37,791 matches
-
va veni a doua oară în lume să judece viii și morții, drept-credincioșii vor fi extrem de puțini. Lumea războinică ce se naște e, într-adevăr, o lume telurică, a orgoliului, a eroului (împotriva sfîntului), cu mari satisfacții pămîntești, și chiar spirituale, cu un sistem de valori proprii foarte închegat, solid întemeiat și, prin urmare, din ce în ce mai puțin propice ocaziunilor spirituale. Ce tînăr din noua lume ar renunța să fie erou, glorios, cuceritor, - pentru a fi caritabil și umil? Cea mai dificilă renunțare
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
războinică ce se naște e, într-adevăr, o lume telurică, a orgoliului, a eroului (împotriva sfîntului), cu mari satisfacții pămîntești, și chiar spirituale, cu un sistem de valori proprii foarte închegat, solid întemeiat și, prin urmare, din ce în ce mai puțin propice ocaziunilor spirituale. Ce tînăr din noua lume ar renunța să fie erou, glorios, cuceritor, - pentru a fi caritabil și umil? Cea mai dificilă renunțare este aici. Crescîndu-se, de mici, copiii în cultul forței, al măririi, al jafului, - se va reuși oare să
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
permite cititorilor de azi să aibă în fața ochilor, cum zice englezul, both sides of the story în confruntări care păreau imposibil de arbitrat. Înțelegem, citind epistolele lui Sașa Pană, efortul aproape ieșit din comun al scriitorului-militar de a întreține - atât spiritual, cât mai ales material - o mișcare avangardistă pură și independentă, la adăpostul tuturor „concesiilor” (față de „piață” sau de retribuțiile de la stat) acceptate de alți moderniști. Sașa Pană scrie telegrafic, punctual, dar energic și entuziast, ca un personaj aflat mereu pe
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
a doua parte, sunt prezentate proiectele de reformă vizate: reforma constituțională, reforma sistemului electoral, reforma administrației publice, reforma administrativ-teritorială. Totodată, sunt exprimate perspectivele PDL asupra prevenirii și combaterii corupției, siguranței cetățeanului, securității naționale, educației, sistemului sanitar public, patrimoniului cultural și spiritual, diasporei și minorităților. În partea "III. O economie socială de piață - bunăstare economică și siguranță socială", sunt trasate direcțiile generale din domeniul politicilor publice economice și sociale. În cea de-a patra parte sunt exprimate obiectivele de politică externă, ce
Vasile Blaga și-a depus moțiunea pentru șefia PDL by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/39079_a_40404]
-
20 de ani încoace". Eseistul "neexpansiv, asociabil, închis în cochilia lui" nu se poate abține să nu-i împărtășească Piei satisfacția estetică pe care continua să i-o producă Divanul persian. Nelli Pillat face și ea parte din aceeași familie spirituală. în scrisorile către Pia pe care o prețuia și o iubea foarte mult - iubire de altfel reciprocă, evocă și ea cu un viu simț plastic, peisajul deluros de la Văratec, livezile, cerdacurile cu mușcate ale maicilor, clopotele mănăstirii. Firește că se
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
surprindă, pe cât este omenește posibil, printr-o fină analiză psihologică, chiar momentul trecerii: "El era el și undeva, departe, înlăuntrul ființei lui, deja ancora vieții lui începea să se ridice și în el era ceva care deja pleca". Foarte concentrată spiritual, ea simte cum "aripa Dumnezeirii a atins pe Dinu în moarte. "Aripa lui Dinu m-a atins pe mine și, cred, pe noi toți." Are după aceea o serie de vise, ca să nu spun viziuni, percepții extrasenzoriale, în care prezența
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
sau Vechiului și Noului Testament, și nici cele ale altui text sacru nu sunt mai puternice decât imaginile prohibite de toate religiile, pentru care acest cărți stau mărturie ca purtătoare ale unei iluzii. Icoanele nu transcriu decât nălucirea sacră, corpul spiritual al sfinților, dincolo de ceea ce a fost cândva ființa lor de carne și sânge. Aceste imagini hipnotice compuse din milioane de pixeli sunt tot atâtea spectre, fantasme, onirice infuzii care creează impresia de neverosimil. Nu avem clasica poveste despre supraviețuire în
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
înțelepciune de ordin pragmatic, nu una în sensul tare al cuvântului, dar tot înțelepciune. Așa, e mai bine de trăit. Atât, numai atât, dar nu chiar puțin. Decât că nu mi s-a dat. Dacă Dumnezeu nu este o experiență spirituală, problema existenței sau a inexistenței Lui este una de interes mai curând științific. E cam ca atunci când Maxone al nostru, încă mic, știind că se răspunde ceva la „Cristos a înviat!”, neaducându-și aminte ce, a spus: „Bine a făcut
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
După multe intervenții a reușit, urmând, firește ca eu să-mi plătesc toate cheltuielile. Era o situație puțin stranie pentru mine - singura femeie între cinci bărbați, dar mă străduiam să fac o impresie bună colegilor soțului meu, să fiu prietenoasă, spirituală și inteligentă cât cuprinde, în limitele mele și, mai ales, „respectabilă”. Da, și această valoare desuetă, „respectabilitatea” se purta pe atunci (tinerii de azi care nu înțeleg termenul îl pot găsi în DEX). Dresda era un fel de metropolă- cimitir
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
meritelor și, fără mușamalizare, a defectelor. Și mai interesantă e concluzia: „Nu ne putem imagina urmarea cărții de față. Andrei Oișteanu pare a fi un spirit familiar lumilor pe care Baltrusaitis, Caillois ori Kurt Seligman le-au reinvestit estetic și spiritual, un bun mânuitor al bibliografiilor labirintice, sintetic și precis, radical în premise, dar echilibrat în concluzii. A doua carte a sa ar putea fi la fel de bine un volum de poezii sau un roman, un studiu erudit despre «fantezia dictatorială», să
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
destinul onomastic al membrilor ei. Dacă totuși a făcut-o este fiindcă titlul revistei, în ciuda scurtimii de apariție, a pătruns în memoria contemporanilor ca o publicație distinctă. Apoi, raritatea cuvîntului aduce cu o hieroglifă strîngînd sub bolta fonetică un accent spiritual pe care Mircea Streinul, Traian Chelariu și Iulian Vesper, ca să nu pomenim decît figurile emblematice ale grupului din Cernăuți, și l-au asumat cu bună-știință. „Iconar” e sigla de recunoaștere a unor talente care s-au adunat din nevoia unei
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
revista condusă de Traian Brăileanu, o publică la apariția primului număr al „Iconarului”: „Cuvîntul «iconar» e ales să devină lozincă și simbol de activitate, însemnînd afirmarea unei concepții de artă în care întoarcerea către icoanele sufletului se lămurește din nădejdi spirituale“ (p. 92). Fraza e romantică prin elan și vagă prin conținut, „icoanele sufletului“ fiind aici ideile care pluteau în aerul unui Cernăuți pentru care Bucureștiul era nu numai pricină de emulație (prin „Gîndirea“, „Criterion“ sau mișcarea legionară), dar și prilej
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
unește pe toți e legămîntul scrisului și folosirea artei ca mijloc de metamorfoză lăuntrică. E o hotărîre în toți de a-și declina mintea de la preocupări minore și de a-și trăi viața pe înălțimi, adică într-un registru strict spiritual. Niște posedați care fac din artă o cale de sacrificiu și totdată un prilej de întîlnire cu moartea. În această privință, istoria le-a dat ce și-au dorit, opera lor interbelică sunînd azi ca o stranie premoniție a experiențelor
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
poet și meșteșugar este doar una dintre dualitățile complementare sub al căror semn stă universul lui Miró. Arta sa pendulează mereu între o simplitate dezarmantă - „Pictură/ Albastru” (1925) - și complex - „Constelațiile” -, între desen și culoare, terestru și cosmic, senzual și spiritual, șoapte și strigăte. Conștient fiind că o operă de artă nu poate fi izolată de contextul în care a luat naștere, Joan Miró și-a propus constant să-și elibereze lucrările de orice fel de constrângeri. A pune un accent
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
Gabriel Dimisianu G. Ibrăileanu este probabil primul exeget al lui Caragiale care a văzut în personajele acestuia expresii ale golului spiritual. A vorbit, în legătură cu eroii caragialieni, despre „neantul sufletului lor”, despre „conținutul acestui zero”. O linie de interpretare pe care o regăsim la importanți critici postbelici. Pentru Valeriu Cristea, de exemplu, „Mitică e un exponent al vidului, un mesager al inconsistenței
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
accentueze caracterul paidetic al textului. Dintr-o mărturie a „schimbării la față” individuale, produsă în recluziunea comunistă, așa cum fusese, inițial, proiectul sugerat de Dinu Pillat, cărturarul a încercat, prin substanțialele modificări operate în „Manuscrisul de la Rohia”, să obțină o pareneză spirituală. Contrastul între mizeria pușcăriei și strălucirea interioară a spiritului este, parcă, și mai pregnant evidențiat de rupturile cronologice produse prin contopirea versiunilor și reordonarea episoadelor. Ediția în sine este prevăzută cu toate instrumentele filologice necesare analizei textului și, ca întreaga
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
cuvânt al Patriarhiei, postul nu este o "cură de slăbire", ci una a împăcării cu apropiații, a rugăciunii și faptelor bune, după cum spunea și părintele Ilie Cleopa. „Este vorba de o postire a întregii ființe, nu numai materială ci și spirituală. Aceasta înseamnă o transformare a noastră din oameni care sunt obișnuiți cu un mod de viață păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăință, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele și faptele ca manifestări ale prezenței iubirii milostive
Ortodocșii intră, de luni, în Postul Paștelui. Vezi AICI cum se postește () [Corola-journal/Journalistic/43375_a_44700]
-
duhovnicească, ci doar un exercițiu de a cultiva estetic corpul sau din punct de vedere igienic și medical. De ce? Pentru că rugăciunea este hrana principală a postitorului. Cine se înfrânează de la cele materiale trebuie să sporească rugăciunea și să intensifice hrana spirituală prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie și împărtășanie mai deasă și prin săvârșirea faptelor de milostenie în mod mai intens”, spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, potrivit site-ului Patriarhiei Române. Cum se postește Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică
Ortodocșii intră, de luni, în Postul Paștelui. Vezi AICI cum se postește () [Corola-journal/Journalistic/43375_a_44700]
-
unește și ce ne desparte cu adevă rat? Răspunsurile memorialistice ale lui Andrei Pleșu din Față către față, indiferent de context, gravitează în jurul a trei noțiuni. Frivolitatea, candoarea și voluptatea. Prinse în sintagme năstrușnice, ele justifică sau denunță sensurile amplasamentelor spirituale. Cartea este o galerie de portrete inegale. Sunt prinși laolaltă înțelepții și ucenicii, ghinioniștii și norocoșii, oportuniștii și cei care au ales calea lungă a sincerității publice. Îi leagă frivolitățile culturii înalte, dar îi despart voluptățile puterii și candoarea aservirii
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
alt chip. Dar pe un traseu identic. În narațiunea memorialistică, obiectul discursului nu este individul, ci istoria; iar aceasta e o ramă veche prin care se perindă ființe spectaculoase, suciți și perdanți. În fapt, avem de-a face cu istoria spirituală a unui intelectual vorace. E un actor bun, așa cum recunoaște în Rebengiuc, un imprevizibil, un ins care se amuză copios când oponentul crede că are de-a face cu un războinic gata să lupte până la capăt. În fapt, Pleșu e
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
rău (...) Nimic nu a scăpat nepervertit de impostură, cuvânt-cheie în toate domeniile...” (p. 141-142). Revoltat în forul său interior împotriva tendințelor mercantile, autorul își surprinde cititorul cu excelenta diatribă în care contrapune valorilor materialiste limitate valorile perene din sfera creației spirituale: „Omul interesului și al profitului imediat (...) să-mi răspundă la o singură întrebare: cât „face”, în lei sau în valută, „Călătoria de iarnă” a lui Schubert? Nu știe. Dar „Mai am un singur dor” de Eminescu ori simfonia „Praga” de
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
cărți, măcar prefăcându-se că nu le-a perceput „nocivitatea”. S-au ivit după 1989 judecători morali inflexibili, justițiari autoinstituiți care condamnă permanent și fără diferențe tot ce a fost înainte, eludând complexitatea relațiilor dintre putere și creatorii de valori spirituale. Atunci, oameni luminați, ca Ianoși, au jucat un rol fast și pentru ei riscant, făcând „obiectiv binele”, spre a reveni la ce spunea Matei Călinescu. Un bine relativ, într-adevăr, un bine insular în noianul de rău care covârșea epoca
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
Mihăilescu scoate la iveală geologia sufletului caragialian și, subsecvent, tectonica unei narațiuni confesive de o năucitoare versatilitate. Consecințele acestei desfolieri a travestiurilor textuale depășesc cu mult simpla reevaluare a corespondenței. Caligrafia plăcerii este un concept ce redesenează, de fapt, portretul spiritual al lui I. L. Caragiale. Însă nu toți cititorii lui „nenea Iancu” au la dispoziție cele două ediții critice consacrate (Zarifopol - Cioculescu - Liviu Călin, respectiv, Nicolae Bârna - Stancu Ilin - Constantin Hârlav), spre a se putea delecta cu delicatesele corespondenței scriitorului. Motiv
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
despre cei învinși”. Cartea Șoaptelor nu este un roman obișnuit, în care există un povestitor care le știe pe toate, care cunoaște toate gândurile și toate ițele întâmplărilor. Descrierea exactă este doar o copertă exterioară, în spatele ei se află coperți spirituale, aure ascunse. Iată ce scrie autorul vorbind despre unul din evenimente: „În această ultimă privință, e oarecum neobișnuită, căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar mai importantă decât moartea, și, deci, decât viața, e memoria”. Autorul-copil
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
dar și Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica (Imn acatist la rugul aprins al Născătoarei de Dumnezeu), în două variante (Sandu Tudor și Bartolomeu Anania), scrieri elogiate de participanți. Cei anchetați în lotul Noica au recunoscut că nu era nicio deosebire spirituală între activitatea inițială a Rugului aprins (1946-1947) și cea a renașterii grupului (1955-1958), cu mențiunea că cea din urmă a atras mai mulți participanți. Vasile Voiculescu era vizitat de Constantin Pillat, Sandu Lăzărescu, medicul Nicolae Radian, Constantin Noica, Nicolae Iordache
Vasile Voiculescu – Alte contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/4227_a_5552]