sicriu-i - e cerșitorul hâd. E fur de morți... Ș-aruncă el cârja de o parte, Ochii din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici numele, nimic. ............................................ Dar inimă își face, de groapă s-apropiă, Cu mînile rânește mereu galbenul hleiu, Puțin adîncă-i groapa, curând ajunge dânsul Și scândura răsună sub pumnii lui cei grei - Aha!... cu bucurie el trase la lumina De lună tot sicriul.,. ridic-a lui capac Și... și în loc s-atingă cu mâna lui impie Cadavrul... fața-i cade pe pieptul lui... {EminescuOpIV 500} El plânge... Hiena asta plânge Și mînile sărută... plângea ca un copil. Apoi pune capacul la loc, la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-a lumii valuri lunic? Mulțimea? nu se naște de cât spre a muri. Rușine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice sunt aciia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-au durat sicrie - Încolo: e în lume vr-o carte să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț? Am aruncat departe tratate vechi și cărți Cari descriu viața din șaptezeci de părți Și cred cumcă o lume, o inimă se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cererea sa, dar acesta se ridică În picioare și printre lacrimile ce se rostogoleau pe obrăjorii rotunzi, scurtând frazele anterioare, striga plângând: Va, mami! Va, mami! Fata, ridicându-l În brațe, Îi arătă printr-o răritură a mulțimii de oameni, sicriul Împodobit frumos, spunându-i: Mami doarmi! Da, mami doarmi! Femeile mai În vârstă, din familie ori dinafara acesteia, nu conteneau să-l compătimească, fiecare În felul ei, după diverse interese, legături de familie sau pentru că așa le dicta sufletul lor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui și s-o țină minte toată viața! Tatăl, căci el era, mai bătrân decât ieri cu câțiva ani, cu fața plânsă, ridică la nivelul ochilor săi pe Varlaam și cu palma lui mare, Îndreptă cu blândețe capul copilului spre sicriul, numai mătase și flori, spunându-i printre hohote dureroase, bărbătește reținute, aceeași frază de circumstanță: Mama doarme! Da, mama doarme!, timp În care creștetul lui Varlaam era scăldat Într-o ploaie de lacrimi fierbinți. Bărbatul, de doar douăzeci și șapte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]