2,970 matches
-
fost și este valorificată pozitiv ca semn al continuității unei tradiții comune acestui spațiu, alteori, negativ, ca un țap ispășitor vinovat de toate neputințele noastre (dar și această blamare de sine este atenuată de tonalitatea un pic zeflemisitoare, un pic tandră, iar la nivelul culturii populare, ceva între sentimentalismul dulceag al manelelor și bășcălia tupeistă a postmodernismului de sorginte românească). Cred că nu se poate vorbi despre o preluare (inconștientă sau voită) a stereotipurilor balcanice din discursul românesc în cel apusean
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
bine că e și așa!) al unor ONG-uri de a face "curățenie cu forța" (fapt resimțit de diverse instituții, dar și persoane, drept o formă de viol!), stăm încă pe mormane de gunoaie. (Un articol plin de umor - când tandru, când negru - al lui Andrei Oișteanu, cu titlul Ecologia salvează România, publicat în revista "22", este relevant pentru starea și mentalitatea noastră în raport cu ideea de curățenie.) Recenta ieșire la rampă a unui partid ecologic reprezentat de Cornel Codiță a fost
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
proustiene, bântuită de nostalgii, Sanda Nițescu redactase 29 de scrisori adresate unei prietene mai mult sau mai puțin imaginare. Era prima ei carte, în care confesiunea, memorialistica, spiritul de observație, descrierea și notația exactă, plus savoir faire-ul culinar, erau condimentate tandru și discret cu mirodenii identitare conform principiului ,spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești". Reveneau în cea dintâi carte a Sandei Nițescu, aproape ca un laitmotiv, câteva componente ale bucătăriei românești ridicate la rang de simboluri: mărarul din
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
lumii. Fără ei, aș rătăci pe lumea asta fără nici un sens. Uneori, de la Marea Neagră la Sinaia poate să fie o nimica toată de drum. De pe plaja sedusă și abandonată, sedusă și abandonată (în vecii vecilor, amin) de valurile furtunoase sau tandre pînă la verticalitatea brazilor și a drumurior istorice de la Sinaia poate să ți se pară chiar o aruncătură de băț. Uneori, însă. Am plecat în zori de la mare, val-vîrtej, cu o zi mai devreme decît ne propusesem, împreună cu cel mai
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
alege de misterul fiecărei existențe? Fără să mai vorbim despre cel al teatrului. Cartea este, într-un fel, o oglindă în care se recompune, natural, în mișcare, chipul unui mare actor. Tumultos, timid, incandescent, tăcut, uneori, neobosit, debordant, direct, sincer, tandru, cu fragilități bine ascunse, un prieten pe care poți conta viața toată, un artist care simte cuvîntul, care îl întoarce pe toate fețele și îl emite numai după ce l-a integrat minții și sufletului, un om care nu se teme
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
imaginea unui ,Liebender", a unui Thomas Mann iubitor de oameni: ,Cu cît îmbătrînea, cu atît devenea mai accesibil, mai blînd. Dacă în tinerețe mima răceala, era distant, rigid, adesea convențional (din timiditate!), acum este relaxat, putînd fi foarte cordial și tandru", scria Erika Mann despre tatăl ei, în ultimii lui ani de viață. Capacitatea lui Thomas Mann de a iubi, deși camuflată de legendara sa autoironie, s-ar fi manifestat de timpuriu prin aptitudinea de a se minuna, de a admira
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
de nesaț" (a fost o poezie întreagă, cu statut, pesemne, de haiku). Lăsînd asemenea biopsii deoparte, fac priză, în Mașinăria de uitare, două stiluri de poet. Unul îndopat cu langoare, celălalt jucat și oarecum cinic. Primul sare în partea recuperărilor tandre, a crochiurilor ceva mai îngăduitoare cu modelul, trase de-un plastician amnezic: ,mașinăria veche de iubit - unsă de atingeri, urnită de priviri", ori ,și calcă pe struguri, pe văi și prin ploi/ cu regate de cai alergînd peste noi". Natură
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
și a formei plastice cu întregul ei potențial expresiv, conștiințe angajate, discret, dar ferm, în problemele morale pe care le ridică lumea în care trăim, după cum sînt, în aceeași măsură, spirite senine, cu o evidentă aplecare către ironia reflexivă și tandră. De la desenul voluptuos, cu linia încîlcită și nervoasă, în care senzualitățile baroce și misterul rembrandtian sînt invocate în sine, fără parteneriatul altui pretext plastic în afara celui pe care limbajul singur și-l oferă, la modulările serialiste și minimaliste, de la jocul
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
simți familiar cu acest specific, deși știu să-l apreciez. Istoria a vrut ca românii să trăiască în ambianțe distincte, iar eu n-am interiorizat-o decât pe aceea de dincolo de munți." Întrebat dacă are vreun regret al proiectelor eșuate, tandrul sceptic răspunde cu zâmbet subțire: "Nici un proiect al meu n-a eșuat, pentru simplu motiv că n-am avut niciodată un proiect. Vreau să spun, ca scriitor. Proiecte am fost nevoit să-mi fac în viața de toate zilele - inclusiv
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
Covrig, în anii șaptezeci, ori ca Mircea Roman, Dup Darie, Aurel Vlad, Titi Ceară și Laurențiu Mogoșanu, în anii optzeci /nouăzeci, ilustrează perfect această vîrstă ambiguă a lemnului, pe jumătate ancorată în modernitate, pe jumătate respirînd libertatea sceptică, revoltată și tandră, a unei postmodernități instinctive, fără țintă clară și fără doctrină asumată. Monoxilul devenit așchie, statuia eșuată în carcasă, eliminarea transformată în adăugire, ca în tehnica modelajului, siguranța convertită în disperare, absolutul într-un scepticism incurabil și gravitatea în relativism și
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
șofer sau paznic de noapte. Fiul e un tip la costum, grăbit, opac, dur, sarcastic, cu poftă de mîncare (un actor tînăr, Mimi Brănescu, se dovedește un excepțional partener de dialog pentru “monstrul” Rebengiuc). În rostirea lui Rebengiuc, cea mai tandră și mai înduioșătoare replică din film sună așa: ... Nu pot să nu muncesc! Drept care, pentru un post de paznic de noapte, aduce un cartuș de Kent și o pungă de cafea, ciubuc pe care fiul să-l plaseze cui trebuie
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
Articolele Autorului Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se-nvrednicește
MIREASA CODRULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349716_a_351045]
-
gestul definitiv, impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru "înrămează" totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul sau este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și "cadru" , în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneza. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
universul emoțional, preocupările și nevoile de auto‑exprimare. Familia Offline este spectacolul maturizării în absența părinților. Este spectacolul copiilor care se transformă în oameni mari, așteptând să fie din nou alături de mama și de tata. Maturizarea lor naște întrebări inocente, tandre și cinice, des-pre lumea în care trăim: Când suntem destul de mari ca să putem avea grijă de noi și de cei care ne sunt aproape? Când devenim mama? Și când mama nu este aproape de noi, cine e mama? <b>Familia Offline
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
ar merita, spectacolele care abordează teme și subiecte asociate identității, ierarhiilor și discriminărilor de gen, chestionării reprezentărilor care reduc rolul femeii la un accesoriu de canapea capabil să producă doar senzualitate-marfă dezirabilă. Mama mai mult ca perfectă, fetișizată și ironizată tandru, scoasă din „veșnicia bucătăriei” și provocată să-și chestioneze condiția maternității, mitul familiei împlinite și fericite, prescripțiile sociale moștenite, care trasează liniile de forță ale destinului femeii în absența femeii, sunt teme care reconfigurează relieful spectacolelor actuale. Spectacole-luări de poziție
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
Cnstantin Hrehor taraba cu medalii tandră linia ferată a tristeții acoperită de maci; gondole cu duminici protestante, dinții lupilor tîrînd stîrvul lunii pe insule dadaiste. ascult metronomul ghețarilor roz e-n piatra inelului atîta mîhnire! numai meșterul de vîsle nu doarme, numai iconarul... dacă moluștele nu
Constantin Hrehor by Cnstantin Hrehor () [Corola-website/Imaginative/10614_a_11939]
-
spațiu. Eram încă redat mie, mă bucuram încă de arhetipul meu regăsit, auzeam voci, de atunci, într-o curte, pe stradă, existau speranțe de-a reține acel chip regăsit, de-a nu mai ieși niciodată din acea dispariție veche și tandră, acolo unde orice trezire m-ar fi aflat pe mine însumi atât de târziu. Călcam iarba uriașă de atunci, strigam pe cineva de atunci cu glasul meu de atunci, înlănțuiam toate chipurile, toate glasurile, toate ecourile de atunci, eram fericit
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
din lătrat un câine de un roz neverosimil băutul cu sete înțelege fără să distrugi află fără să vrei să iei sinucigaș în tine toată povestea semnul în care te naști și în care te dumirești fuge de la tine și tandru intră curând în sufletul altuia oricât de lacom bei apa ea se înmulțește din sine ca și credința apă bună nu doar pentru băutul cu sete deodată descoperi fasolea sugace și mazărea cum înflorite se uită după arac geniul lor
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/15369_a_16694]
-
trezia e ca o luptă-n deșert cu vulturii planând violent în gustul de cenușă. nu pot să mor, apa nu mă lasă, țărâna nu mă lasă, munții nu mă lasă, oamenii nu mă lasă. Când ne-am îmbrățișat Venea tandru și ușor, un sentiment de căldură, apoi de răceală. Și durerea începea sub piele, creștea adânc sub os, săpa cu îndoială până când se oprea chiar sub ochi, la începutul privirii. Dospea acolo un univers destrămat de fluturi multicolori, un turnir
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
în timp, mereu deasupra regulilor. Nu există nicio ieșire împotriva frustrării. Trage linie și ia-o de la zero. Deschide noul manual ca să vezi, nepotolit și compact, o altă realitate, cuvintele de umplut pagina ale unui ordin irepetabil printre porțile unse tandru cu smoală. * Hei-rup din lojă. Normalitate cât lumina unui licurici. Reguli schimbate în timpul jocului. Joc virtual decorativ în spatele lipsei de responsabilitate. Rămâne numai ura ca o lecție de ermetism. * Petrecerea continuă în mediul vâscos. Nu ai de ales decât drumul
Masă de disecție by Viorel Lică () [Corola-website/Imaginative/5596_a_6921]
-
să le trăiești ca fiind odihnă și doar iubirea să îți fie muncă. Așezat în toate tărâmurile, dai semnalul de pace și trecere, tu, care păzești noaptea podurile, tu, pasăre a miriștilor, interpretând răsăritul. Comuniune Lucrul e singur și doarme, tandru l-am scos dintre văluri și i-am văzut rădăcinile cum se legau de alte lucruri din jur, tăcut, mătase de aur pâlpâind în rețele melodioase, încât am putut să-l desprind și să-l pun la gât, în șirag
Poezie by Simona Dima () [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
dragă domnișoară Emily? a stau înăuntrul acestui poem fierbinte ca într-un cuptor încins stau spui că mă vezi cum înaintez gol spre incinerare focul e fratele meu geamăn e înalt, roșu și foarte sănătos și mă iubește cu gesturi tandre și foarte obscene am încercat de cîteva ori să mă retrag, să ies afară dintre viscerele poemului dar e cu neputință el e cîinele, lupul, vulpea și iepurele de cîmp el e metafora mea spui că mă vezi și că
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-website/Imaginative/9744_a_11069]
-
o poză. Privirile voastre coboară la fund. De-ar fi fundul rîului. Și știați de ce. Am ascuns moartea. Fruntea ei a fost însemnată, dacă aș fi copac, aș fi tăiat. geophagus altifrons Mă înclin în fața ei, o sărut timid și tandru, mă mulțumesc cu ce-i mai puțin. Am nisip între dinți, scrîșnește după frumusețe, pămîntul cîntă și mă suge. Mușc din prezentul lui, îi mestec ziua trecută, doar marea nu cunoaște îmbătrînirea. (O burtă mare de idei și nici o ameliorare
Dana Ranga by Nora Iuga () [Corola-website/Imaginative/9305_a_10630]
-
înșiruiri ordonate și sunete. Numele-meu-este. Mă cheamă ei, ei mă numesc, de la un perete la altul, profilul meu, al meu Cum-te-cheamă. Cu coada încîrligată, mîndră cu capul plecat. Specie străină, incompatibilă pentru cei de-o seamă cu mine, mă-nfășor tandru în juru-ți și-mi aud numele. Te legeni în sunetul lui, ce-s eu pentru tine fără numele meu? Ne tragem puterea din chei măsluite, murim în joacă și trecem ușor pe lîngă paznicii adormiți. Și pe urmă Lysmata, mereu
Dana Ranga by Nora Iuga () [Corola-website/Imaginative/9305_a_10630]
-
Square. După decesul Prințesei Augusta în 1840, mama Victoriei a primit atât Casa Clarence cât și Casa Frogmore. Prin medierea lui Albert, relațiile dintre mamă și fiică încet-încet s-au îmbunătățit. Regina formează un cuplu ideal împreună cu acest bărbat frumos, tandru și discret. Patru băieți și cinci fete sunt rodul marii lor iubiri. Îi oferă titlul de prinț consort, în anul 1857, și îi permite să se implice în problemele țării. Prințul Albert a jucat un rol important în formarea comportamentului
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]