22,065 matches
-
dreptate când Îți spun că nou-născutul care doarme liniștit nu are crampe abdominale. Dar... aceste neplăceri le poate avea - câteva luni - mama. ― Și? ― Până acum nu am necazuri de acest fel... ― Atunci e bine. După ce vei reuși să transcrii scrisoarea, somn de voie, iubito!... Nu Înainte Însă de a vedea dacă stăpânul casei - adică excelența sa domnul Tudor - nu reclamă oarece Îngrijiri speciale... ― Bine, dragoste. Tu bagă-te În pat. Voi veni și eu Îndată ce termin de scris. ― Abia aștept să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe copii să-i săruți doar când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te bucuri de răul altuia, prietene” - l-a apostrofat gândul de veghe, tocmai pe când Gruia se gândea bucuros că a reușit să n-o trezească din somn pe Maria. „Nu prea am priceput ce ai vrut să spui, cumetre” - i-a răspuns Gruia. „Nu te gândești că biata fată va fi foarte tristă când se va trezi și nu te găsește lângă ea?” „Am vrut s-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unul nou, care până În prezent acționează din umbră... „Amice, la un moment dat credeam că te-a lăsat În pană spiritul de observație. Dar... Slavă Domnului!” - l-a lăudat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu din somn. Și când? Tocmai când sunt mai ocupat” - i-a răspuns Gruia cu oarecare năduf. ― Asta am băgat și eu de seamă. Cu alte cuvinte, ochii În patru! Dar nu mor caii când vor câinii. Mă gândesc să ne luăm și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul Zenit - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu m-oi da În lături, dar după ce voi doi: tata Toader și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama, aveau de gând să-i tragă și un pui de somn. ― Deci, singura noutate pe care am aflat-o este că șoseaua se găsește dincolo de drumeagul din fața noastră. Cu alte cuvinte, s-o luăm din loc, până nu se trezesc celovecii - mi-am permis eu să apreciez situația. „O luăm la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi spuneam noi... „Copii, vreau să vă spun că mâine vă așteaptă o misiune importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite curierul după voi. Somn ușor, băieți”. „Să trăiți, domnule căpitan! - am răspuns noi, cu suflet cald, deși vestea adusă de el nu era cea mai plăcută.. După un asemenea ordin, vă imaginați că ne-am pus mintea să lucreze. „Pe cine să luăm cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să se pregătească pentru o misiune grea. Când va fi ora plecării Îi vom anunța noi. Și „noapte bună!” Erau „cătane bătrâne” deja. Așa că știau ce au de făcut. ― Da’ cum mai rezistați voi acolo, dacă nici noaptea n-aveați somn? - a Întrebat, cu mare nedumerire, Elena. ― Apoi când nu-i cum trebuie, atunci Îi bun cum esti - dormem pi apucatilea! - a răspuns tata Toader. Iar Petrică a depănat firul mai departe: ― „Stingerea, Petrache băiete, că dacă o ținem tot așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a auzit o voce răstită. ― Bună ziua - au salutat cei doi. Securistul și-a ridicat privirea Încruntată de pe niște hârtii pe care le avea În față. ― În sfârșit, ați venit. Profesorul Hliboceanu s-a odihnit sau Încă Îi mai este somn? ― Când am spus că profesorul are nevoie de un timp pentru a-și reveni după o intervenție chirurgicală grea, nu v-am vorbit de somn. Într-o intervenție chirurgicală dificilă este vorba, pe lângă consumul fizic, și de consum nervos și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
față. ― În sfârșit, ați venit. Profesorul Hliboceanu s-a odihnit sau Încă Îi mai este somn? ― Când am spus că profesorul are nevoie de un timp pentru a-și reveni după o intervenție chirurgicală grea, nu v-am vorbit de somn. Într-o intervenție chirurgicală dificilă este vorba, pe lângă consumul fizic, și de consum nervos și psihic - a răspuns directorul În locul profesorului Hliboceanu. ― Să lăsăm glumele și să trecem la lucruri serioase. ― Nu admitem să minimalizați activitatea noastră profesională. Dacă aveți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Își aduceau aminte că mai au și casă, cocoșii cântau a doua oară - a răspuns tata Toader, privind la „fata moșului”, cum Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm să auzim povestea cocoșilor care nu aveau somn și cântau și a doua oară - l-a Încurajat Petrică. ― Să nu crezi tu, fratele meu, că cocoșii aceia nu aveau somn sau altă treabă. Aveau de „lucru” cât lumea, că puicuțile abia așteptau să fie călcate. Da’ așa i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm să auzim povestea cocoșilor care nu aveau somn și cântau și a doua oară - l-a Încurajat Petrică. ― Să nu crezi tu, fratele meu, că cocoșii aceia nu aveau somn sau altă treabă. Aveau de „lucru” cât lumea, că puicuțile abia așteptau să fie călcate. Da’ așa i-o lăsat Dumnezeu, cu misiune să le spună gospodarilor cât Îi oara, că la Începutul lumii doar n-o fost ceasuri. ― Întrebarea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fost semnul că „a Înțeles” porunca. Îndată căruța a fost trasă În drum: ― Bine ați venit. ― Bine te-am găsit. Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am tras un pui de somn... ― Dacă-i așa, atunci Înseamnă că putem pleca spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare - l-a Îmbiat țăranul În vârstă, dându-i un coș acoperit cu șervet Înflorat. ― Mulțumesc. Oi mânca acasă. Ajungem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de a fi doar fierbinte. Are dreptate românul când spune că: „Goliciunea Înconjoară, da’ foamea dă de-a dreptul”. Așa că: „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă”. După un asemenea ospăț, un somn pe maldărul de paie Întins pe lângă pereți a fost ca o mană cerească... A doua zi, „celovecii” ne-au pus În brațe, mie și colegului meu, un ferăstrău cât o lume și câte un topor. ― Paidiom na rabotu - a venit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oprit. În seara aceea, ne-a primit altă familie... Mi-am dat seama că acolo e un fel de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras În locul unde erau stivuiți buștenii și a Început
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac, cu ochii tulburi, de parcă prin somn l-ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii îi curmase somnul. De dincolo de ușă se auzea limpede scârțâitul unor roți de căruță, așa că, fără să stea pe gânduri, Culae se repezi pe ușă afară. O căruță se vedea apropiindu-se încet pe drum, cu un felinar bălăngănindu-se între roți. Hooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își stinse țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
are și motive... Însă vă pot asigura de un adevăr de primă importanță : mâna lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal. Vă voi ajuta să dormiți cât mai bine, somnul, este foarte important pentru organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei o senzație de fâlfâit de aripi pe când doamna în alb rostește cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei o senzație de fâlfâit de aripi pe când doamna în alb rostește cu ton cântat de mezosoprană : Vă rog să fiți cât mai liniștită, să nu vă lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună nici că naște "monștri" nici "pui vii" cum se amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră pusă în slujba perfecțiunii mâinilor profesorului nu poate fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere deși vocea îi devine din ce în ce mai moale, mai ștearsă, mai pierdută: Desigur, voi colabora ! O voi face atât cât conștientul și poate și inconștientul mă vor ajuta... Pleoapele Dorei sunt grele ca de plumb, somnul evocat de umbra în alb care se îndepărtează s-a și instalat. * * * În această noapte din ajunul D.V.M.C., visul este mai clar decât în alte nopți, decât în alte somnuri pe care le-a avut Dora până acum. "O melopee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă vor ajuta... Pleoapele Dorei sunt grele ca de plumb, somnul evocat de umbra în alb care se îndepărtează s-a și instalat. * * * În această noapte din ajunul D.V.M.C., visul este mai clar decât în alte nopți, decât în alte somnuri pe care le-a avut Dora până acum. "O melopee cu rezonanțe ciudate dă mister locului în care Justin, Omul cu Umbrelă, îmbrăcat într-un burnuz ocru-grenat, este așezat în poziția yoga de " Lotus ", cu o micuță baghetă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o duce din blocul operator spre salonul de reanimare care poartă misteriosul nume de S. I. P. O. Medicul anestezist Alindora Bosch, la căpătâiul ei, nu o slăbește de sub observație. Știe că lupta pentru reîntoarcere la viață abia acum începe. Un somn care pare fără sfârșit o copleșește pe pacientă. Cât timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se trezește la viață auzul. I se pare că aude suflul unor foale enorme : "Pff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o lăsăm să aibă dureri. Dora simte că tubul rigid îi eliberează dinții și gura devine arzător de uscată și amară. Un tampon răcoros îi curăță limba și buzele. O să-i mai facem o doză de tranchilizant ca să doarmă bine ; somnul este cel mai bun reparator. Ai citit cu atenție fișa ? Examenele preoperatorii au pus în evidență o insuficiență cardiacă, avizul pentru intervenție a fost dat la limită. Trebuie supravegheată cu mare atenție. Desigur, știți că puteți conta pe mine. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]