5,168 matches
-
Suflet la ofertă", pe care autoarea Angelina Nădejde le oferă celor dragi și prietenilor îndrăgostiți de universul poetic, în cartea cu „grămezi de suflet", scrise cu pana gândului înmuiată în călimara inimii, spre a rămâne în sertarele sufletului care le soarbe cu privirea, am avut revelația unui popas pe câmpul sentimentelor mele, identificându-mă în trăiri conceptuale ce duc la nașterea poeziei. Emoțiile cu care au fost scrise, vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Suflet la ofertă", pe care autoarea Angelina Nădejde le oferă celor dragi și prietenilor îndrăgostiți de universul poetic, în cartea cu „grămezi de suflet", scrise cu pana gândului înmuiată în călimara inimii, spre a rămâne în sertarele sufletului care le soarbe cu privirea, am avut revelația unui popas pe câmpul sentimentelor mele, identificându-mă în trăiri conceptuale ce duc la nașterea poeziei.Emoțiile cu care au fost scrise, vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
făgăduință Că nu vom mai avea un timp vrăjmaș. Mi-e teamă că adormi în nemurire Ascunsă între stele, fără glas. În veci te voi chema prin licărire, Iubirea ta... e tot ce mi-a rămas! REGRET Din cupa vremii sorb o clipă, Mă rătăcesc, pun întrebări Când vin seninele schimbări Ce-odată îmi cădeau pe-aripă. Respir dorințe și păcate, Privesc la ceas necontenit Și timpul pare c-a grăit- Ascultă inima cum bate! Când e târziu și când devreme
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > REQUIEM Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului - un umil omagiu tinerilor sacrificați de avariție - Soarele își soarbe razele-napoi pentru ale sufletelor închinare ochii noștri simpli văd în jur noroi acolo unde loc iubirea nu mai are Zâmbetul se strânge în lăsate buze formă de tristețe se îndeasă-n noi nu avem chef astăzi inima s-amuze
REQUIEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377783_a_379112]
-
mai bine la-ndemînă oamenilor. Ce-o fi socotit Dumnezeu sfântul, în neadâncita sa înțelepciune, după iarna grea și seceta lungă, nu putem pătrunde cu mintea noastră; destul numai că nopțile mai cu seamă au căzut ploi binefăcătoare, atât de repede sorbite de pământul însetat încît a doua zi și celor ce aveau chef de sărbătoare și bucurie de joc nu le părea rău, căci pământul era tot uscat. Daca razimul nostru ar fi industria, ne-ar păsa și nu prea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lut fără suflare, Sufletul în afară rămâne surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte uimit , În el îs toate, dânsul e 'n toate ce-a gândit." (Povestea magului călător în stele) Nu altfel citește Gerard de Nerval interiorul bulgărului de lut cu "sâmburele" lumii: "Adonai așeză o scânteie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
crispase chiar de la început, ce model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine, dacă vrem să facem ceva, n-avem decît o soluție: totul prin mine! continuam să ne complacem în jocul acesta disponibil, mai turnam, mai sorbeam, uite, spunea cineva, Academia renaște, cum renaște dom'le, observa altcineva, nu vezi că tot din ăia de ieri... păi, de unde să iei academicieni ingenui, academicieni heruvimi? încercam să diversificăm subiectele, era o stratagemă deja bine pusă la punct, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pagină, fără tentă ironică, doar de discernere calmă a marxismului falimentar, printre motivațiile resentimentare ale omului Marx: hemoroizii. Diagnosticul imediat îmi aparține și e pus cu o clipă înainte de-a adormi: noi, românii, suferim (încă) de hemoroizii lui Marx. Sorb un bitter (mic) în bărulețul de la Economat. Chelnerul, viezure cu ochelari candizi, revine aici pentru comenzile cu băutură. Ei? îl întreb iar. De cîte ori coboară din restaurant, trece pe lîngă mine mirat-amuzat: A mai cerut și-o ciorbă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l egaleze pe-al lui De Gaulle. De ce să-l scurtez? 13 februarie Ce erau întîlnirile mele cu suavul poet Florin Mihai Petrescu decît niște muțenii absolute! Hotăram, din ochi, să intrăm undeva era ora permisivă zece să intrăm și sorbim ceva, orice, numai să meargă o țigară. Intram, ne așezam la o masă, ceream produsul și rămîneam așa, de profil, o oră, două, neprivindu-ne, urmărind, fiecare în parte, ce se petrecea în locantă, cine intră, cine iese. Ca și cum n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pustie ca o scenă părăsită și uitată. Ba, uite colo, lîngă parapet, un rătăcit, un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monograf Anthony Stevens: "Pentru Jung a îmbătrîni nu a însemnat un proces de inexorabil declin, ci răstimpul unei rafinări treptate a tot ce este esențial". Bunicul, care n-are nimic de bunic la cei cincizeci și..., oprește căruciorul să-și soarbă fascinat nepotul. În sfîrșit, dialog: măi, măi, cine-i acolo așa de deștept, cine, cine? Răspunsul ălui mic: o limbuță de culoarea șerbetului de trandafiri. Atît. 2 decembrie Pe trotuare, o foarte hazoasă reclamă a Connex-ului, în care căciula siberiană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce era la gura energumenului hirsut! Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea preabineștiutul discurs imund. Muțenie generală și stînjenitoare. Marele poet, în dreapta mea, își duse paharul la gură și, înainte de a sorbi cu distincția-i notorie, îmi șopti: vezi? pegra asta, pe care comunismul a învățat-o că doar ea trebuie să... făurească istoria, ne va obliga, prin votul ei ignar, din toamnă, să îndurăm iar, încă patru ani, tropăitul lepădăturilor criptocomuniste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spermatozoizi în atac, încît... Film în film. Unul de miezul nopții cu bulină verde. Și cum le mai împușcă americanii pe astea! La o masă de bistro, vedeta filmului în pregătire, macho irezistibil (și pentru frumoasele de acum, de la bar, sorbindu-l), el și regizorul. Ins moral, complicat, moale, cu problemă în familie, prin îndrăgostirea subită de o jună metisă. De altfel, masculul-vedetă îi și sugerează soluția: să-i zăpăcească el nevasta, ca regizorul să scape de chinuitoarele remușcări în amorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trecînd prin bar, "clientul" meu s-a oferit să mă trateze cu... Cu ce? Ce preferați? m-a întrebat, zornăindu-și cheile în buzunar. Un Campari, am zis. Pentru el un Kinley (era cu mașina, nu?). Ne-am așezat și, sorbind, am schimbat vorbe. Îmi dădeam seama că omul meu făcea realmente parte din tagma des întîlnită în curtările mele promoționale noilor oameni de afaceri aflați pe pantă ascendentă, avizi de cît mai mult, dar spre deosebire de predecesorii lor interbelici extrem de sumari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, jos, motocicliști din pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte din alt regn. Nu. Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus și cu fioroasele căști pe masă, motocliștii par chiar oameni, cînd își sorb răcoritoarele. Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate, vor reintra în regimul lor descreierat. Consolare: doar la o sută de metri statuia lui Descartes restabilește, de pe soclu, ordinea: Cogito, ergo sum! Și aici, da, cerșetori. Dar nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Viziune. Și tu-l vei nimici pe cel ce ți se dăruie, [Dacă alungi toate Femeile departe de Beula, eu alunga-voi toți Bărbații departe de tine.] 270 Cîndva născută pentru înveselirea și-amuzarea26 Omului, acum născută toate Puterile să-i sorbi?" Am auzit răsunătoarea mare, glasul l-am auzit tot mai incet, Glasul veni și s-a fost dus precum o reverie: m-am deșteptat în dulcea-mi fericire." Apoi Los pe Pămînt o aruncắ; trecuse mult pînă ce reveni la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale culesului vitei de vie. Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu-s norii cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai ales însă poleitele Palate, întunecoase și tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alăturea de ei Urizen, Cu stinsa strălucire-oftă, uitînd de vinul care curge 430 Și de Ahania, Neprihănita să Mireasă; dar ea era departe. Dar Los și Enitharmon ședeau nemulțumiți și disprețuitori, Cu-atît mai mult rîvnind, gustînd cu-atît mai mult, si sorbind dulce fericire Din toate rotile cerești ce se-nvîrteau35 și carele Celor Uciși. În depărtare, Departe aruncată-n Noapte, rîvnind îngrozitor de-nfometată, 435 Și verile și iernile rotindu-se în jur în groaznicul adînc 36, Enion, oarbă și de ani încovoiata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dragostea-i Îl aducea naintea ei în felurite chipuri, totuși ea nu-l știa, Totuși îl detesta, chemîndu-i numele și neștiindu-l, 235 Totuși de ură plină, si totusi iubitoare, trudind mereu în fum. [Și Los și Enitharmon se înveseliră; sorbiră cu-înzecită bucurie Din toată-a lui Luváh durere și-ale lui Urizen strădanii: Pentru-a intra năuntru.] Și Enitharmon se înveselea, Punînd la Cale să rupă norul tainic Ca să sădească dezbinări în sufletul lui Urizen și-al lui Ahania
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
răspunse în furibunda să mîndrie, din par scîntei ieșindu-i: 35 "Pînă aici veni-vei, dar mai departe nu; aici se-opresc mîndrele-ți valuri. Noi prin puterea noastră necuprinsa sorbitu-l-am pe Omul Veșnic, Ia seama, că nu cumva să te sorbim la fel pe tine, Demone aspru-al apelor. Dumnezeul nostru este Urizen Regele, Rege-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195 Din Linguri uriașe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să sfințenie. 410 Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea. Vecia fost-a-ntunecată. Urizen șezînd în pînza-i de religie înșelătoare simțit-a moartea femeiasca, toropitoare amorțire, cum niciodată Înainte nu se mai năpustise-asupra strălucitorului chip omenesc; își simți porii Sorbind mortală tristă amăgire; orori ale Eternei Morți 415 Prin el străfulgerară. Urizen șezu încremenit pe stîncă să. Uitînd de Legile-i, fiindu-i milă, el începu să-mbrățișeze Femeia-ntunecoasă; cum viața nu se poate stinge, Viața se revarsă 293
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
flăcările lui Luváh toată ziua și noaptea toată. Și Mulți Oameni Eterni șezură la sărbătoarea cea de aur să vadă Chipul de femeie acuma despărțit. Cutremuratu-s-au în fața grozăviei Născute nu pentru desfătarea și-amuzarea Omului, ci pentru ai sorbi toate puterile. Plîns-au cînd își văzură umbrele; își spuseră unul altuia: "Acesta e Păcatul: 625 Aceasta-i lumea Generării;" își amintiră zilele de-odinioară. Și Unul dintre Cei Veșnici glăsui. Totul era tăcut la sărbătoare. "Omul e Vierme; satul de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
personajelor cu exceptia eroinei principale Doña Sol care a devenit Elvira. Considerând că anumite modificări erau de neevitat, se poate afirma că libretul urmărește fidel piesa lui Hugo. Diferențele majore privesc deznodământul operei: în scenă finală a piesei lui Hugo îndrăgostiții sorb amândoi otravă, în timp ce Ruy de Silva, disperat, se sinucide. Verdi a dorit, după marea scenă de la mormântul lui Charlemagne, un final mai scurt și mai abrupt, astfel că a optat pentru moartea rapidă a lui Ernani. Hugo a obiectat energic
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui Seid. Tabloul 3. Insula corsarilor. Medora așteaptă fără speranță întoarcerea lui Corrado. Veștile despre moartea lui Corrado ajung înainte de sosirea acestuia, prin corsarii care reușiseră să scape din mâinile musulmanilor (Voi tacete...). Convinsă că iubitul ei a murit, Medora soarbe otravă. Deodată apare o corabie care se apropie de insula. În corabie se află Corrado și Gulnara. La sosire Corrado povestește cum a reușit să scape din mâinile musulmanilor. Este însă prea târziu. Medora îi mulțumește Gulnarei pentru a-i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]