4,124 matches
-
se Întâlnise lucrurile neplăcute prin care fusese nevoită să treacă În primii ei ani la New York. Dar acela era adevărul. De când Își părăsise țara, se luptase tot timpul cu senzația că era pierdută, că se rătăcise, că identitatea ei fusese strivită În Împrejurări grele. Cu un trecut de care se rupsese, desprinsă din sânul familiei, se trezise dintr-odată la mila străinilor, care profitau adesea de situația ei. Primii ei ani fuseseră o permanentă criză de identitate, nu mai recunoștea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toată materia indispensabilă existenței noastre...!!! Cine ar putea beneficia de valorile materiale dacă...El, omul, n’ar fi apărut pe pămînt...!?” Mai avea puțin să turbeze totuși, Gică picior de lemn, trase de două ori prelung din țigară, apoi o strivi cu Înverșunare. Se apținu cu greu să nu ridice vocea. „Doctore, Întodeauna te-am respectat și, te-am considerat om inteligent. Te rog, nu te juca cu nervii mei, predându-mi lecții de filozofie, ieftină...! Să vorbim de afaceri...! Pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să suporte o totală decepție În momentul când o violentă furtună de nisip Îi bombarda Într’o așa manieră fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice dar, nisipul Încărcat cu particole elecromagnetice se lipeau de el strivindu-l, fiecare fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-ți dă ție dreptul să calomniezi un om al muncii...? Chiar nu ți-e teamă...? Dacă nu mă Înșel,Codul Penal pedepsește abuzul de putere...!” Lct.Col.Tudose Ion holbă ochii la el. „Așa dar mă ameninți...?” - ridică el vocea strivind cu Îneverșunare mucul de țigară. Îl mai privi câteva secunde zâmbind În zeflemea. Ai haz, excrocule...! Pentru un „Nimeni”, ca tine cineva se Încumetă să acuze ori să trimeată În judecată un Colonel atotputernic...? Nu-ți face iluzii...! Totuși...- se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vocea le ei, nu mai pridideau acuzându-se singuri...!” Tu Însă m’ai jignit profund, iar iertarea mea nu se va Întrezări niciodată...! Ai insultat un ofițer superior care te poate aresta imediat...! Am să te urmăresc până ce te voi strivi, nemernicule...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. „Cu suta de mii lei, cum rămâne...? Tu ești un excroc, un paranoic care nu are ce căuta În serviciul miliției! Am să fac tot posibilul, să cerșești un codru de pâine de la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o dețin, făcând tot posibilul să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu puse capăt unei altercații ce putea genera o luptă cu urmări periculoase. O perioadă de timp anchetatorul nu mai fu văzut la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ta, În care voi lua În investigație toate lucrările tale dela Început iar cu dosarele Întocmite de mine nici un judecător nu va Îndrăzni să nu-ți administreze ani grei de Închisoare și poate chiar, pedeapsa capitală. Pe scurt, te voi strivi ca pe o gânganie. Puțină răbdare...!” „Dreptatea e de partea mea. Nu mie frică...!!” - Îi strigă el privindu-l cum se depărtează. De data asta mințise. Îi era frică...! Făcând o retrospectivă a suferințelor Îndurate În ce-i doi ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și, așa, cum stătea în ușă nedumerit, se pomeni cu ea în casă, purtând în brațe un pachet. “-Uite, ți-am adus un pardesiu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare și alb ca neaua, era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata, hai să fugim!”, strigă lorgu, văzând primejdia de a fi striviți... Si, o înșfăcă de mână, refugiindu-se în fugă pe câteva trepte, sus, într-un foișor de scândură. De furia cârdului erau salvați, dar frica mare, acum, era de urs, să nu vină peste ei... S-a trezit tremurând cu tot cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fac?!.. Apoi, în genunchi aplecat peste mormânt, parcă ar fi vrut să-l ieie în brațe, a vorbit în șoaptă, ceva, cu Vasilica dar, ce și-au spus, nimeni n-a știut. In împrejurul lui, parcă fâlfâiau aripi grele nevăzute, strivindu-i sufletul, îngropându-i toate dorințele și visele. Tăcerea și liniștea din jur îi coborâ în suflet, grea ca o piatră de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea și cu cei care erau în el, cu Vasilica... era aproape de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă în stare embrionară. In acea vale gândirea trecea în eros și erosul în gândire... Către prânz ne ridicam, umezi de seva ierburilor strivite sub noi, scuturam de pe haine furnicile și buburuzele și ne tăiam drum prin corolele multicolore. Ne așezam pe dâmb, care părea să vibreze și să zvîc-nească de câte ori pe șoseaua îndepărtată trecea vreun camion TIR sau vreun tractor, de parcă sub stratul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mine ne așteaptă.“ Gălbenușul „În 1972, am avut un vis... Lumina lunii se reflectă în pavaj. Ecoul unor pași singuratici pe străduța îngustă. Aud cum se crapă o coajă. Mă uit în sus. Oul gigantic de deasupra mea se sparge, strivit între niște ziduri vechi. Lichidul călduț mi se varsă pe față. Atunci m-am trezit și am știut ce aveam de făcut. Trebuia să fotografiez Vise.“ Nici una dintre fotografiile sale nu este manipulată digital. Uneori, nu iese din camera obscură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura pământului. Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel și-a pierdut postul de redactor la jurnalul unde lucrase aproape douăzeci de ani și asta l-a făcut să înțeleagă că se sfârșise cu viața lui veche. Ca evreu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aici. MUNCĂ DE CONVINGERE că albul e alb și negru negru, nu albă/neagră EL: În 1944 eram o armată înfrânta, tata care era undeva pe langă Iași, a încercat să evacueze spitalul. Au venit tancurile sovietice și i-au strivit căruțele cu răniți, pe toți. A fugit prin porumb împreună cu un plutonier și în spate auzea cum țipau ai lui „Predați-vă, domnule colonel, că ne omoară”. Au tras după el cu aruncătoarele de mine, era 26 august 1944, în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe o mică tablă neagră, așa că am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos încît l-ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă zvîrcolindu-se la capătul unui lung și îngust canal. Striveau cu piciorul cuiburile de ciuperci și băgau mâna în scorburi după ouă de păsări. Micul grup trecea pârâiașul și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Sfâșiam cu lovituri de picior lanțurile de margarete pe care le găseam, lungi de metri întregi, distrugeam buchetele mari și pestrițe de flori de pădure care ne rămâneau ca pradă. Ura noastră era atât de mare, încît nu mâncam, ci striveam cu călcâiul grămăjoarele de fragi pe care copiii le pregătiseră din timp pentru întîlnirea lor secretă, încinși cu centuri de scoarță și încoronați cu frunze, ne așezam în locul lor și ne întrebam ce să mai facem ca să ștergem și orice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
său, cel de lângă mine (îi zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o clipa la alta. Ieșiți în sala fetușilor, i-am văzut cum deschiseseră larg ochii și făceau gesturi bizare în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar crotalul clinchetea amenințător din coadă. Toate aceste ființe păreau încă amețite, dar își reveneau văzând cu ochii. Ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea soldatului colosal, cu arma la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]