3,864 matches
-
tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l iubesc mult, însă nu poate să facă fericit pe nimeni. Mama a murit de supărare. Pascalopol aduse de la București știri neprevăzute. Stănică se căsătorise de două săptămâni, adică numaidecât după plecarea Otiliei. Toate formalitățile le avea de mult îndeplinite, amânase doar sistematic solemnitatea, pentru a constrânge pe G. Călinescu Simion să-i acorde zestrea cerută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos de pe cal, o luă repede pe urmele lui Pascalopol. Felix porni spre grajd. În drum, zări pe Otilia și pe Pascalopol de braț, îndreptîndu-se spre curte. Cel din urmă se arătă cucerit de gingășiile Otiliei, păstrând numai resturile unei supărări amuzate. - Otilia, spuse Felix în aceeași zi fetei, eu aș vrea săplec de aici. - Și eu cred că e vremea să plecăm, consimți Otilia. A doua zi se întorceau la București. VII Când, pe toamnă târziu, Felix, acum student în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână subțire care-i ridica bărbia în sus. Era Otilia. - Felix, ce faci tu aici? De când te caut cu trăsura! Vai, ce fără minte ești, câte supărări îmi faci! Otilia se lăsă pe banca înzăpezită, într-o descurajare amuzată. Era îmbrăcată într-o haină foarte pe talie, de astrahan, pe care Felix n-o mai văzuse. - Și mai spui că mă iubești! Felix tresări. Va să zică, Otilia citise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot mai des și mai dezinvolt în purtări Stănică. - Haide, frate, în oraș să mai luam aer, îndemna el. - Titi, nu vrei să mergem? făcea Ana numaidecât. Titi se întuneca și refuza cu o incăpățînare în care se ghicea o supărare ascunsă. - Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dacă tu numergi, mă duc eu cu domnul Rațiu. Stănică primea cu jovialitate și plecau amândoi de braț. Titi refuza să meargă la cinematograf, la teatru, la berărie, având pentru toate aceste petreceri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu Stănică deschise ușa, cu gura plină, și zise aproape indiferent: G. Călinescu - A! tu erai aici? Titi începu să-și manifeste supărarea pasiv, nemaivorbind nimic ore îndelungate. Dar într-o bună zi și pentru întîia oară, când Ana veni noaptea târziu acasă condusă de Stănică, Titi izbucni, în chip surprinzător pentru ea, cu o brutalitate nemaipomenită: - C...vă! Las' că mi-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zi admirabilă și paltonul îl apăsa pe umeri. Să-l scoată și să rămână în haină era încă prematur. Cum Costache era singur acasă, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l dădea supărarea. Spuse cam iritat că e acum om în toată firea, că-și închipuie că are destul venit ca să nu meargă mereu în oraș cu mâinile goale. Are nevoie de haine, de cărți, de o mulțime de lucruri și-i trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu Pascalopol? întrebă instinctiv Felix. - Nu mi-a spus! Poate! Asta ar trebui să facă, ai dreptate. Felix îl blestemă în gând pe moș Costache și se urcă amețit în odaia lui. Sufletul îi era combătut de sentimente contrare. Împărtășea supărarea Otiliei și-i înțelegea dorința de a pleca undeva departe, dar îl jignea totodată plecarea ei cu Pascalopol. Ea, o fată, să plece la moșia unui necunoscut, în definitiv, și pe timp îndelungat și fără să-i spună nimic! Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
logodnic a promis solemn tatei că mă ia de nevastă. Am făcut chiar verighete, trusou. Logodnicul se instalase aproape în casa noastră, din ce în ce mai intim cu mama. Și știi ce s-a întîmplat? Mama a dat divorț de tata, care, de supărare, s-a îmbolnăvit și a murit, și s-a măritat cu ofițerul meu, iar eu, eu, ești medicinist, deci pot să-ți spun, eu am făcut un avort. De atunci sunt "o fată faină", greu de căpătat, aproape onestă, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbești așa de Otilia. - E o tîrfă! urlă ca un nebun Titi, bătând cu pumnul în masă. - Este vina mea, adăugă Felix, că stau de vorbă cu domnulTiti, care își îngăduie să spună astfel de neadevăruri. Asistența păru impresionată de supărarea lui Felix, numai Stănică îi făcea semne desperate cu mâna să tacă din gură, cu aerul de a-i zice: "E un secret mare la mijloc, nu pot să ți-l explic". Olimpia spuse: - Nu vă luați după gura lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid, părând a fi uitat cu desăvârșire incidentul. Cât despre Olimpia, ea nu făcu nici o dificultate morală, ocupată să admire multele brățări ale doamnei Iorgu, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spală pe alta, și amândouă obrazul. Doamne ferește, ai nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boală. Firește, suntem noi, nu te lăsăm noi, n-avea grijă, dar cine, mai mult ca o soră, poate să ghicească trebuințele unui frate? Supărări trecătoare, fleacuri. Pentru niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple, ca un reproș, împietrea pe cauzatorul presupus al supărării și-i dădea sentimentul catastrofei. Când Otilia înconjura cu lațul delicat al mâinilor ei subțiri gâtul lui moș Costache, bătrânul râdea cu toate liniile feței, dar dacă Otilia dezaproba, oricât de blând, ceva, mergea în vârful picioarelor, ca în odaia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să primiți scuzele mele. - Ah, dragă, făcu Pascalopol, ce-ți trece prin gînd! N-amobservat nimic. Tot ce-ai spus era perfect, just, în cadrul discuțiunii. Nu te uita la mine. Sunt uneori, fără voia mea, îngîndurat, și asta dă impresia de supărare. Lămurirea lui Pascalopol fu atât de firească, încît Felix căzu într-altă nemulțumire de sine. Va să zică, se grăbise într-un exces de amor propriu și mărturisise moșierului o reacțiune pe care acela n-o băgase de seamă. Pascalopol trecu repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de păcălit, ignorant în asemenea chestiuni, ai fi fost înclinat să crezi că socoteala urmărea să înșele pe cineva. Dar, fiindcă moș Costache însuși era cumpărătorul, problema rămânea fără rezolvare. Tot Stănică deschise ochii lui Felix, care se încredințase că supărarea față de acesta e lipsită de orice eficacitate. El arătase, cu solide argumente, care putea fi prețul întregului material. Totul fusese cumpărat pe sume derizorii și, întrucît privește cărămida, Stănică se jura că moș Costache a luat-o gratis. Într-adevăr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe rând, fragmente din frazele fiecăruia, distingîndu-le după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii de fum. G. Călinescu Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ceea ce n-aveam mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din supărare, nimic nu îmbătrînește mai mult ca supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos, cu toată reclama. Îmi spunea o damă să mă duc la băi, la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii de fum. G. Călinescu Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ceea ce n-aveam mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din supărare, nimic nu îmbătrînește mai mult ca supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos, cu toată reclama. Îmi spunea o damă să mă duc la băi, la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică: Parc-aș mânca ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreun lucru, nici un cap de ață, aici eu răspund, ca unica rudă mai de aproape. Vasiliad: Toate îngrijirile, în caz de astea, de apoplexii, de tromboze, le găsesc inutile. Mai devreme sau mai târziu, bolnavul tot moare. E numai o supărare pentru familie, afară de cazul când bolnavul mai poate fi utilizat pentru testare. Olimpia: Eu cred, mamă, c-ar trebui să-l întrebi dacă a făcut vreun testament și unde l-a pus, nu să-l căutăm, ca niște nebuni, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîmple! Trebuie să ții dietă, să nu fumezi, să nu bei alcooluri, să duci un regim descongestionant. Am să-ți dau o rețetă, dar să știi că totul depinde în primul rând de regim. De altfel, de acum încolo evită supărările, distrează-te calm, fără iritații. Ai vreo avere? - A-a-am ceva... puțin... cât îmi trebuie am! se bâlbâi moșCostache, punând instinctiv mâna în buzunarul pantalonilor. - Cu atât mai bine!- Și... și n-am nimic? mai întrebă moș Costache. - Nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căruicunoștințe farmaceutice erau foarte reduse. - Îți dă de la farmacie; e ca o bucată de zahăr, care se evaporează dacă n-o ții într-o pungă cu boabe de piper. - Ptiu, bată-l gheena! se cruci popa Țuică.Părintele arătă o supărare cu totul formală, după obicei. - Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmaiacum la praznicul unui răposat. Apoi părintele crezu de datoria lui să se ocupe și de Otilia, adresîndu-se însă din respect, pentru presupusa durere, celorlalți: - Dar domnișoara
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumitale să tranșăm această chestiune, fără zgomot, prin consimțământul ambelor părți. Vă salut cu mult respect, Stănică Rațiu" - N-am avut noroc cu copiii și pace! se căină Aglae. Amsă mă duc să-i dau una, să mă țină minte. Supărarea are și ea marginile ei. Să zic că i-ai făcut ceva. Bine! Oamenii se ceartă și se-mpacă. De ce nu l-ai luat și tu mai cu binișorul? - Dar, mamă, zise Olimpia, plângând cu multă abundență de secreții nazale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
despărțire. Sunt rudele lui care-l tot îndeamnă să facă o căsătorie mai bogată. Doar i-ai văzut! Toți cu trăsuri, cu diamante. Aglae se duse la Stănică: - I-ascultă, omule! ce te-a apucat? Ne râde lumea! N-ameu destulă supărare, de la o vreme încoace, cu Simion, cu Titi, cu Costache, mi-a mai venit și asta pe cap? Ce-ai cu fata? spune-mi! - Am explicat tot ce era de explicat! - Fleacuri! Dacă Olimpia ți-a spus ceva, ori ți-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încoace, cu Simion, cu Titi, cu Costache, mi-a mai venit și asta pe cap? Ce-ai cu fata? spune-mi! - Am explicat tot ce era de explicat! - Fleacuri! Dacă Olimpia ți-a spus ceva, ori ți-a făcut vreo supărare, spune-mi să știu și eu, să știe și ea. Oamenii uită, nu se dușmănesc așa, fără sfârșit. Ce fel de recunoștință e asta? Te-am ținut aproape numai eu, atâta vreme, ți-am dat de mâncare și bani de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
expune poziția, problemele, se autocaracterizează. Scriitorul folosește modelul dialogului divergent din piesele americane, construind un fragment de text dramatic: Soarta schimbătoare. "Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ce n-aveam mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din supărare, nimic nu îmbătrînește mai mult ca supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos cu toată reclama. Îmi spunea o damă să mă duc la băi la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
modelul dialogului divergent din piesele americane, construind un fragment de text dramatic: Soarta schimbătoare. "Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ce n-aveam mai înainte. Eu cred că toate astea sunt din supărare, nimic nu îmbătrînește mai mult ca supărarea. Iau iod, dar nu văd nici un folos cu toată reclama. Îmi spunea o damă să mă duc la băi la Pucioasa. Odată și odată, când oi scăpa de necazurile astea, tot am să mă duc. Stănică: Parcă aș mânca ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amintește să fie ceva românesc pe teritoriul ei. Pe teritoriul ei nu este, dar pe teritoriul nostru este ceva românesc. Cred că iar ați uitat de geografie și istorie: unde și al cui este Cadrilaterul, dacă nu vă este cu supărare?! Nu mai spune nimeni nimic de el de ani de zile. Se poate, domnilor?! Pentru ce v-ați cocoțat acolo, sus, dacă n aveți ținere de minte? Să țineți minte că România se Întinde „de la Nistru pân’ la Tisa” și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]