3,231 matches
-
râde, simți cum ți se joacă cârcelul cu dinții pe beregățile inimii. Dacă ești așa îngrijorat... Ține privirile alipite pe geamurile noastre de la sufragerie. O zi, o oră, un an... Dar când vezi că se ridică transperanta numărul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, că sânt singură acasă..." La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiunea. Ochiul Diavolului întindea o lumină molatecă peste casele bâlbâite, pitorești, făcute parcă la beție, peste closetele din fundul curții, cu balamalele ruginite și înflorite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un fel - Doamne! - chiar trăia, da, adică era prezent, babele nu mințiseră. Era chiar un concert la care urmau să ia parte cu toții. În vreme ce el își chițcăia pedalele acustice și-și regla tunurile de fum, cele două doamne tăiară sufrageria, împingînd la un soi de car alegoric, o imensă fotografie înrămată de-a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci Robin. Prima impresie. Un domn înalt, extrem de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vezi că ești dobitoc?!" Am izbucnit în plâns, am fugit până la baie, unde am vărsat tot conținutul cinei din seara în care o așteptasem pe ea. M-am străduit să-mi potolesc bătăile inimii, mă speriasem. Când am revenit în sufragerie, am găsit întinsă pe jos o femeie străină. Adusese de undeva o oglindă, o sprijinise de poșetă, purta hainele Dinei și era o femeie străină de tot. Era atât de schimbată, încît dacă aș fi întîlnit-o la Polul Nord - și acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era Dânsul, azi după-amiază, atât de nemulțumit!... Apăsară comutatorul sufrageriei și întrerupătoarele veiozelor cu abajur, și stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam Nicolici. Demonii foșgăiau deja prin sufragerie, într-o aglomerație atât de râioasă, de n-ai mai fi reușit să arunci nici un ac. Deuteronomul 18:10-12, Leviticul 19:31 și Leviticul 20:6 erau doar trei dintre paragrafele în care Moise transcrisese inter- 361 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lepădîndu-și servieta în hol și grăbindu-se să ajungă la closet, pentru a se spăla pe mâini, pentru masă. Dar și pentru a fi și mai pregătit să se țină de mână. Pentru a ajunge la closet, trebuia să străbată sufrageria. În sufragerie tronau trei cotoroanțe, femei foarte în etate, pe care le mai întîlnise în cartier. Dădu bună seara și își ținu calea sa. Prin ușa de la baie, de afară, madam Nicolici îi comunică din remușcările sale referitoare la soțul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în hol și grăbindu-se să ajungă la closet, pentru a se spăla pe mâini, pentru masă. Dar și pentru a fi și mai pregătit să se țină de mână. Pentru a ajunge la closet, trebuia să străbată sufrageria. În sufragerie tronau trei cotoroanțe, femei foarte în etate, pe care le mai întîlnise în cartier. Dădu bună seara și își ținu calea sa. Prin ușa de la baie, de afară, madam Nicolici îi comunică din remușcările sale referitoare la soțul său, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stins și absorbit într-una dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a înțelege și a ne comunica, prin propria gură, ce-a zis. Aha. Deci așa se explica și prezența ălorlalte trei cotoroanțe, se lumină Doru și netezi prosopul pe suport. Organizau una dintre îmbîrligatele lor Ședințe de Spiritism. Masa din sufragerie era perfect circulară, corespunzătoare, susținută, în centru, printr-un singur picior. Pe duduile ce se și răsfiraseră la masă, părinții domniilor lor le intitulaseră, cu un vraf de decenii în urmă, madam Clementina 358 DANIEL BĂNULESCU Și era o adevărată desfășurare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l transportară, pe umeri, ca pe un trofeu, până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit ca al rulmentului, umflă și terciui tot ce însemna planșă, album, carton, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pas peste prag, băiatul s-a gândit că nu i-ar fi benefic să fie judecat și condamnat în absență. Așa că s-a întors către taică-su. — În esență... — Stai puțin, l-a întrerupt David. Nu putem să discutăm în sufragerie? Am senzația c-o să trebuiască să stau jos când aud chestia asta. Cu toții s-au întors tropăind în încăperea, unde își petreceau majoritatea timpului, fie mâncând la masa poziționată într-unul dintre capetele camerei, fie uitându-se la televizor așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea tulburat. — Ce s-a mai întâmplat acum? Tonul Fionei îi exprima exact gândul: că Belinda era o isterică în căutare de atenție, care e chitită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o duc pe Susan s-o vadă și ea? —Deloc. Un ceainic a început să fluiere pe aragaz. —Eu o să pregătesc ceaiul. Urmându-l pe Nick și trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele așezate în stilul anticamerei dintr-un cabinet medical. Între ele fusese plasată o măsuță din marmură cenușie. Oriunde te uitai dădeai cu ochii de dulapuri-bibliotecă, împovărate cu fotografii înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încercând să se calmeze. Se simțea teribil de nedreptățită fiindcă dorințele ei, legate de un subiect atât de important și de emoțional, erau expediate cu atâta ușurință, așa cum ai da la o parte materialul ales de altcineva pentru draperia din sufrageria ta. Lui Susan îi lipsea încrederea în sine când venea vorba de multe lucruri, dar atunci când simțea că este tratată fără respect sau că i se face o nedreptate, întotdeauna găsea forțea interioară necesară ca să-și susțină cauza. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de mișcare. Toate cratițele erau curate și stăteau agățate deasupra barului. Poate că David o aștepta fiindcă avea nevoie de unul dintre ingredientele pe care abia le cumpărase? Nedumerită, Fiona a lăsat pungile pe masă și s-a îndreptat către sufragerie. David stătea într-unul dintre fotoliile din fața șemineului, cu spatele la ea. Când Fiona a intrat în cameră, bărbatul nici nu s-a clintit din loc. —Salut, a zis Fiona nonșalantă uitându-se prin încăpere. Unde e Jessica? David și-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
furioasă. Pe Fiona o scoteau din minți încăpățânarea și prostia lui David. Dar, în loc de toate astea, ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie și a închis ușa. Deși își mușca buzele ca să nu izbucnească în plâns. Lacrimile de frustrare și de tristețe aveau să curgă mai târziu, după ce Jessica se va fi culcat. Eu sunt Alison, du-mă-n zbortc "Eu sunt Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai rămăsese decât cuiul. — Da. M-am gândit că Bill și Jenny ar fi fericiți să-l aibă, i-a răspuns Nick ca și cum n-ar fi fost mare lucru. Acum e așezat la loc de mare cinste la ei în sufragerie. Lacrimi de recunoștință începuseră să-i umple ochii, dar Susan n-a spus nimic, luptându-se să se țină tare. Trecând prin celelalte camere de la parter, femeia a remarcat că toate fotografiile cu Caitlin se evaporaseră și-atunci lacrimile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se ridice. Dar asta nu înseamnă că n-ai fost un idiot c-ai reacționat în felul ăla. — Îți mulțumesc, draga mea, i-a replicat David sărutând-o pe nas. Și eu te iubesc. Apoi bărbatul a trecut în sufragerie, de unde a strigat în susul scărilor „Jake!“. După câteva minute, David a revenit în bucătărie cu Jessica îndesată la subsoară. Jake îl urma îndeaproape, zâmbind larg. —Tata mi-a zis că totul e în regulă acum? a spus el uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plecă. Contele Aleksandr domina conversația. Ochii săi, de obicei lipsiți de expresie, erau în acest moment mai degrabă distanți decât goi. Când vorbea, i se adresa doar soției sale. Ceilalți ar fi putut la fel de bine să dispară la intrarea în sufragerie. Irina stătea încordată și vorbea cu buzele strânse dar nu încerca să-l întrerupă sau să-și antreneze și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
URMEAZĂ-MĂ îN GRĂDINĂ MAI TÂRZIU. I. Irina și Elfrida tocmai făceau o încercare curajoasă de a porni o conversație lejeră când speranțele le-au fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci subțirele, care se lansase într-o incantație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu toții, zise ea, cred că ne vom simți mai bine în camera cealaltă. Elfrida? Cele două doamne se retraseră. Ignatius, contele Cerkasov și Vultur-în-Zbor se mutară în a treia încăpere, care îi servea concomitent drept bibliotecă și dormitor lui Cerkasov. Sufrageria, părăsită de meseni, se umplu de hărmălaia care răzbătea prin zid. Vultur-în-Zbor se gândise atent la felul cel mai potrivit în care ar trebui să-și prezinte alegerea domeniului de interes. Lucrul acesta, împreună cu susținerea lui Gribb, a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii și candelabre de argint scânteiau peste tot. Aceasta era camera aflată în vârful triunghiului. Prepelicarul nu se opri. Acum către latura dreaptă, își zise Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
poate denatura o mitologie? — Cum faceți rost de cafea aici? întrebă Media. Grimus se încruntă la auzul întrebării fără rost. — Gândesc, deci există, rosti el. Lui Vultur-în-Zbor i se păru că Grimus era încântat de nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țină sub atenta lor grijă părintească. Putea fi o terapie care, spuneau ei, era posibil „să dea roade”. Acasă m-au așezat sub frunzele mari, forfecate pe margini, ale ficusului Înalt, aflat lângă vitrina cu bibelouri si servicii decafea din sufragerie, față În față cu pendula, care, fie vorba Între noi, mie nu mi-a plăcut niciodată (tic-tacul ei mi s-a părut mereu că măsoară nu doar timpul, ci și clipele de viață ale fiecăruia dintre noi), dar pe care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]