7,161 matches
-
ianuarie 1998, În timpul vizitei sale la Lahore, când i-a oferit un exemplar din Reminiscences: The French in India (1998). În luna februarie a aceluiași an, Enseign Frédéric Prévost Allard, cel mai tânăr descendent al generalului napoleonian, a vizitat mormintele strămoșilor săi la Lahore, semnul perpetuării memoriei lui Allard și a celebrei curți a lui Ranjit fiind faptul că a fost primit de un succesor al Însuși Fakirului Nureddin 1. Miezul istoriei politice și religioase pe care o descrie Honigberger rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de dorința utopică de reluare a mersului lumii pe alte căi, ce ar putea conduce la un rezultat mai fericit. Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din vremuri ancestrale”, de plânsul și suferințele strămoșilor, făcându-i „sufletul bolnav și trist”. S. are o percepție foarte concretă a propriului spațiu interior - „stau în mine zăvorât ca-ntr-o chilie”. De obicei el nu se poate dezlipi de mediul proxim, de micile întâmplări cotidiene, de unde o
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
brusturi și lobode uitate”. Toamna „zarea fierbe ca mustul/ Și întreaga lume are febre”. Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în toamnele tăcute, / Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
pomului cer” (Sap la rădăcina cerului). Viziunea geologică din poeme produce un amestec al regnurilor, generator de cântec: „o piatră a crescut / într-un copac”, „adunată-n bob de piatră, / lumea plânge”. Câteva teme din primul volum (Gorunul lui Horia, Strămoșii) vor trece uneori într-o bună poezie a pământului românesc (Țara). În versurile din Cântece și descântece de piatră, dar mai ales în cele din Târziul clipei, se observă o glisare către un expresionism cu mesaj politic. Dar timbrul nu
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
10 noiembrie 1931 se căsătorise cu Tatiana Cereaciukina, născută la Voronej (Rusia), fiica Mariei Cereaciukina (n. Tiurmorezova) și a generalului Nikita Vasilievici Cereaciukin, absolventă a unei școli comerciale și având preocupări artistice: cânta la pian, desena, îi plăcea să citească. Strămoșii materni ai poetului au origine nobilă și cei mai mulți sunt militari. Bunicul va ajunge la gradul de general-maior. Între 1900 și 1917 este ofițer, profesor de matematică-fizică la Corpul de Cadeți din Voronej. Participă la războiul civil de partea albilor și
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
versuri antologate în 1966, ca și altele din volumele ce urmează la intervale scurte, marchează efortul poetului de a-și adapta stilul la noile realități. Ț. dedică circumstanțial, fără exigențe estetice, stihuri tinerilor patriei, muncitorilor, eroilor neamului, invocând solidaritatea cu strămoșii etc. Piese caracteristice compun un atlas liric de priveliști precis localizate: Delta, Sulina, Cotnari, Criva, Dorna, schitul Brazi, Miorcani, Câmpulung Moldovenesc, Oituz, Mărășești, Sarmizegetusa, Țebea, Lancrăm. În năzuința de a da versurilor „sunetul bronzului”, Ț. adoptă adesea forma fixă a
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
Articolul-program Datorințele noastre, semnat de Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem datori a susține caracterul român, limba dulce a moșilor și strămoșilor, datinile, obiceiurile, lăsămintele noastre”. Pledoaria cetățenească e circumspectă, mizând pe „tradiția bunelor relații româno-maghiare” și avertizează că orice conflict ar putea aduce neajunsuri chiar nației române. De altfel, sectorul sociopolitic al U. adoptă o atitudine neagresivă față de ideile Memorandumului din
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
A. Murnu, București, 1929; ed. îngr. Mădălina Nicolau, București, 1992; ed. îngr. Daniel Menrath, București, 1997; Dans les Carpathes roumaines (Les Bucégi), Paris, 1906; ed. (În Bucegi), București, [1907]; ed. I, pref. Nicolae Șerban, București, 1928; Căruța poștei (Cum călătoreau strămoșii noștri), București, 1907; Gâze, București, 1908; ed. (Gâze. Din lumea insectelor), București, 1908; Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, București, 1911; Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași, București, [1916]; Umbletul pe jos, București, 1916; Săculețul de povețe al cercetașului, București, 1919; Prietenele
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
nu performantul Dimitrie Cantemir, care aducea în românește știința unui Vitruviu și a unui Leonardo da Vinci -, simt tot mai acut nevoia împărtășirii achizițiilor unui cerc cât mai larg de receptori, aparținând unui popor decăzut acum, dar care odinioară, prin strămoși, fusese purtătorul unei strălucite civilizații. Transmiterea cunoștințelor (de orice soi) în limba vernaculară le apare cărturarilor drept capitală pentru eliminarea „neînțelegerii” (barieră creată de limba străină), inteligibilitatea (cerută de renascentiști) fiind apoi premisa eradicării „neînvățăturii”. Nici un lucru nu li se
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
noastre: Spiridon Vangheli, LA, 1992, 11 ianuarie; Grigore Vieru, Un univers numit Guguță, „Glasul națiunii”, 1992, 5 iunie; Spiridon Vangheli, „Moldova socialistă”, 1992, 13 iunie; Spiridon Vangheli, LA, 1992, 11 iulie; N. Cheradi, Spiridon Vangheli. Biobibliografie, Chișinău, 1993; V. Ciubucciu, Strămoșii lui Guguță cel Bun: arbore genealogic, LA, 1994, 20 ianuarie; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, IV, Iași-Chișinău, 1996, 113-121; Olguța Caia, De la Bădița din Humulești la Bădița din Chișinău, LA, 1997, 19 iunie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 212; Ion Ciocanu, Literatura
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
ai lui Lascăr Zamfirescu, funcționar în Focșani, care, în anumiți ani, arenda moșii. Bunicul patern, Zamfir, negustor de cherestea („blănar”), se trăgea din plăieși vrânceni; cel după mamă, Pavel Mincu (Minco), era comerciant în Focșani. Potrivit unei legende din familie, strămoșii ar fi coborâtori din imperialii bizantini Lascarizi. Z. a copilărit la Focșani, unde urmează școala primară (1865-1869) și gimnaziul (1869-1873). Mediul familial, cu unchi din partea tatălui școliți în Occident, iar din partea mamei artiști (arhitectul Ion Mincu, pictorul Ștefan Mincu), îi
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de an școlar. De asemenea, Haret cerea dascălilor folosirea oricărui mijloc, Îndeosebi a conferințelor, a cântecelor patriotice, a pelerinajelor la locurile istorice pentru a-i determina pe elevi „să prețuiască evenimentele mari ale istoriei noastre” și să se convingă că „strămoșii lor au fost eroii ce au luptat și și-au vărsat sângele ca să conserve țara care Îi adăpostește astăzi” . Solemnitatea momentului și necesitatea evidențierii sale ca zi națională fuseseră subliniate anterior și de Dimitrie Sturdza, care Într-o cuvântare susținută
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului” de la Laugerie Basse. Amintim și vestita femeie de la Laussel, care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt figurile strămoșilor. Teoria a fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt figurile strămoșilor. Teoria a fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
în literatura română (1969), iar Gabriela Creția stabilește unele analogii între poezia vergiliană și folclorul românesc (1998-2000). Tudor Vianu comentează din perspectivă comparatistă Începuturile realismului în Antichitate într-o prezentare modernă (1962) și face unele corelații între manierismul modern și strămoșul lui îndepărtat, asianismul antic (1963). Unele studii, interdisciplinare, țin deopotrivă de istoria artei și de cea a literaturii. I. I. Russu repune în discuție natura și originea Sirenelor în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice (1962), Mihai Nasta
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
lărgită, multigenerațională, cu rude destul de îndepărtate trăind sub același acoperiș. O astfel de familie era, totodată, și multifuncțională -, îndeplinea funcțiile de reproducere, de suport emoțional, de producție (gospodăria familială), de educație (socializarea informală), de bunăstare (grija pentru bătrâni), religioasă (cultul strămoșilor). Familia modernă și-a pierdut o mulțime dintre funcțiile acestea: instituția corporatistă a preluat funcția ocupațională; școala publică sau privată furnizează școlarizarea pentru copii; guvernul îndeplinește funcția de bunăstare etc. În acest cadru teoretic, dezvoltarea, ca proces de modernizare, ca
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
clară. „Casa comerciantului era socotită o entitate sacră care simboliza cultul ancestral. Standardele serviciului familial față de casa negustorului erau foarte ridicate, rivalizând cu cele ale samurailor. Conduita leneșă, extravaganța sau lipsa de onestitate erau condamnate. Declinul afacerilor le aducea rușine strămoșilor.” (apud So, 1990). Dezvoltarea în lumina teoriei sistemului mondial modern Dezvoltare sau expansiune. Centru-periferie Wallerstein explică dezvoltarea ca proces corelativ al nașterii și expansiunii sistemului mondial modern, astfel încât dezvoltarea și subdezvoltarea par a fi fețele unuia și aceluiași proces: expansiunea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a habitatului, mai degrabă decât legile progresului și evoluției, au dus la trecerea la alt nivel evoluționar. Cu alte cuvinte, inovația apare atunci când modul de viață este amenințat, mai degrabă decât pentru atingerea următoarei etape evoluționare. Romer a arătat că strămoșii vertebratelor de uscat erau vertebratele acvatice care trăiau în lacuri mici ce dispăreau în timpul secetelor sezoniere. Fiindu-le amenințat acest microclimat, vertebratele acvatice erau nevoite să se miște de la un lac la altul, lucru ce a dus la transformarea înotătoarele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
partea pregătită cu ceilalți experți. Astfel, în fiecare grup inițial am avut cinci elevi specializați. Fiecare elev a avut responsabilitatea predării și învățării de la colegi. S-au folosit următoarele fișe de lucru: Experți 1 1. Cum s-a format cuvântul strămoș din poezia ,, Adam și Eva” de T.Arghezi? Alcătuiește familia lexicală, pornind de la cuvântul de bază al acestui derivat. 2. Scrie cât mai multe cuvinte formate cu prefixele: a-, an-, i-, im-, re-, în-, îm,des-, dez-. De reținut! Derivarea
Metode de predare – învăţare centrate pe elev. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Geta Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1163]
-
este informația culeasă din comuna bănățeană Maidan, care spune: Am auzit din bătrâni că pământul, care-l locuim noi, ar fi fost o mare de apă, și numai la munți au locuit niște oameni sălbateci, pe care i-au bătut strămoșii noștri și ne-au așezat pe noi aici. Împăratul nostru Traian a slobozit apa aici la Babacaia". Această consemnare cumulează în câteva cuvinte un mare număr de informații legate de evenimente reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de informații legate de evenimente reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne poate indica marea Panonică de la începutul Cuaternarului, ce urma să se scurgă prin Defileu; - oameni "sălbateci" de la munte pot fi dacii, "pe care i-au bătut strămoșii noștri", adică romanii; - care strămoși "ne-au așezat pe noi aici", adică au colonizat Dacia, după cucerire. "Slobozirea" mării Panonice în Defileul, care începe într-adevăr la Babacaia, e pusă pe seama "împăratului nostru Traian", care a realizat o astfel de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne poate indica marea Panonică de la începutul Cuaternarului, ce urma să se scurgă prin Defileu; - oameni "sălbateci" de la munte pot fi dacii, "pe care i-au bătut strămoșii noștri", adică romanii; - care strămoși "ne-au așezat pe noi aici", adică au colonizat Dacia, după cucerire. "Slobozirea" mării Panonice în Defileul, care începe într-adevăr la Babacaia, e pusă pe seama "împăratului nostru Traian", care a realizat o astfel de "slobozire" prin canalul de navigație
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fel de cumpănă între ele, un mal înalt, din care izvoarele Apei care Curge mușcă mereu, apropiindu-se pe nesimțite de Apa Mare care Dă Nori. Este ceea ce Vrăjitorul i-a explicat Ucenicului. Ceea ce și el aflase de la moșii și strămoșii lui. Și așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]