4,463 matches
-
2015. iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede vremesufletulstrop cu stropîntr-o veșnică alinare... XXII. DESCĂTUȘARE, de Daniela
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (21) - AFORISME DESPRE FLORI Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului • Toate cărțile de poezie au parfum de iasomie. • Un singurf fir de floare îți dăruie un strop de săărbătoare. • Natura ne-a decorat cu flori sufletul... să trăiască între fiori. • Nu există primăvară fără să aducă cea mai minunată floare. • Într-un buchet de flori sunt o mie de mesaje și un curcubeu de culori. • Casa fără
GÂNDURI REBELE (21) – AFORISME DESPRE FLORI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381302_a_382631]
-
neconsumată deschide o ferestruică spre fericire. • În teorie poți fi mai fericit decât în practică. Fericirea e un abur care te învelește și dispare. Cerul fericirii există, dar suntem prea scunzi s-o atingem. Când pierzi totul și regăsești un strop din el, te simți fericit. • Lumea nu e clădită pe coloane de fericire, ci pe munți de iluzii deșarte. • Fericirea este o himeră pe care puțini o apucă, iar multora le scapă cu totul. • Viața ar fi mai roză, dacă
GÂNDURI REBELE (14) – AFORISME (5) DESPRE FERICIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381291_a_382620]
-
nimic, un fleac, un punct sau o virgulă Așa e făcută viața din lipsuri mari sau mici La fericire nu trebuie cine știe ce... Doar un zâmbet șăgalnic, o privire caldă, Poate o îmbrățișare. Sau chiar mai puțin: un cuvânt înaripat. Un strop de iubire! Suntem nefericiți pentru acel puțin ce nu cade din cer, Nu răsare dintr-o stea... ori dintr-un stih de poezea. ---------------------------------- Harry ROSS 15 martie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (3) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
în mod clar (discens manifeste), din cuvintele lui Cristos și ale Apostolilor, că i s‑a pregătit focul veșnic, lui, care din proprie voință s‑a rupt de Dumnezeu (ex sua uoluntate abscendenti a Deo), precum și celor care fără nici un strop de căință perseverează în apostazie” (26, 2). Prima reacție a oricărui condamnat la moarte este de a nega legitimitatea judecătorului care îl condamnă. Tot astfel diavolul și instrumentele sale, ereticii, neagă legitimitatea Demiurgului, anulând implicit însăși ideea unei Judecăți universale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca nici un strop de ploaie să nu ude zilele parusiei Anticristului, putere au să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu plăgi nenumărate, atâtea câte vor voi” (cf. Apoc. 11,5). Și pe când vor predica acestea, vor cădea sub sabia diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
le confiscase moștenirea. Cei doi moștenitori - care, În strădania lor de a intra În posesia proprietăților cuvenite, nu păreau a fi lipsiți de speranță, În pofida tuturor promisiunilor evazive primite de-a lungul anilor - considerau necesar să folosească până și ultimul strop de energie pentru a intra, În cele din urmă, În posesia bunurilor moștenite. De aceea Îmi solicitară ajutorul, informându-mă asupra situației penibile În care se aflau, spunându-mi că ambasadorul rus, care era de puțină vreme sosit În oraș
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
timpuri a fost Închinată Divinității de conducătorii mahomedani; dar pe care sikhșii au alocat-o unui arsenal; iar exemplul lor, cred, a fost urmat de englezi. Nr. 14 - un braț al râului Ravi, care În sezonul uscat rareori are vreun strop de apă. Pe malul său drept e un zid Întins, dincolo de care se află un stabiliment al Artileriei. Planșa 16 Jerah, sau Jerrah, sau Jurrah (chirurg), sau Nai (bărbier), sau Hajam (cel care ia sânge). Bărbierul e reprezentat cum rade
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este Polidor G. Tutoveanu, iar de la numărul 9/1933 A. Z. Volbură. Articolul-program al primei serii, intitulat De ce apărem, afirmă: „Vom reda studii din problemele sociale ce agită vremurile noastre și lângă ultimele informații vom lăsa să picure și câțiva stropi din literatură”. Ca urmare, încă din numărul 1/1922, sub semnătura G.D.M., este evocat Victor Ion Popa, în același număr, sub inițialele N.M., apărând și o prezentare romanțios-ironică a urbei moldovene. În seria a doua, mai puțin preocupată de probleme
SARJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289501_a_290830]
-
„A îndruma pe cel care învață este la fel cum ai face o maioneză: trebuie să-i administrezi sfaturi precise, apoi să adaugi uleiul, strop cu strop, dacă adaugi prea mult, prea repede, dacă te grăbești, atunci mintea se taie cunoștințele se separă de cele experimentale și ești pe cale să produci ( sau să devii ) mai degrabă un învățat decât un practician.” G. CLAXTON PREFAȚĂ O
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
„A îndruma pe cel care învață este la fel cum ai face o maioneză: trebuie să-i administrezi sfaturi precise, apoi să adaugi uleiul, strop cu strop, dacă adaugi prea mult, prea repede, dacă te grăbești, atunci mintea se taie cunoștințele se separă de cele experimentale și ești pe cale să produci ( sau să devii ) mai degrabă un învățat decât un practician.” G. CLAXTON PREFAȚĂ O lucrare interesantă
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează în marginile unei palide cumințenii: „Coboară ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și cad punând scântei/ Pe frunzele de plopi”. Sunt versuri de vibrație scurtă, cu o tonalitate minoră, deși câteva nu lipsite, mai ales sub aspectul prozodic, de o mică notă personală, dată de cadențări dactilice și rime mai puțin obișnuite
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
se apelează la o profuzie de imagini crescute din trunchiul liricii eminesciene; modelul capătă o identitate nouă în parafrazarea unor imagini ample, a romanței sau a unor tablouri: „În cearceafurile apei doarme luna, valuri-pernă/ Peste care bate-azurul cu neliniștea eternă,/ Stropi de fagure așează lucrurile-n sunet dulce,/ Visele în aparență strâng aripa să se culce,/ Parcă azi răsare pacea stinsă la-nceput de lume/ Când amurgul viscolește jar în pulberea de spume;/ Un plămân tăcut bea stele prin fisurile de
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
cărnii împrejur înflorită” ori în ochiul fecundat de lacrimă: „Ochiul rugatul de var/ sub nufăr orbește cândva/ inorog de petale/ lacrima”. Pretutindeni e o lume filtrată, ca la Blaga, în care stările și imaginile ating eul doar vămuite de șoapte, stropi, semințe, frunze, „așchii de sânge”, pleoape ș.a. Ceea ce conferă soliditate acestei lumi de senzații întretăiate de cugetare este poetizarea sistematică, încrengarea în plase metaforice, de unde și o oarecare monotonie. Ipostaza iubirii e de aflat în Jugastru sfiala, în care versurile
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
spiritului, conștiința împletirii vieții cu moartea și, în cele din urmă, nevoia de împlinire prin depășirea suferinței. Din fragmente, din momente mozaicale încearcă să compună un „portret al trăirilor”, unic și complex. Discursul poetic este discontinuu, urmând legile formării cascadei: stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și în lirica propriu-zisă, al cărei ax e poetica
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se impune ca poet al naturii în înțeles larg. Din Poeme cu îngeri, Destin, Urcuș, Întrezăriri se detașează pasteluri vrednice de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
subconștientului: „fiarele, de după copaci de hârtie, păduri întregi, scabroase, ieșeau/ din noi la drumul mare și/ atacau: fiecare// din noi, însă, le plăteam gras, cum/ eram, numai dinți/ și gheare, înfricoșați reciproc, rătăciți prin/ necazurile vieții și luptam până la ultimul strop - cu frunțile/ încrețite...// fiare ale înaintării spirituale” (Schelet). Toate aceste trăsături fuzionează în La plecare (2003), poate cea mai bună carte a lui S., care semnalează totodată revenirea la spațiul matricial din primele scrieri. Alcătuit din două secțiuni (De unul
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
veșnic tânăr, / veșnic îmbujorat”), în timp ce calitatea de bază este că unele texte prefigurează totuși tranzitivitatea pe care poetul o va rafina ulterior: „Vântul trântește poarta, ferestrele, / copacii se închină în fața omului / noaptea ieșit în bătătură. / Cu palmele întinse numără primii stropi de ploaie / și inima arde: Ieri a făcut arătură, / azi a pus semințe, / mâine semințele vor încolți. Vântul se potolește, ploaia cade din belșug. / Holdele omului vor rodi” (Mulțumire). În cărțile următoare - Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Alte poeme (1968
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
răsturnarea tragicului în ironie prin lexic și structură poematică în Jocul par să nu aibă mare pondere, placheta de debut impunându-se prin coloratură, prin imagini, prin jonglarea cu mereu aceleași elemente ale universului. Metalele, roua, ploaia, lumina, ceața, focul, stropii revin frecvent, intrând în componența unor imagini ce se remarcă prin plasticitate. O anumită tensiune lirică ce se transmite lectorului e semnul unei stări de nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au găsit totuși/ un os de ros/ pentru dinții lor/ de lupi tineri” - Place de la Concorde) sau orfic existențiale („Pe obraji mă ardeau încă urmele pietrei/ din bărbia zdrelită se mai prelingea câte-un strop negru,/ iar eu vorbeam deja, inspirat, despre intertextualitate, despre felul/ cum versul, mâncând versuri, nu se îngrașă totuși,/ ci, asimilând creator, produce un sânge nou” - Mânia pietrelor). Legătura dintre această poezie, formal livrescă, dar „intențional antilivrescă” (Gheorghe Grigurcu) și formula
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Fărcășanu, Ion Palodă (I. Weinfeld), cărora li se alătură Ion Dragoslav. Se includ în sumar și câteva incursiuni de istorie literară: N. Pora dă articolul Cafeneaua literară, Petru T. Gâdei scrie despre scriitorul basarabean Dimitrie Moruzi, Stelian Dumbravă prezintă volumul Stropi de rouă de V. Militaru și semnează articolul Evoluționism literar, iar Constantin Asiminei - articolul Directive literare. Interesante sunt notele de călătorie în Argentina ale lui Iustin Stancovschi și compunerea epică în versuri, „în douăzeci și patru de cărți”, Cântarea neamului românesc de
RAZESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289153_a_290482]
-
de poezii, ce dezvăluie atât tragismul ocupării Basarabiei de „deavoli cu stea în frunte” (Țară de martiri și de profeți, 1942), cât și al războiului devastator, este semnificativă frecvența în titluri a cuvântului „sânge”: Pecetea sângelui, Nopțile sângelui, Buciumă sângele, Stropi de sânge etc. Destinul Basarabiei este permanent raportat la destinul vitregit al întregii țări: „Te-arată, Mare, Decebal, / Și-ți spurcă sfânta sabie / Cu două aprige tăișuri -/ Unul pe Someș și Trei Crișuri, / Altul, pe Nistru, sus pe mal, / Să
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
Arad, 1911; Octave Feuillet, La sate, Brașov, 1912; Georges Courteline, Învingeri strălucite, Brașov, 1913; Micul mincinos, Brașov, 1913; Alfred Sutro, În templul adevărului, Brașov, 1914; Ivan Turgheniev, Pânea altuia, Brașov, 1914; Peter Rosegger, Grigoraș-Păsăraru, Brașov, 1915; L.N. Tolstoi și alții, Stropi de rouă răcoritoare, Sibiu, 1921; José Echegaray, Marele Galeoto, Sibiu, 1924. Repere bibliografice: „Anuarul Gimnaziului Greco-Oriental Român din Brașov”, 1913, 247; Raportul anual al Societății Academice Române Social-Literare „România jună” din Viena. 1904-1912, Viena, 1912, 5, 12-19, 30; I. Grămadă
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
unui comitet. De la numărul 2-3/1920 își schimbă numele în „Ploieștii literari”, de la numărul 5/1920 subtitlul „Revistă literară” devine „Revistă bilunară ilustrată. Artă. Literatură. Știință”, iar odată cu intrarea în cel de-al doilea an de apariție survine ultima modificare: „Stropi de rouă. Revistă enciclopedică bilunară”. Dezideratul exprimat de redactori în deschiderea primului număr, acela de a publica „novele, amintiri, versuri, schițe umoristice și de a căuta să obțină concursul scriitorilor noștri de valoare”, îi determină ulterior să solicite „corespondenți harnici
PLOIESTIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
de Mihail Dragomirescu, însă nu a avut un ecou deosebit în epocă, de vreme ce în afara unor nuanțe de ironie vioaie, se înscria în minoratul sentimental posteminescian. De fapt, personalitatea poetului dobândește un anumit contur, nu foarte decis, abia în ultima plachetă, Stropi de soare (1915). Nota fundamentală a lirismului prezent în tablourile de natură, în scenele din intimitatea căminului ori în proiecția orașului de provincie și a peisajelor portuare este lentoarea melancolică sobră (dizolvând orice tentație a pateticului), cu o undă de
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]