3,258 matches
-
a străpuns gâtul, spuse Nero agitat, dintr-o singură lovitură. Iar Drusus, fratele mijlociu, adăugă, rostind rar cuvintele: — Se spune că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul cu o sabie? Și cum a apucat-o? — Nu se știe, conveni ironic Drusus. Gajus întrebă: — Au găsit sabia? Drusus zâmbi. Da, era căzută pe jos, se spune, dar prea departe de trup. Zâmbi și Gajus. — Ce greșeală... Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și reuși să-l izbească de zid pe când acesta încerca o nouă lovitură de pumnal. Lama străpunse aerul. — A ratat, gemu cineva. Să plecăm. Îl văzură pe Împărat alergând spre ieșirea din cryptoporticus. Văzură că un soldat alerga spre el din direcția aceea. Încremeniră de groază, apoi, într-o străfulgerare, își dădură seama că militarul nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să se ducă să le ia. Iar el merse împreună cu servitorii săi, escortat de pretorienii tăcuți. Observă că leșurile fuseseră jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu era nevoie de treizeci și două de lovituri de pumnal ca să te ucidă, șopti Herodes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de parbriz mătuindu-se în jurul feței ei când aceasta îi spărgea suprafața fumurie ca o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de maneta frânei de mână și, mai mult decât orice, de rănile organelor genitale, uterul ei străpuns de ciocul heraldic al siglei producătorului, sperma lui vărsându-se peste cadranele luminoase ce înregistrau pentru totdeauna ultima temperatură și nivelul de benzină. Numai în aceste momente, atunci când îmi descria ultima lui ciocnire, Vaughan era calm. Vorbea despre aceste răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care mă salvaseră de la a fi străpuns de coloana volanului o salvaseră și pe soția tânărului tehnician. În afara maxilarului superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul Ashford, tot ce-mi venea în minte era imaginea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Și dă-i, și dă-i, palme: când pe stânga, când pe dreapta, când, de-a dreptul, peste ochi. Zadarnice eforturi! Atunci, furtunos, a coborât de la tribună și s a oprit în fața persoanei, din primul rând de scaune, care-i străpungea trupul, inima, sufletul, asemeni unui soare, din fața căruia nu poți, nu ai cum să te dai la o parte. Femeia s-a ridicat. Repede. La fel de repede s-au îmbrățișat,îndelung; s-au sărutat, tot îndelung, după care, ca doi copii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vede pe Helen, care-l tot privește în oglindă; îi face cu ochiul și-și răsucește un sfârc. Îmi vine în minte Oedip rege, nu știu de ce. Pe undeva, mai jos de curea, e stalactita ascuțită și rozalie a prepuțului, străpunsă de cercelușul de argint. Cum ar putea să-și dorească Helen așa ceva? — Fermierii de pe vremuri au semănat anizantă, pentru că înverzește repede primăvara, și așa aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din cap către lumea de-afară. Prima parcelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi mușchi ai spinării ei, și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și albe ca laptele ale fundului, și încep să număr: 1, 2, 3... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre rai și iad. femeia taie dovleacul, bărbatul dorește să facă sex, singurul eveniment sigur: poemul a fost ciopârțit de secure. versuri-schije străpung inima haosului; tăcerea sângerează; între noi un drum fragmentat de reproșuri. ar trebui să remodelăm poemul-mi-ai spus, să-l facem în formă de ploaie. cuvintele-cuibărite în pământul însetoșat, vor încolți; semnele zodiacale-înscrise pe alba pagină, vor modifica universul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să meargă îi întindem un deget și râde clipele fericite cu rădăcina în cruce se înmulțesc în ani lumină afânăm printre bulgări uscați sămânța nu prinde rădăcină e mult verde în norii de ploaie ne săturăm cu pâine caldă Cuvântul străpuns din nou ne umple de lumină ochi de ciclop sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din pliurile timpului le așază pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi de vise cu raze de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină inscripții pe două table de piatră priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în noapte ghizi însuflețiți ne feresc de drumuri suspecte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prea le dădea de furcă, și l-au trimis. bătrânul tăcea și își ținea ochii ațintiți în pământ, părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea ca o pitulice, ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își văzu inima de prunc și-l cuprinse așa o sfială că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai poți visa să nu mai poți spera că o aripă din trupul tău s-a uscat și acum zborul ți-e mereu frânt că vezi cum se înalță în fața ta zidul fără să poți să-l mai treci nici măcar străpunge cu privirea îmi mai spuneai că nici cartea cea mai dragă n-o mai deschizi și nici nu mai ajungi la întâlnirea cu Borges că de multe ori îți apeși pleoapele să vezi acea lumină neagră și încerci să uiți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de viu în prezența morții! gemete spârcâieli horcăitul orgasmic întind o plasă de parcă toată fericirea din lume ar fi dispărut povestașul are nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare inocenții sunt cei mai periculoși oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger între degetele lui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș vrea să se bucure
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-au coborât, neinteresați de nori. Monotonia a pus din nou stăpânire pe acest loc până când - minune! - piatra a dat naștere unei noi surse de viață, repede la vale a curs pârâul și s-a mărit, s-a lărgit, a străpuns prin munte și a devenit un râu voinic și dătător de viață, căci odată cu el au început să apară flori și valea a căpătat un scop cu trecerea timpului: să impresioneze, să se facă amintită. Prea puțin îmi e dat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă forța, până când i-am străpuns și lui inima. Amândoi am căzut. Am stat toată seara, am privit cerul și simțeam cum viața mă părăsește. Nu-mi vine să cred că voi muri. După câteva ore, sirenele poliției distrugeau liniștea deplină în care mă cufundasem. Rose
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți ajute Dumnezeu! spune mama. Așa poate o să scapi de viața asta grea de la țară... Anii au trecut, Ionică a crescut. A
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
însoțită de inocență, bucurie, imaginație, curaj și nu în ultimul rând dragoste de viață. Părea o zi ca oricare alta. Vara nu mă mai surprindea cu nimic și, totuși, cum stăteam la umbra unui bătrân cireș, un fior mi-a străpuns sufletul, iar în acel moment frumusețea „celui dintâi vis al anului” mi-a cuprins trupul. Un ger cumplit s-a abătut asupra inimii mele, gândurile mi-au ruginit la poalele arborelui, în suflet mi-a înflorit bucuria, iar căldura mi-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente din ferestre se vedeau în jurul casei. Ușa din lemn putred se închidea și deschidea în bătaia vântului. Nedumerit a pornit spre cabană. Chiar înainte de a intra a simțit o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
riscul ca sufletul lui să fie condamnat să rătăcească Între cer și pămînt fără să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa, dar nu voia ca sufletul fiului său să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Nicolas... VÎrîse adînc cuțitul În rană, cu cruzime, nu exista o mai bună strategie pentru a evita să răspundă Întrebării tinerei femei. Lucas simți o străfulgerare de ură, dar durerea neîncrezătoare pe care o citi pe chipul Mariei Îl străpunse. - Nicolas?... Nu... Nu, nu el... O simți clătinîndu-se, i se prăvăli În brațe. - Luați-o de aici! explodă Lucas. Yvonne Îl măsură cu dispreț. - Nu știi să-ți păstrezi cumpătul. Pentru un polițist, e păcat! zise ea, Întorcîndu-se către cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]