3,733 matches
-
Hill pe Oxygen Network când Emmy le anunță că e obosită, că trebuie să se trezească devreme a doua zi și că, oricât se bucura că veniseră să o viziteze, ar fi timpul să încheie distracția. Leigh și Adriana părură surprinse, dar nu peste măsură și, după câteva minute în care își strânseră lucrurile și se îmbrățișară de despărțire, în sfârșit Emmy rămase singură. Pur și simplu nu avea chef de stat la taclale în seara asta. Era morocănoasă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lor erau foarte apropiate. — Tocmai am semnat cu Dean pentru rolul principal în Aproape de ea, anunță el pe un ton conspirativ. Adriana îi aruncă lui Dean o privire. — Așa e, încuviință Dean zâmbind. Adriana simți că-i vâjâie capul de surprinsă ce era. — Serios? ciripi ea. Revino-ți! se dojeni Adriana. Respiră adânc, apoi afișă zâmbetul acela absolut cuceritor pe care îl avea rezervat de obicei pentru ocazii speciale (când se întâlnea cu soția unui actual iubit, când îi cerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o poată opri, Mackenzie se întoarse spre tipul mișto, îl bătu insistent pe braț, apoi tuși ca să-i atragă atenția. Părea că nici nu-și dă seama că întrerupe conversația cu femeia din stânga lui și nici că observă privirea lui surprinsă și ușor iritată. El se întoarse și se uită cu atenție la Mackenzie. — Bună, zise el pe un ton neutru, dar Adriana își dădu seama că vroia mai degrabă să spună “Da? Pot să te ajut cu ceva? Mackenzie afișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pachet: de câte ori intra cu mașinuța ei închiriată în Sag Harbor, simțea că tot trupul ei începe să se destindă. — Intră, strigă ea după ce se uită repede să vadă dacă e îmbrăcată și dacă nu-i cursese salivă din gură. Rămase surprinsă când văzu că afară se întunecase deja. Jesse deschise ușa și băgă capul înăuntru. — Te-am trezit? Scuze, credeam că reziști la muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Ah-haha, pufni Leigh. Am învățat pe pielea mea că dacă bei două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu era doar o nouă cucerire extraconjugală a legendarului Jesse Chapman — că ea, Leigh Eisner, era altfel — dar știa că n-o să se întâmple așa. Își aruncă geanta pe umăr și ieși țanțoșă pe ușa din față, cu capul sus, surprinsă și tristă în același timp că Jesse nu vine după ea. Trei bărbați nu fac din tine o femeie fatală Pur și simplu Adriana nu-și aducea aminte când a așteptat ultima oară cu atâta nerăbdare să sune telefonul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de magazin mai bine de-o oră. A trebuit să cumpăr ceva. — Aha. Vasăzică el nu-și amintise de ziua ei de naștere și nici nu alesese singur un cadou în premieră. Ea n-ar fi trebuit să se simtă surprinsă sau dezamăgită, dar, nu se știe de ce, se simțea în ambele feluri. Te întrebi probabil, ăă, de ce mă aflu aici... El lăsă fraza neterminată, iar Emmy nu scoase o vorbă. — Știu că în toată situația asta cu Brianna nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
situația asta cu Brianna nu ne-a fost ușor niciunuia dintre noi, dar, ăă, s-a terminat și mă gândeam că noi doi am putea, ăă, să încercăm să trecem peste asta. Ei, deci asta era. Emmy era atât de surprinsă că trebui să se sprijine de tejghea. În mintea ei abia dacă știa de unde să înceapă. Cu o singură propoziție, el tocmai aruncase trei bombe care n-aveau absolut nicio legătură una cu alta, dar care erau la fel de șocante. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plec sigur. — Vai de mine, făcu Emmy. — Cum a reacționat? întrebă Adriana. Nu putea să nu constate că o cam enerva faptul că Leigh o eclipsase. La urma urmei, avea și ea de spus niște noutăți palpitante. — A fost cam surprins. Spunea că de câteva săptămâni primea niște telefone ciudate de la Jesse care zicea că a făcut ceva — n-a spus ce — care probabil m-a deranjat, că nu era decât vina lui, că nu se va mai întâmpla și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai avut când să sărbătorească. Un minut mai târziu, Paul a revenit la masa fetelor. — Hei, îmi pare rău că trebuie să fac din nou chestia asta, spuse el cu un zâmbet sfios, dar trebuie să plec. Emmy rămase prea surprinsă ca să mai poată spune ce gândea, anume că Paul putea să-și ia povestea aia cu Oh, ce rău îmi pare că nu ai primit biletul și să și-o bage undeva. Doar cu câteva minute în urmă făcuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și cele două femei se Îndreptară spre scări. —Hai, mamă, spuse Ruby, ia zi care-i marele secret! Tata nu vrea să-mi spună nimic și ard de nerăbdare să știu ce e. Chiar atunci sună la ușă. Ronnie păru surprinsă: —Oare cine-o fi? spuse ea În vreme ce Phil deschidea ușa din față. Ronnie se aplecă pe balustradă ca să vadă cine era. —E mătușă-ta, Sylvia. N-o chemasem și pe ea. O să fie nițel ciudat. Tatăl tău și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-l descria ca „cel de-al treilea șliț1“. În aceeași perioadă Înregistrase și câteva cântecele publicitare. Saul avea o voce grozavă. Avusese câteva roluri minore În musicaluri din West End, dar prietenii și familia, care-l auziseră cântând, erau extrem de surprinși că nu luase Încă roluri principale. Nu ținea secret faptul că aceasta era marele său vis. Pentru că Fi era acuma mamă cu normă Întreagă, aveau nevoie de fiecare bănuț câștigat pentru ca să-și plătească facturile. Când se născuse Ben, cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă În mintea ei. Uf, scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Încercat să te sun pe mobil, dar se pare că este Închis. —Oh, bună, Sam. Ce mai faci? În ciuda tuturor Îndoielilor pe care le avea În privința sa, era fericită că sunase, dar, În același timp, Îngrozitor de conștientă de cât de surprinsă părea. — De fapt, telefonul meu nu e Închis. I se tot descarcă bateria. Trebuie neapărat să-mi cumpăr unul nou. —Ascultă, mă Întrebam dacă ești liberă Într-o seară săptămâna asta. Mă gândeam că poate am putea merge să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
comandate din catalogul Les Sprogs. Cât timp toată lumea scotea oooo-uri și aaa-uri - mai ales datorită costumelor guatemaleze pentru bebluși, a șalurilor din cașmir pentru botez și a așternuturilor extrem de costisitoare din bumbac organic - Ruby a fost de-a dreptul surprinsă, gândindu-se cât de răsfățate erau aceste femei și cât erau de străine de viața unei femei obișnuite. Ascultând-o pe o tipă numită Plum vorbind la telefon cu antrenorul ei de fitness, Ruby era din ce În ce mai sigură că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și mai tare era că revistele pentru femei le Încurajau În mod evident. Ruby străbătea recepția, Îndreptându-se spre ușile principale, când a văzut-o pe Ronnie venind spre ea. Ce naiba căuta mama ei aici? Ronnie i-a observat privirea surprinsă. — Da, știu, nu-mi spune, râse Ronnie, atrăgându-i fiicei sale atenția asupra șorțulețului din pânză topită pe care Îl purta peste blugi. Anii șaptezeci au revenit, cu tot cu moda rochițelor. Am găsit-o Într-un magazin vintange. Nu e fabuloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chestia asta. — Aș dori să plătesc acum, dacă se poate. Căruciorul și hainele făceau În total vreo 1200 de lire. Fata băgă o mână În geantă și scoase un teanc de bancnote. Ruby nu se putu abține să nu clipească surprinsă. Clienții obișnuiți de la Les Sprogs plăteau cash pentru câte un flecușteț - de exemplu un animăluț de pluș - dar când era vorba de sume mai mari, de-obicei scoteau câte un card de aur sau de platină American Express. Totuși, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
toată chestia cu surogatele o să fie clasată din cauza lipsei de dovezi. Când nu a mai putut să-și țină curiozitatea În frâu, sună la spital ca să vadă dacă Hardacre și Jill Încă mai erau prin zonă, și a fost extrem de surprinsă când află că erau În concediu prelungit. Ajunse, deci, la concluzia că Îi băgase totuși În oală. Când o Întrebă pe fata de la spital dacă Sam Încă mai lucra acolo, descoperi că nu plecase. Oricare ar fi fost motivul, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spuse ea ducându-și cana de cafea la gură. Mă uitam din Întâmplare la CNN. — Apoi l-am sunat pe Buddy și el mi-a zis adevăratul motiv pentru care te-ai dus Înapoi la New York. El nu părea prea surprins. Păi, cred că știam că ai să afli la un moment dat. Era doar o chestiune de timp. Și unde ai fost? L-am sunat pe Buddy și habar n-avea unde erai. Ne-am Îngrijorat foarte rău. —Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
uitat în jos, la podeaua mașinii. Avea dreptate, țineam câte un pantof maro lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență, a zis ea despre picioarele mele. Așa conduc eu, i-am spus, deși după aceea am încercat să folosesc doar un picior, așa cum îmi spusese că fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient de prezența altor trecători. Se uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu surprinși. Suntem la o aruncătură de băț de casa Annei Frank. Turiștii care plâng nu sunt o raritate. Dar eu nu plângeam pentru ceva din casa aceea. Plângeam pentru inocența acelui tată care mergea spre casă în seara roșiatică a Amsterdamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
israeliană. Teritoriile nu sunt la urma urmei decât latura noastră Întunecată. Ceea ce se petrece acolo zilnic nu e decât concretizarea procesului degenerativ În care am intrat din ’67. Dacă nu Încă dinainte. Dacă nu Încă de la Început. —Degenerativ? Întrebă Ted surprins. —Degenerativ. Degeneration. Corruption. Citim ziarele În fiecare dimineață, ascultăm știrile În fiecare zi, urmărim jurnalul În fiecare seară, oftăm, ne spunem unul altuia că așa nu se mai poate continua, semnăm ici și colo câte o petiție, dar practic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o greșeală. Că ciocănind În balustrada terasei voia să-mi transmită ceva, ca prin semnale Morse, și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă pentru el sau de parcă mă schimbasem foarte mult, și scăpa un șuierat Înfundat. Dacă nu l-aș fi cunoscut de atâția ani, aș fi crezut că joacă rolul unul golan care fluieră după femei. Astăzi mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-i preseze degetele de muzician, iar mâna ei Îi mângâia ceafa. Dar chiar În clipa În care hotărî că venise momentul său și vru să Înlocuiască mâna cu trupul, corpul se arcui și scoase un strigăt ușor, copilăresc, de Încântare surprinsă. Și imediat se destinse. Izbucni din nou În plâns. Și Îl lovi În piept cu pumnii ei slabi, tânguindu-se: De ce mi-ai făcut asta, de ce m-ai umilit, eram distrusă și fără tine. Apoi Îi Întoarse spatele și plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să se oprească, din când în când, surprinsă, de parcă ar fi văzut pentru prima oară florile, fermecată de aranjamentul acela, de micul „parc“ pe care ți-l puteai imagina dacă nu-ți ridicai prea mult ochii. Și tata își luă aparatul de fotografiat, un Rollyflex pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
creată artificial, cu un mal de pământ scos în față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea până la un colț de stâncă și am zărit surprins o mică poiană umbrită de un crâng de fagi. Era îngrădită cu un gard de stâncă vertical, se înclina ușor până la margine, de unde privirea își lua zborul liber peste colinele și văile prealpine. Pământul - ridicat de pe urma săpăturilor - zăcea gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]