2,941 matches
-
părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter Vitalismus”, stăpânit de misterioase predestinări atavice, o lirică onirică foarte originală, modernă, expresionistă ca factură, dar comunicând prin viziune și atmosferă cu o arhaitate absolută. Poetul își asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la un „joc al întoarcerii”, toate zbaterile individuale rămân fără rost. Dezolarea invadează astfel vitalismul oniric, imprimându-i oboseala nesfârșitelor întrupări. Descurajarea și chiar refuzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
un alt aspect al problemei, dar soluțiile întrevăzute sunt „de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Avangardele au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice.” Exemplul marxismului și al neomarxismului arată falsitatea unor astfel de crezuri prin Gulagurile și ororile care s-au ascuns în spatele ideilor. Acest tip de literatură subordonată ideologiei este întâlnită și sub formula „literatură angajată” sau „literatură de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
guvernarea orașului a constat mult timp doar în înfrumusețarea sau în dotarea sa cu comodități suplimentare. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ghidate de considerente de prestigiu și de agrement, dar în aceeași măsură și de finalități speculative, intervențiile asupra orașului nu au plecat de la o concepție globală privind dezvoltarea urbană cu câteva excepții datorate voinței lui Henric IV de a transforma Parisul. Pe vremea aceea, transformarea orașelor era de două ori împiedicată: pe de o parte, de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Haussmann a realizat ceea ce Rambuteau, sub Ludovic-Filip, nu a putut să facă din lipsa mijloacelor. În memoriile sale, Rambuteau justifică de ce, din prudență, alesese să nu publice vastul său plan de transformare a Parisului: se temea să nu provoace inflamații speculative și să atragă prea mulți muncitori din provincie 2. În ceea ce-l privește, Haussmann a apelat la teoria "cheltuielilor productive" a lui Persigny 3: ocupațiile ce aveau să asigure dezvoltarea activității de construcție însemnau îmbogățire. El a favorizat dezvoltarea economică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
determină înscrierea problemelor stăpânirii spațiului urban pe agenda politică a națiunii: voluntarismul statului în materie de urban devine evident. Începând cu anii 1950, nevoia crescândă de terenuri de construcție a stimulat o creștere semnificativă a prețurilor acestora. În această ambianță speculativă, majorarea costurilor locuințelor indusă de creșterea prețului terenurilor a frânat construirea de noi locuințe, atât din punctul de vedere al numărului, cât și din acela al mărimii și calității. Lăsând la o parte temerile create de interesul scăzut al investitorilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
multe responsabilități, aceasta mai ales pentru a reduce clivajul care apăruse în urma primelor măsuri de urbanism operațional între un "urbanism dirijat" destinat populației sărace, aflat numai în sarcina statului, și un urbanism al investitorilor privați, mai rentabil, dar dedat calculelor speculative. Consecință a faimosului principiu al "elaborării conjugate", noile documente de urbanism reglementativ, în special Planul de ocupare a solurilor (POS), sunt concepute în cadrul Comisiilor Locale de Amenajare și Urbanism (CLAU), care reunesc aleși și funcționari ai administrațiilor de stat. Or
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
totul nejustificată: pentru că acum "subiectivitatea" (principiul personalității) a biruit. Ea și-a realizat pretențiile în stat și în biserică, în viața socială și religioasă și se manifestă permanent în aceste forme. În amintita scriere de tinerețe, Kierkegaard pleacă de la teologia speculativă a epocii sale, dezvoltată sub influența lui Hegel, cea care a fost reprezentată la noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească caracterul pozitiv al
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unui întreg. Ironia se cuvine să fie aristocratică și polemică, pe cînd humorul este împăcat cu lumea și se sprijină pe o credință păstrată în ciuda tuturor absurdităților. (Skrifter, XII, pp. 35-119). Dimpotrivă, mai tîrziu, după ruptura sa definitivă cu teologia speculativă, Kierkegaard nu mai consideră humorul ca pe un punct de vedere religios. El îi apare acum ca ultima poziție omenească înaintea punctului de vedere religios ca expresie a limitei celui mai înalt pur omenesc. Este caracterizat mai îndeaproape ca fiind
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Der menschliche Gedanke), Chestiunea decisivă în ce privește filosofia religiei este tocmai aceea dacă va continua să existe mereu posibilitatea imboldului și sentimentului religios, după ce s-a renunțat la valabilitatea științifică obiectivă a reprezentării religioase. Metoda istorico-psihologică o înlocuiește aici pe cea speculativă și metafizică; iar această metodă trebuie folosită și în ce privește humorul. Sentimentele individuale de bucurie sau de tristețe, de sublim ori de ridicol, de tragic sau de comic pot fi posibile fără facilitarea complicației specifice prin care, din ansamblul acestor sentimente
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
revine rezultatelor acestei activități, el a răspuns că valabilitatea respectivă derivă din împrejurarea că ea este sau nu necesară pentru a putea distinge între experiență și imaginație, realitate și vis. În felul acesta, li s-a răpit baza tuturor sistemelor speculative, care tindeau să depășească orice experiență posibilă. Teologia și psihologia spiritualistă au devenit imposibile ca științe. Kant nu a ajuns la acest rezultat fără o luptă interioară. Fiindcă, așa cum declara el, avusese soarta să fie îndrăgostit de metafizică, iar acum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sufletești îl aduseseră deja primele sale cercetări. A depășit-o cu ajutorul humorului. În Träume eines Geistersehers erläutert durch Träume der Metaphysikx (1766), predomină o dispoziție humoristică. Față de conceptul de adevăr strict și înalt, pentru care căpătase acum o viziune, sistemele speculative îi păreau într-o lumină comică, deși fusese propria-i dorință intimă de a produce un asemenea sistem. Chiar și mai tîrziu, după eleborarea vestitei sale capodopere, își poate privi lucrarea cu humor. În una dintre însemnări, glumește referitor la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
însemna cel mai înalt lucru pentru gîndire și pentru îndemnul dinăuntru trebuia să fie totodată lucrul cel mai intim din existență, cu toate că nici o parte izolată din experiența noastră nu-l poate exprima integral. Doar o vi-ziune superioară sau o gîndire speculativă deschidea accesul la el. Orice experiență individuală, orice reprezentare luată dintr-un domeniu de observație special puteau dobîndi doar o însemnătate simbolică. Filosofia romanticilor este un idealism nerăbdător. Se tindea în chip nestăpînit să se pătrundă, printr-un soi de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se arată în importanța sa pozitivă și, concomitent, în limitarea sa necesară nu sînt recunoscute autonomia lor. Marele humor nu și-a atins deplina dezvoltare în viața spirituală germană. Humorul german păstrează un caracter mai mult sau mai puțin romantic speculativ. Humorul englez mai pămîntean, dar pe terenul solid al realității s-a ridicat lumea shakespeariană a personajelor puternice, într-o interacțiune dramatică, o lume în care apare humorul cel mai interiorizat și totodată cel mai bine formulat în chip plastic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
geniu", dar și "humor"112), cercetări care au continuat să se practice, după Fechner și W. Wundt, nu doar în chip asociaționist, ci și gestaltist, introspectiv sau comportamental, căi de procedare prin care specialiștii se separau de metodele psihologiei preponderent speculative de pînă atunci. O reacție semnificativă față de tendințele experimentaliste (pe care le încurajau progresele științelor naturii și empiriocriticismul) a venit, cum se știe, spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, din partea luiW. Dilthey și a lui Ed. Spranger, odată cu teoria trăirilor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
inadmisibile printre creștini. E adevărat că, în ciuda interdicției sinodale pronunțate în secolul al IV-lea împotriva agapei, instituția a traversat secolele și a fost utilizată mai ales de către masoneria operativă a Evului Mediu pentru a fi transmisă francmasoneriei moderne (numită speculativă). Francmasoneria a integrat mai ales tradiția păgână a saluturilor (toasturilor) ritalului agapei. Din secolul al XVIII-lea, în amintirea celor șapte libații folosite în antichitate, existau șapte toasturi de obligație: Primul toast, care îl înlocuia pe cel care odinioară era
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
altele, adâncindu-le și dezvoltându-le dintr-o perspectivă mai largă, lucrarea Nivele estetice (1972) se vrea o „sinteză morfologică”, „o sinteză a modalităților de abordare științifică a operei”. Autorul o consideră necesară, întrucât estetica intuitivă, constituită prin negarea celei speculative și sistematice, întemeiată de filosofi, nu elucidează decât unele dintre problemele artei, de vreme ce judecata estimativă se poate bizui doar „pentru o primă aproximație” pe „intuiția și finețea exegetului”, pe când întemeierea ei riguroasă „nu se poate lipsi de cercetarea atentă, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
mai evidente și totuși dintre cele mai subtile în același timp manifestări ale Universului, cu gândul la sănătatea sa și a semenilor. Teoriile cele mai vechi asupra naturii luminii și puterii acesteia - (bio)laserterapia datează din antichitate și reprezintă formulări speculative ale observațiilor pur calitative existente în acea perioadă. Dintre primele teorii, ce s-au impus prin modul de fundamentare au fost cele ale filosofilor greci. Ei explicau prezenței mediului fizic (ambientul), fie pe baza acțiunii unor probe (tentacule), care ar
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
afectează regula. Mult mai plauzibilă este cartea Patria de hârtie (2003; Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor), la origine cercetare doctorală, care se demachiază de pomada academică nu doar prin subtitlul „eseu despre exil”, ci și prin prelucrarea alertă și speculativă a materiei. Deși tema pare să fie literatura exilului românesc din perioada postbelică, S. nu procedează după cerințele unei rețete pragmatice de istoric literar, acesteia preferându-i o hermeneutică mai puțin „trivială”. Confruntată cu „distrofia conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
disponibilitate și eficiență în sensul reconstrucției identitare, clasa ex-patrioților este o categorie utopică și, prin urmare, nu este ilustrată de vreun nume. Această taxinomie va structura, în continuarea eseului, studiile de caz, scrise cu finețe analitică, rigoare conceptuală și farmec speculativ. SCRIERI: Graffiti, București, 1999; Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, 2003. Repere bibliografice: Iulian Boldea, Hedonism și ironie critică, „Cuvântul”, 2000, 4; Nicolae Breban, „Graffiti”, CNT, 2000, 20; Alex. Ștefănescu, Cruzime de critic literar, RL, 2000, 20; Dan C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe Harvey. Ryolan publicase în 1607 Anatomia și era cunoscut și ca botanist. Harvey nu este speculativ, ci metodic, deductiv. El explică funcțional, atât traseele cât și circulația sanguină mică și mare (periferică). Pentru o mai bună înțelegere folosește metafora pompei musculare cu efect hidraulic, mișcare constantă (contracție musculară) în condiții de normalitate, asigurând sângelui un sens
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Jacob Pylarino, medicul lui șerban Cantacuzino și al lui Constantin Brâncoveanu. Ca o echilibrare ideatică, în acest veac materialist prin excelență, apare, în 1710, Tratatul asupra principiilor cunoașterii omenești al olandezului Berkeley, episcop și filosof care „tulbură raționalismul excesiv și speculativ, prin spiritualismul lui esse est percipi a fi, înseamnă a percepe în care spiritul cristalizează senzațiile în idei și se situează deasupra existenței tangibile. Acest debut al secolului arată complexitatea sa și poziția distinctă și laborioasă a Medicinei. Este un
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
decât oricare altul. Dar acesta nu poate fi. Fiecare crede că are dreptate. Curentele se încrucișează stimulativ. Unele își dau mâna, altele se resping. Dubito ul cartezian este încă operant. Entuziasmul e pândit de scepticism. Absolutizarea, alimentată de cultul rațiunii speculative, creează riscuri, uneori deziluzii. Invocarea eticului, omului, poporului, de către advocații secolului, în alertă istorică, are ecou mai mult în marginea societății. Adevărata morală nu se lasă la cheremul speculațiilor. Ea are valoare de lege, totdeauna și oriunde valabilă. Bunul simț
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-i pe stahlieni, germanul Johann Cristian Reil, consideră enigmatică această forță numită imaginativ fluid vital dar că ea este unitară cu materia organismului care o generează și că va fi elucidată de chimie. Acești medici vitaliști ilustrează o fiziologie generală speculativă în consens cu o anume direcție a secolului. Dar în acest veac atracția pentru fiziologie este mare, preocupările numeroase și rezultatele inegale. DOI FIZIOLOGI MODERNI: HALLER ȘI SPALLANZANI De la anatomia descriptivă la cea funcțională, drumul nu a fost scurt și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se experimentează trecerea de la analogia efectelor la analogia cauzelor. În ceea ce-l privește pe Newton, el a manifestat explicit o intenție de a lua distanță față de fizica lui Descartes. În primul rând, principiile filosofiei newtoniene au caracter matematic și nu speculativ. Deși creator al calculului infinitezimal, el nu l-a folosit în Principia, dar din spatele construcției sale, bazate pe geometria euclidiană, transpar structuri de gândire caracteristice calculului infinitezimal. Totodată, lumea lui Newton nu este alcătuită din două elemente ca la Descartes
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
2009) 3.1.2 Instinctul După ce instinctul a fost îmbrățișat ca o mare teorie a motivației, următoarea sarcină a fost identificarea numărului de instincte pe care le are ființa umană. Lucrurile au scăpat repede de sub control, doctrina insinctivă devenind repede speculativă pe măsură ce lista includea peste 6000 de insctincte (Bernard, 1924; Dunlap, 1919 apud Reeve, 2009). În plus, logica care susține teoria instinctului a fost identificată ca fiind circulară (Kuo, 1921; Tolman, 1923 apud Reeve, 2009). Ceea ce lipsește în acest caz fiind
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]