5,679 matches
-
și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu beteală oximoronică, sugerând pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Se frecă ea stângace la ochișori. Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece la piciorușe și încercă să se scuture de ceva alb, rece și pufos. - Ce o fi asta? - Se numește zăpadă îi răspunse un gândăcel cu spinarea roșie. - Mai sunt doar câteva pâlcuri, dar se vor topi și ele, continuă gândăcelul. - Vai ce rece e! - Vino aici lângă mine, la soare, e mai cald și curând o să topească toată zăpada. - E foarte bine. E călduț și miroase
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
nebun... Când am terminat, s-a lăsat o tăcere grea. Nici unul n-a comentat în vreun fel vorbele mele. Rând pe rând, invocând diverse pretexte, au plecat toți. După ce-am închis ușa, am simțit un fior rece pe șira spinării. Știam că acum rămăsesem absolut singur. Puteam ă mor liniștit. N-avea să mă mai deranjeze nimeni. Și, într-adevăr, așa a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se uitase la mine curioasă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât cu greu și doar pentru două, trei ceasuri. Căldura era înăbușitoare. Mă trezeam în mijlocul nopții și dădeam ocol gării ca să nu mai simt presiunea îngrozitoare a sângelui în artere. Dacă stam întins pe bancă, îmi simțeam pulsul în șira spinării și nu-mi mai puteam stăpâni panica. Într-o noapte cu lună plină și cer bolnav, ars de febră, aplecîndu-mă deasupra fântânii am avut impresia că nu mai văd nimic. O gaură mare, oarbă, în pământ, ca o orbită în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a petrecut în nopțile când ai avut febră și ai zăcut bolnav. Vântul bătea ca de obicei. Nu dormeam. Te auzeam gemând și mă îngrijora boala dumitale. Mai mult ca să fac ceva, am ieșit să aduc apă. Atunci am zărit spinarea unui bărbat dormind în bălării. În prima clipă am crezut că din pricina oboselii aveam halucinații. Dar bărbatul s-a întors și, cum era lună, l-am văzut destul de bine și m-am speriat. I-am recunoscut imediat fața ciuruită de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sîngele pe altar de jur împrejur. 9. Din această jertfă de mulțumire să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, și anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acopere măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, 10. cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lîngă rărunchi. 11. Preotul să le ardă pe altar. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse vârtos și nu-l mai ajutau picioarele. Se întoarse oțărât, în vreme ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
una mare? i-am spus și am sărutat-o prelung. ― Uite, sărutarea asta costă mult. Așa că tot eu îți rămân dator... N-a răspuns nimic. S-a dus la fereastră, a deschis-o larg și a trimis priviri să adulmece spinarea mării. Nu pricepeam ce vrea să facă. ― Dorule, vino să-ți arăt ceva. ― Ce-i draga mea? ― Uite, acolo departe, sânt corăbiile mele. Le vezi? ― Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plecare. Puntea fu trasă, otgoanele desfăcute. Lebăda plutitoare, descătușată de chei, lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut să-mi spună: ― Haiducule, pe ce fată ai pus mîna! Pe măsură ce înaintam în larg, vântul se întețea și aerul deveni mai răcoros
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu mâna, îmi mușcă buzele așa de sălbatic, încît era cât p-aci să țip de durere. Apoi rosti crispat la urechea mea: ― Vreau să-ți intru în sânge, pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin șira spinării. Cert, Mihaela avea o sublimă forță de a iubi și această forță mă împiedica să respir alt aer decât al ei, să mă simt la locul meu altundeva decât în zona ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sora ta? ― La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste voința mea. ― Bine! atunci mă văd silit să renunț la un rezultat pentru astăzi. Revin săptămâna viitoare. La revedere... Am coborât scările cu un munte în spinare. Până acasă, mutilat de prăpădul revederii, n-a fost chip să mai leg o idee. Simțeam o imperioasă nevoie de a fi singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat. Poziția orizontală, cu mâinile reazem sub cap, îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar trebui să fie hărțuit de grija zilei de mâine. Hrana, să zicem c-o scoate el, de bine de rău. Dar dacă-i mai pui pe cap și chiria, tare mi-i frică să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am hotărit să vă fac o căsuță. Să fie a voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să nu vă mai bateți capul cu chiria. Că o căsuță e mare lucru, băiete! Eram gata să-l îmbrățișez, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capul acum când avem atâta nevoie de el. Să chibzuim pe îndelete ce-i de făcut. Cred că o judecăm prea aspru. Chiar dacă ar fi făcut ceva reprobabil, n-o să rămână pe drumuri... În timp ce îi vorbeam astfel, aruncând nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o îndurăm mai lesne), ea se căina mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor. Vreau să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unui tablou frumos ori a unui apus de soare, fără să-ți predai auzul unei Cantate de Bach, ori să știi să asculți trilurile mierlei din fața casei, fără să-ți plimbi degetele pe mușchiul de pe coaja unui copac, sau pe spinarea vreunei pietre încălzite de soare, să-ți pui în balcon câteva smocuri de busuioc, mentă, mărar, rozmarin, un rând de regina nopții, câteva mușcate care să-ți spele privirile cu aromele și culorile lor... Niciodată nu am luat în glumă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
holbat cu nemiluita. Străzi, cartiere întregi fără nici o mașină. Numai susurul unduitor al roților de bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare, nimfete-n blugi pedalând cu virilă determinare, dar și frumuseți cu rochiile-n vânt, dezgolind vederii, cu nonșalanță sportivă, desuuri orbitoare. Nu ziceți că, la câte-o traversare, când le acordai prioritate, te trezeai că-ți mulțumesc cu un zâmbet
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu-i sustra gem victimei ceva din geantă. Iar acum intrăm în suprarealism. Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mă măliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fu sese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
politică națională, nici literatură națională. Peste aceasta se mai adaogă că cei mai mulți dintre acești indivizi își petrec tinerețele la Paris, de unde ne vin cu totul stricați, îmbibați cu idei străine de cosmopolitism, șarlatani desăvârșiți, căutând a trăi fără muncă din spinarea poporului nostru. Necunoscători de țară, de popor, de datini - ei văd în maimuțarea ipercivilizațiunii franceze idealul poporului românesc. Putea-se-va să-i facem, prin muncă și stăruință, să-și vie în fire, să devie oameni folositori șie și romînimii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
atâta înțelegere pentru viața mea plină de privațiuni. Sper că nu mă veți lăsa, ajutîndu-mă. Primiți respectul meu M. Eminescu [CLEOPATRA LECCA POENARU] [septembrie - octombrie 1880] Ești o mizerabilă cochetă, Cleopatra. Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșălat moralicește încît nu mai pot avea nici o bucurie în viață. Mi-e atât de frig înlăuntrul inimei, sunt atât de bătrân. Ai făcut să cază toată primăvara vieții mele la pământ, încît nu se alege nimic de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu știi unde începe și unde sfârșește. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaintăm, dar nimic nu se schimbă. Parcă n-am pluti, ci am visa. În arhipelagul grecesc aveam impresia contrarie. Noi insule răsăreau întruna pe cerul orizontului. Spinarea lor despădurită delimita cerul, malurile stâncoase contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
seama că face parte din neamul celor care au ales să-și poarte gospodăria într-o căruță cu coviltir. Neamul ce pare să-și caute mereu fericirea la o margine de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau seama de ce. Îi aud glasul gâfâit: Să trăiești și sărut mâna, conașule! De când mă tot silesc eu să te ajung, dar nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
martori la fapta noastră. Așa că, după ce diacul va scrie și vă va citi cele înscrise, aștept părerea domniilor voastre... Îl văd pe vodă îndreptându-și privirera către locul unde mă aflu eu, ghemuit la măsuța de scris. Simt fiori pe șira spinării... Diac! se aude vocea puternică a domnului. În clipa aceea am simțit că sala tronului a devenit prea mică și nu am aer deajuns. Îmi încordez totuși voința și, țâșnind în picioare, răspund: Poruncește, măria ta! Scrie ce îți va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
luat ulcica de pe scăunelul așezat la căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Rim era, deci, sârguitor la acea idee. Zăpăcise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o șicanase în afecțiunea ei pentru Lenora Hallipa, ce se zbătea într-o mare criză conjugală, și strigase împotriva lichelei de Lică, ce trăia pe spinarea lor și pe care-1 amenința că-1 va da afară ca pe un cerșetor, fiindcă nu se putea ști dacă într-o zi nu va fura! Lina, asurzită de refrenul permanent a! "casei", zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]