7,274 matches
-
evaluarea lui cognitivă și a reacțiilor individuale față de acel eveniment (Le Blanc, Jonge, Schaufeli, 2000, p. 154). Alți autori reproșează noii paradigme faptul că propune, în esență, o abordare de tip statistic, corelațional. Ea este descrisă ca „structurală” și „cantitativă”, statică, de tip cauză-efect, corelație sau interacțiune de tip statistic între două variabile, chiar dacă această relație este mediată de o a treia. Ea nu poate explica aproape deloc complexitatea procesuală a stresului, chiar dacă nu minimalizează rolul variabilelor moderatoare în explicarea stresului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt respinse pentru că vârful executiv simte că nu poate controla evenimentele și nu poate realiza ce trebuie pentru a revitaliza firma. Lipsa de scopuri și apatia împiedică orice încercare de a structura firmei direcții și obiective clare. Așadar organizațiile depresive (statice) se caracterizează prin: lipsa încrederii în sine, conservatorism extrem, izolare cauzată de birocrație; pasivitate, lipsa de motivație, organizația funcționează inerțios; pot supraviețui într-un ambient extrem de stabil, cu piețe bine consolidate, cu concurență nesemnificativă; deși au structură ierarhică, nu sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
5 2.4. Mimica reprezintă ansamblul modificărilor expresive la care participă părțile mobile ale feței: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii. Nu există însă nici o îndoială că la expresivitatea feței concură, chiar fără voia individului, și o serie de elemente statice aparținând fizionomiei respectiv simptomaticei stabile, cum sunt: culoarea părului și a feței, culoarea ochilor, conformația feței, profilul în ansamblu, profilul frunte-nas, profilul nas-gură-bărbie, forma maxilarelor etc. Fig. 6. 29 31 Fig. 7 . Expresivitatea feței depinde cel mai mult de elementele
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
orașele creștine, model preluat de naziști În diferite orașe cucerite din estul Europei, ca În Varșovia sau Tereczin). Teama de degenerescență Cosmopolitismul, cum am văzut, desemnează amestecul de indivizi de diferite origini Într-un spațiu național sau sub-național dat (sens static), dar și Încurajarea practicării unui astfel de amestec prin circulația persoanelor (sens dinamic). Cum aceste persoane nu au În mod necesar intenția ă sau nu simt nevoia, ca și străinul lui Simmel ă de a se stabili pe termen lung
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
recunoscută și acceptată de către comunitatea științifică. Dintr-o altă perspectivă, Alfred Radcliffe-Brown și, alături de el, reprezentanții antropologiei sociale britanice consideră că antropologia culturală, acordând o mai mică importanță situării În timp, nu poate descrie o societate decât Într-o manieră statică, prin operele și modelele sale simplificate de structuri comportamentale individuale sau colective (patterns, În terminologia lui Benedict) ipostaziate, și nu În acțiunile ei concrete și În funcționarea sa reală. Deși tezele culturalismului, care au reînnoit practica etnografică printr-o regândire
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tocmai de diversitatea care Îl Înconjoară. Imbricările Îi interzic orice Închidere completă În sine și blochează calea spre orice interpretare uniformizantă a trecutului sau a tradițiilor sale. Cine caută puritate va găsi distrugere! Acest avertisment este valabil atât pentru culturalismul static, cât și pentru economismul reducționist, de unde principiile pluraliste ale „sitologiei”. Locul conține În mod natural un cod de selecție care instituie „vămi nevăzute” În ceea ce privește amestecul de influențe, „alchimie” secretă manifestată În identitățile culturale. Metamorfozele sunt semnul unei dinamici deschise și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dar uitându-mă la ea o văd fericită, respirând fericire prin toți porii trupului ei alb. E poate pentru prima oară când văd o bacantă și realizez că poate ceea ce imprimă frumusețe în noi și-n rest e mișcarea, scurgerea. Staticul e doar un cadavru înghețat într-o poziție imposibilă pe un asfalt de vară. Dance Arena Exercițiu de imaginație: 20.000 de oameni dansând pe aceeași arenă, în aer liber. Stream-uri electronice ce lovesc zidurile unei cetăți medievale. Ritm, trupuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
aspect al acestui subansamblu, un spațiu discursiv, care se distinge prin cel puțin două poziționări discursive a căror analiză prezintă un aspect deosebit din punctul de vedere al cercetării. Fiind sub semnul unui echilibru instabil, fiindcă nu prezintă o structură statică, cîmpul discursiv cunoaște permanente transformări care îl introduc în noi configurații. Cîmpul discursiv nu are o structură omogenă, ci una alcătuită din elemente dominante și dominate sau din elemente centrale și periferice, însă o poziționare dominată nu este în mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin context se modelează limba și limba modelează contextul. Contextul nu este doar o constrîngere asupra limbii, ci și un produs al utilizării limbii. Astfel, în mod treptat, după direcția trasată de T. A. van Dijk (în 1977), în locul concepției statice despre context, s-a impus una dinamică și procesuală.; c) contextul joacă un rol fundamental în funcționarea enunțurilor, în producerea și interpretarea lor: contextul oferă cheia pentru interpretarea unor ambiguități, pentru decriptarea unor subînțelesuri sau valori indirecte, pentru activarea sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este o orientare ce amintește de refuzul comparatiștilor de a admite un punct de vedere autonom, pe considerentul că lingvistica sincronică are o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
popularizată în Statele Unite ale Americii de către Ch. A. Ferguson și J.-A. Fischman, diglosia este influențată direct de o serie de factori cu impact definitoriu asupra modului de folosire a unei limbi în situații de comunicare punctuale. În viziunea funcționalistă statică asupra repartizării complementare a varietăților existente la nivelul limbii, sociolingviștii americani operează o separare netă între diglosie și bilingvism. Pe de o parte, ei selectează varietatea minoră ("joasă", după engl. low) ca fiind specifică unui anumit tip de comunicare interumană
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care este un corespondent dinamic în procesul producerii sensului pentru unitatea minimală denumită sem sau trăsătură semantică (în analiza structurală). Această noțiune a fost propusă inițial pentru a substitui înțelegerea rezultativă a sensului produs (imanent semnului și sistemului abstract și static al limbii), printr-o modalizare programată care să permită evidențierea capitalizării sensului și actualizării lui în discurs. În etapa actuală, nici semantica și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formînd un sistem ori disciplina care realizează descrierea lingvistică. Aceasta se îndepărtează de istoria limbii în favoarea codului reprezentat de ea, astfel încît se permite înțelegerea limbii ca sistem de comunicare. De aceea, în vreme ce perspectiva diacronică este dinamică, cea sincronică este statică, însă nu statică în mod absolut, de vreme ce ea este funcțională și, pe de altă parte, este sursa variației, adică a înseși condiției care produce evoluția diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei, deoarece un fapt al evoluției a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ori disciplina care realizează descrierea lingvistică. Aceasta se îndepărtează de istoria limbii în favoarea codului reprezentat de ea, astfel încît se permite înțelegerea limbii ca sistem de comunicare. De aceea, în vreme ce perspectiva diacronică este dinamică, cea sincronică este statică, însă nu statică în mod absolut, de vreme ce ea este funcțională și, pe de altă parte, este sursa variației, adică a înseși condiției care produce evoluția diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei, deoarece un fapt al evoluției a funcționat într-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și știința care, la prima vedere, ar părea foarte diferită de narațiune. Ne gîndim adesea la ea ca la un depozit în construcție, conținînd fapte incontestabile, cît și comoara cunoașterii obiective a felului cum funcționează lumea: o descriere bogată, dar statică, destul de îndepărtată de „arta de a spune povești”. Dar această impresie se dovedește a fi greșită atît în teorie, cît și în practică. În teorie, accentul cade pe cercetarea științifică ca o narațiune în desfășurare, ce poate fi revizuită - cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
legate de un anume fel între ele, în sensul că se pretind a fi alternative și în contrast; pot ocupa locul celeilalte fără a ține cont de secvență sau progresie. Astfel, axa paradigmatică a limbajului este una "verticală”, o coloană statică ce taie "lanțul” vorbirii sau scrierii: fiecare "verigă” din lanț trimite la o paradigmă distinctă, iar la fiecare punct ceea ce s-a ales pentru a completa conexiunea contrastează tacit cu toți ceilalți membri din ansamblul sau paradigma care ar fi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
propozițiile de început (s. ns.): Ședea la fereastră și privea cum se lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Ședea la fereastră și privea cum se lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă cu ușurință: comparați „Era obosită” cu „Pleca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca, a merge - din punct de vedere gramatical, prin aceea că primele rezistă schimbării, în timp ce celelalte se schimbă cu ușurință: comparați „Era obosită” cu „Pleca de acasă”. Verbele statice exprimă stări de lucruri și procese „pasive” de cunoaștere și percepție (știa spaniola); verbele dinamice descriu evenimente și procese active, ca și procese mentale „active” (învăța spaniola). În paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a sta
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de cunoaștere și percepție (știa spaniola); verbele dinamice descriu evenimente și procese active, ca și procese mentale „active” (învăța spaniola). În paragraful de mai sus din Evelina chiar și verbele dinamice (a sta, a se sprijini) sînt folosite în mod static. Să ne îndreptăm totuși atenția asupra presupoziției (îndoielnice) că, în prezentarea evenimentelor narative, trebuie să avem în vedere mai ales verbele finite. Dar aproape oricare parte a unei propoziții dintr-o frază poate exprima schimbarea unei stări, inclusiv verbele non-finite
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ușor de identificat. Prin urmare, fiind conștienți că aprecierea noastră este sub semnul întrebării și corigibilă în lumina textului ce urmează și a altor circumstanțe, presupunem că, de exemplu, propoziția subordonată, „cum seara inundă bulevardul” (subordonată verbului „stătea”, un verb static), nu exprimă un eveniment esențial al intrigii. Textul continuă: Rar trecea cîte cineva (4). Un bărbat ieși din ultima clădire și luă drumul spre casă; îi auzi pașii bocănind de-a lungul trotuarului de asfalt și apoi scîrțîind pe aleea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
atunci) sînt proeminente: Totuși acum i se părea că erau fericiți pe vremea aceea (11). Tata nu era atît de înrăit; și apoi trăia mama (12). Propozițiile de mai sus nu implică evenimente, avînd în vedere că verbele principale sînt statice și de întărire (verbe ca a fi și a apărea, care leagă o descriere ulterioară - care nu este un complement - de subiectul precedent: de exemplu, Bill părea nervos, Helen a devenit contabil). Dar observația ce urmează redă natura „extradiegetică” a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Dunn murise și ea, iar Waterii se înapoiaseră în Anglia (14). Toate se schimbă (15). Acum pleacă și ea; ca și ceilalți, urma să plece și ea (16). Acasă! Își purtă ochii împrejurul camerei. Avem iarăși o serie de descrieri statice relaționale în propozițiile 13 și 14, încheindu- se cu un verb ce arată îndepărtarea la timpul mai-mult- caperfect, și un adevăr universal (neancorat deictic) în propoziția 15. Abia în propoziția 16 întîlnim o afirmație distinctă de cele anterioare din punct
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pregătind terenul pentru propoziția 24 - „Consimțise să plece, să-și lase casa” - pe care analiștii o consideră importantă în desfășurarea intrigii. Pe scurt, paragraful 3 etalează multe dintre acele caracteristici non- narative ca și primele două, cu precădere verbele principale statice, sau măcar unele ce nu implică nici o schimbare: Își purtă ochii împrejurul camerei...Poate n-avea să mai vadă niciodată lucrurile astea.... Fusese coleg de școală cu taică-său...E la Melbourne acum. sau implică acțiuni obișnuite, iterative: O dată pe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]