3,383 matches
-
Am urcat apoi dealul acoperit de o pădure bătrână și am coborât de partea cealaltă a pantei, spre gara de la Băcești. Am așteptat automotorul ( un tren format doar din două vagoane, fără locomotivă) vreo jumătate de oră. În acest timp, taică-meu a încercat să-mi dea niște sfaturi. Bă copile, îmi zicea, să ai grijă de mă-ta, de ceilalți... ești doar cel mai mare. nu? Da, tată, spuneam. Și să ai grijă și de caii ăștea. Da, tată ! Vezi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sat? Sunt convins că la primărie se găsesc acte care să lămurească lucrurile. Și mai sunt convins că fiecare familie și-a dat obolul sângerosului război. În familia tatei au fost doi frați și două surori. Au rămas doar surorile. Taică-miu și unchiul - Nică Toloacă- au rămas undeva prin câmpiile nesfârșite ale Rusiei. Dar viața a mers înainte. Țin minte că în seara de Sfântul Vasile ( de revelion, cum se spune acum) colindam satul, din casă în casă, cu buhaiul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe partea stângă cum intrai pe vălișoara aia a Bogdanei - cu fața la soare - iar cel al nostru pe dreapta. Tot întâmplarea, probabil, a făcut ca bunicii mei să primească loturile de pământ alăturate. Așa s-or fi cunoscut maică-mea cu taică-miu și s-au luat. Vorba vine. Pentru că și în sat, bunicii mei erau megieși. de o parte și de alta a drumului. În fine, cum surorile tale mai mari erau bune prietene cu surorile mai mici ale maică-mi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de care îmi aduc aminte este Puiul Tabacaru. Nu știu de ce, dar nu m-am prea împăcat cu el. Poate pentru faptul că făcea parte dintre târgoveți. Care, oricum, se cam țineau cu nasul pe sus. Puiul se fălea cu taică-său, care avea moară, numărându-se printre oamenii avuți ai Pungeștiului. Adevărul e că noi, cei din sat, nu ne prea duceam la moara lui, măcina mai bine, ziceam noi, moara lui Jak Marcopol. Evident că Puiul Tabacaru era un
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe domnul Boacă-legionarul că negustorii noștri evrei își potoleau setea cu sânge de biet român. Dimpotrivă, știu că atât noi cât și mulți dintre vecinii noștri luau marfă pe datorie, plătindu-le atunci când veneau banii, sau în natură, contra cereale. Taică-meu le era un fel de partener. Având căruță, cu cai, făcea săptămânal drumul Pungești-Vaslui și retur. Umplea căruța - până aproape de o mie de kilograme - cu produse agricole achiziționate de evrei ( grâu, porumb, floarea soarelui, ouă etc.) și se întorcea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Îmi era un adevărat aghiotant. Nu se deslipea de mine nici mort. Deși contrastul dintre noi era ca de la cer la pământ. Nu-i plăcea cartea nici cât negru sub unghie. La ce bun, bre, îmi spunea. Uită-te la taică-miu. Dacă ai lua-o după carte, îi prost ca noaptea. Nu știe o buche. Se uită ca mâța la calendar dacă îi pui un ziar în fața ochilor. Și, cu toate acestea, se descurcă mai acătării decât ăl de al
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Grigoruță, săracul, a intrat în panică. s-a apropiat de rusnaci și a început să-i implore, cu lacrimi în ochi. Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu în bătaie dacă mă duc acasă fără Vasilică (ăsta era berbecul). Dă-i-l înapoi, bădie! Mă rog în genunchi. Să te ajute Dumnezeu s-ajungi cu bine la Berlin ! Nu știu dacă rusul înțelegea ceva din văicăreala lui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Cela Zdrincu, parcă-parcă... era o târgoveață care, evident, se ținea cu nasul pe sus, o știu îmbrăcată frumos, curat și era frumușică. Mă înșel? Dacă mă gândesc bine, avea tot dreptul să ne privească oarecum de sus, pe noi, țăranii. Taică-său avea o cârciumă (unii îi spuneau restaurant) cu dever mare, lângă pod, aproape de primărie, și îi dădea mâna s-o țină ca în palmă. Dar, din câte am înțeles, dragă prietene de demult, ești mereu în contact cu, azi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
evreu, sau spion. Poate că e un plagiator de duzină. Poate ține cu Băsescu. Sau cu Patriciu. Poate are afaceri necurate. Și dacă el personal nu pare să aibă defecte la vedere, poate că ceva nu era în regulă cu taică-său. Sau cu vreun frate. Sau cu prietenii. A te apropia de un text cu această mentalitate de anchetator e a deveni imun la orice formă de bucurie și a te abona, conștiincios, la hepatită cronică. Nu se poate frecventa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
viței și produsului ei, ci unul al vegetației În genere; al regenerării ei, periodice sau ocazionale. Cu similitudini În egipteanul Osiris și, de ce nu, În Zamolxe. Câteștrei: primul născut de două ori - Înainte de vreme de maică-sa, respectiv desăvârșit din taică său, Însuși Zeus -, altul Înviind În fiecare primăvară, iar ultimul o dată și bine; nu constituie decât tot atâtea ipostaze ale unui adevăr unic: Natura nu moare. Am pomenit de conul de pin? Altcineva prins În horă, cu a cărui imagine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
el arată vigoare colectivă, liniște seculară și este egal în reproducerea adevăratelor valori umane, còpii atente ale învățămintelor divine pe care Eminescu le împărtășește ca fiu natural al locurilor pe care le evocăm moștenire acerbă a ceea ce era, în fond, taică-său: El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cerea[u] multe, dar avea o-nțelepciune și o istețime firească care prețuiau mai mult decât prețiosul semidoctism de azi10. La Eminescu, imaginea satului este aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
separarea în capitole diferite a scriitorilor de... oamenii de cultură (!) Astea-s mărunțișuri. Important este remarcabilul aflux de informații, apte să adauge tușe noi unor portrete încă încețoșate. Cum ar fi al acestui Beceanu, cu destin exemplar pentru ingratitudinea românească. Taică-său, grav rănit la Plevna, înființase, în 1883, farmacia cu firma "La independența României" (!) A preluat-o fiul, Dimitrie, care luptă eroic și este decorat la Cașin, în primul război mondial. În timpul pogromului de la Iași, uzând de autoritatea uniformei ofițerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Rădăuți!), aș afla în acest "azi o vedem și nu e" un temei pentru acceptarea para-existențelor misterioase dincolo de hotarele lumii noastre concrete și exacte! Moș Toader moștenise nemăsuratul respect pentru "a fost odată", ca și pentru carte ori manuscris, de la taică-su, care, deși analfabet, adunase o bibliotecă de peste 200 de volume, cu gândul la instrucția copiilor. Așchia nu sare departe de trunchi! Toader a aflat că, la Rădăuți, ar fi refugiată o rusoaică albă, care, nu se știe de ce, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin să-i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și-un pogon din Luncă, Lui Mitruș să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
câte-o iconiță, și-mi zice: Părintele Cleopa e de pe-acolo, de pe la dumneavoastră. A fost la mănăstirile din zona Neamțului. Un călugăr adevărat, înțelept și sfânt!... Rămâi sănătoasă, Cecilia!, zice "șeriful". Ne pare tare rău că sunteți așa grăbiți, tăicuță, zice ea. Ne-am urcat în mașină și-am plecat. "Șeriful" tace. Privește undeva, în interiorul ființei sale. Ne lasă parcă anume oleacă de răgaz să așezăm în tainițele ființei noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă Întrebe și de Laur, auzise că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai contenea jelind-o pe surioara ei Felicia care-a fost ca și-o mamă și pentru ea și pentru Năsoasa, și pentru prostovanca aia. Altfel, Motănica nu se simțea prea bine, nu mai ieșise din casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de zi cu zi, ce-ți atrăgea fără să vrei atenția asupra acelei prezențe fragile, sugerându-ți că În ciuda oricărei evidențe el e adevăratul stăpân. Și totuși nu era decât un fecior de bani gata, docil și lesne de manevrat, taică-su se pricepuse să-l dreseze și să-l păstreze așa, dar nu-i puțin lucru că a avut cu ce. — Păi și mașina aia, vere, și i-a mai luat și-un apartament cu trei camere În Drumul Taberei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se lipească de cămașa albă din pânză topită. Oh, nu-i pasă deloc stăpânului nostru tânăr de bulumac, de macara și motor și de tot ce punem noi la cale aici, dar se străduiește să-i facă pe plac lui taică-său, să se achite de misiunea pe care i-a Încredințat-o. Îi stă bine În cămașa asta potrivit de largă, cu piepții plini de broderii, care-i un fel de suman haiducesc accentuându-i subțirimea mijlocelului de libelulă. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ridic În capul oaselor În fața ei, pe locul de unde a plecat Viorel. Atunci am auzit scandalul din casă. Chiar nu-mi Închipuisem că vor ajunge vreodată să zbiere unul la altul În halul ăla. Se Înjurau În parte Viorel cu taică-său și numaidecât dispăru În casă și Leontina. Nu-i vedeam prin fereastră, Însă probabil că se luaseră deja de păr tot Întrebându-se de bani. Moș Victor zbiera după motor, unde-i și că ne-ai mâncat definitiv, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șut În gură cu adidasul ăsta alb. Așteptam să facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă repede spre mașină. Viorel se Întorcea de la taică-su roșu ca racul și străduindu-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva Înainte să plece, dar Ortansa Îl Întoarse din drum. Se urcară amândoi În Dacia roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de eroi martiri, iar de prietenul ăla al meu de-i ziceam părințelul și care i-a luat geaca, Andrei, da, a auzit c-ar fi reușit să fugă peste graniță. Probabil că tot așa a făcut și Hansi, dar taică-su Îl tot caută prin morgi și spitale... I-am povestit atunci ce-mi spusese Pepino de Hansi și cum a fost Împușcat Pepino, cum am fugit Încoace și abia În tren am aflat câte ceva despre ce se Întâmpla, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Nu trebuia. Nu mai trebuie să trec niciodată pe acolo. De la Cezărică, prietenul lui Viorel, Ortansa a aflat că la Început ancheta era pe cale să descopere că ei s-au luat la harță și Viorel i-a făcut vânt lui taică-său și ăsta s-a lovit cu tâmpla de ceva și a rămas țeapăn acolo. Cică Viorel a declarat ceva de felul ăsta, Însă mai apoi și-au schimbat declarațiile și el și maică-sa. L-a sfătuit cineva, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deranja și pe el. Îmi amintesc că la un moment dat a trebuit să meargă la școală, pentru o ședință cu părinții. Învățătoarea i-a întins mâna și, după ce s-a prezentat, l-a întrebat: "Sunteți bunicul lui Valentin, nu?". Taică-meu s-a schimbat la față și a mormăit în barbă că nu, el este părinte. Nu s-a mai dus niciodată la vreo altă ședință la școală, ceea ce nu a putut decât să mă bucure, dat fiind faptul că
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mărunțișuri din astea. Atunci sigur că așa era, era tot felul de lume. Știți cum e, că venea soldatul și-ntrebai, dar nu pe soldat: De unde vine, ce studii are, ce cutare?" Te legi acolo de-un banc: "Ce-i taică-tu, băi?" "E agricultor". Dă-l la Infanterie!" "Ce-i taică-tu?" "Manager". Dă-l la Cercetare!" "Ce-i taică-tu?" "Medic stomatolog". "Dă-l la Transmisiuni!" "Și ce face acolo?" Cică: "Pune dinți la greblă". Deci, erau repartițiile astea
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de lume. Știți cum e, că venea soldatul și-ntrebai, dar nu pe soldat: De unde vine, ce studii are, ce cutare?" Te legi acolo de-un banc: "Ce-i taică-tu, băi?" "E agricultor". Dă-l la Infanterie!" "Ce-i taică-tu?" "Manager". Dă-l la Cercetare!" "Ce-i taică-tu?" "Medic stomatolog". "Dă-l la Transmisiuni!" "Și ce face acolo?" Cică: "Pune dinți la greblă". Deci, erau repartițiile astea, le mai făceau și aleatoriu, și-atunci n-aveam ce spune
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]