3,036 matches
-
metamorfoze lente și metanul făcea loc deja oxigenului și azotului. După aceea vânturile vor fi îmblânzite și în sfârșit oamenii vor remodela suprafața. Va rezulta un climat plăcut care va stârni la rându-i ploaie, zăpadă, viață. Aceasta era dispoziția testamentară a epocii actuale pentru generațiile ce vor să vină. Dar, deocamdată, locuitorii lui Acheron asigurau funcționarea epuratoarelor și luptau pentru întruchiparea unui vis tot hrănindu-se din rezervele lor de dârzenie și umor, motivați fiind de niște salarii fabuloase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
numită „nanten“, toate într-o dezordine ciudată. — A venit apoi ambulanța și a luat-o pe Naoko, iar polițiștii mi-au pus o mulțime de întrebări. Întrebările au fost mai mult de formă, pentru că exista bilețelul acela, să-i zicem testamentar, și le-a fost de la început clar că era vorba de sinucidere. Știau foarte bine că bolnavii mintali sfârșesc, în general, în felul acesta. Cum au plecat polițiștii, ți-am telegrafiat ție. — Ce înmormântare tristă și sobră! am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Între Lausanne și Ouchy, s-a dăruit trup și suflet principiilor pe care Bluntschli le lăsase moștenire posterității. A adunat În spatele brutăriei sale un select, dar restrâns, grup de illuminati care nu numai că au fost, În felul lor, executorii testamentari postumi a ceea ce a ajuns să se numească „ponenda bluntschliană“, ci au și pus-o În practică. Marcăm cu majuscule de aur numele pe care Încă le mai păstrăm În memorie, chiar dacă amestecate sau apocrife: Jean Pees y Carlos sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu sunt la curent cu ce se petrece. Nimeni nu bănuiește nimic, și cu atât mai puțin publicul, cu toate că opera s-a tradus În mai multe limbi străine și a obținut o eșarfă de onoare. În Încheiere, promitem, În calitate de executori testamentari, să publicăm manuscrisul in toto, cu toate lacunele și ștersăturile. Lucrul acesta Îl vom realiza prin subscripție și plăți anticipate, care vor deveni efective de cum Își va da autorul ultima suflare. Rămâne deschisă și subscripția pentru un bust la groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sunt un nou cub. Aveți numărul de telefon și adresa mea: mai vorbim noi. Reveniți cel târziu vineri. La plecare, mi-a dăruit chiar În ușă o carte de vizită a doctorului Nemirovki, care avea să-mi Îndeplinească toate formalitățile testamentare. Am mers cum nu se poate mai cumpătat până la gura metroului. Am coborât scările În goană. Și mi-am Început campania pe loc: chiar În acea seară am șters-o englezește din Noul Imparțial, În al cărui registru de pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă alesese executor testamentar, mă silise să spun preventiv o minciună, că sala cu oglinzi ar fi fost goală, că nu stătusem de vorbă cu el, pentru ca în felul acesta să fie înșelați eventualii curioși care s-ar fi putut strecura în bălării să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
39, p. 97). Într-adevăr, oboseala fizică și mintală de care dă dovadă primul nu poate fi asemănată cu omnipotența și omnisciența de care dă dovadă cel de-al doilea. Trebuie să remar- căm totuși faptul că nici Dumnezeul vetero testamentar nu este scutit de o stranie epuizare, chiar dacă aceasta nu se manifestă, ca în legendele românești, în timpul creației, ci imediat după săvârșirea ei. După șase zile de cosmogeneză, omnipotentul Iahve trebuie să se odihnească în cea de a șaptea, ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asupra acestui insolit și, într-un fel, rebarbativ ritual funerar (expunerea la înălțime), dacă nu l-aș fi întâlnit și în variantele transilvănene ale Mioriței, colinde despre care folcloriștii au convenit că reprezintă formele cele mai arhaice ale temei. Cererea testamentară a ciobanului, adresată propriilor săi ucigași, sună astfel : Pe mine pământ nu puneți Numa dalbă [sfântă] gluga mea, Fluieru după curea (45, p. 565). Au fost inventariate 230 de versiuni ale Mioriței (deci circa 20% dintre cele aproape 1.200
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
țările" lor, de identitatea locală. Își iau o identitate care nu este a lor, plăcându-le mai mult să li se zică "maramureșeni". Nu este corect. Nici pentru ei, nici pentru Maramureș. Și nu vreau să dau nume. Maramureșeanul este testamentar așa cum este și lăpușanul, chioreanul sau codreanul. Dar iluzia de a aparține Maramureșului, fie el om de rând sau scriitor, este "o ipocrizie". A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a fi o uzurpare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se poate referi și la un personaj feminin. Iar când Isus îi spune mamei: „Femeie, iată fiul tău”, El vorbește în sens metaforic. Fraza ar trebui înțeleasă astfel: „Femeie, de acum încolo Maria Magdalena este fiul tău”. Prin acest apel testamentar Isus recunoaște locul privilegiat al Mariei Magdalena în rândul ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta îi ia locul pe pământ. 6. Maria Magdalena este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea în mormânt și la înviere. Aflându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Înmormântarea pentru poimâine, la trei după-amiază. S-a dovedit că avea loc cumpărat, nu la cimitirul Sanhedria, unde e Înmormântată mama ta, ci pe Muntele Măslinilor. Apropo, a cumpărat locul alăturat pentru tine. Ca să fii lângă el. A lăsat dispoziții testamentare precise referitoare la organizarea Înmormântării. A ales până și un cantor care să conducă ceremonia, unul din orașul lui. Printr-o minune am reușit să dau de el cu un minut și jumătate Înaintea intrării sâmbetei 1. Și a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drumului e mai mult decât o facere, e naștere, și-anume: naștere din nou. Întors (gr., nostos nostalgie), fiul risipitor are perspectiva intim-articulată a întregului. El nu doar știe, el înțelege. Ca și fratele său mai mare cu dreptul vechi testamentar de întâi născut -, ce a rămas acasă să conjuge verbul a avea, iată că fiul risipitor, revenit, îl știe pe tatăl, ba încă: îl înțelege, el a de-venit cu adevărat fiul tatălui, fiul autorității lui a fi. (Fiul cel
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
aci, un surd resentiment împotriva d. Guignault, directorul școalei, resentiment ce avea să izbucnească mai târziu sub forma unui memorabil scandal. Aici, în Școala Preparatorie (redevenită după revoluția din iulie Școala Normală Superioară), întîlnește Galois pe Auguste Chevalier, legatarul său testamentar, de mai târziu, spirit neliniștit, pe care îl regăsim, după doi ani de Școală Normală, printre cei mai fanatici adepți ai saintsimonismului - unul dintre călugării laici ai closterului de la Ménilmontant. Iritația lui Galois împotriva directorului Școalei Normale merge crescând, hrănită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la intrarea înzăpezită a Cimitirului israelit. Se stinse, instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea satului Sfântului Miguel, Valverde de Lucerna. În ultimul său roman, Miguel de Unamuno se întreabă testamentar, amintindu-și de vechea sa Ceață, de rimanul de care se îndoise și-a cărei publicare o amânase șapte ani: „Știu eu dacă acel Augusto Pérez, cel din romanul meu Ceață, nu avea dreptate să pretindă că era mai real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere legal, bine știuta lui afecțiune față pretorieni, recunoașterea îndelungatelor lor strădanii, nu, nu poate fi ștearsă. Și, spre surprinderea tuturor, declară că îndeplinea acea dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din ținuturile cucerite, germani, hiberici, traci, barbari mauritani. Și fiindcă în capitală debarcau numai bărbați tineri, aleși după înfățișarea și cultura lor, și fete frumoase, mulți dintre ei avuseseră parte de un noroc previzibil. Prin generozitatea marilor familii, prin dispozițiile testamentare ale stăpânilor bogați, își câștigaseră libertatea. La Roma se stabiliseră cu sutele de mii. Roma nu mai era a romanilor. — Acum, zise el privind cu scârbă în jur, invazia egiptenilor e cea mai puternică și mai periculoasă dintre toate. Coruperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cronache d’actualità, revista abstracționist-expresionistă Der Sturm, revista L’Ésprit nouveau a lui Ozenfant și Jeanneret, publicația dadaistă 391 a lui Francis Picabia, Styl - revistă constructivistă olandeză ș.a.m.d.). Numărul 41 al revistei (6 mai 1923) găzduiește o corespondență „testamentară” din Paris a criticului italian Ricciotto Canudo — „Contra cinematografului de teroare“ —, în care este afirmată necesitatea asimilării poeziei de către cinematograf, ca posibil antidot al standardizării și „maladivului” pe care acesta tinde să le propage. „Notele de pictură” ale lui Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă alesese executor testamentar, mă silise să spun preventiv o minciună, că sala cu oglinzi ar fi fost goală, că nu stătusem de vorbă cu el, pentru ca în felul acesta să fie înșelați eventualii curioși care s-ar fi putut strecura în bălării să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cocondy. Iar aviatoarea, plasîndu-și, ca pe un pistolet, unul dintre interminabilele ei arătătoare la tâmplă, clănțăni șmecherește din buze, ca pentru a celebra că favoritul său rămăsese, și în fața morții, același șarmant țăcănit. - "Terțio: O ultimă dădăceală. Grija comună a testamentarilor de-a strica primele bucurii ale supraviețuitorilor. E o dădăceală neplăcută și înțeleaptă. Colecția mea de tablouri să nu părăsească Regatul. Dădăceală fiind, ești chiar obligat să n-o urmezi. Respect-o totuși, fiind în interesul nostru comun ca, donând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spre București... Nimeni nu pune reprezentanții britanici pe drumuri degeaba! - Cum să zboare spre București? - Zboară. Uite așa. L-am încunoștiințat. - Șase luni de zile, patru notari din cele două state de origine, ce au devenit părți garante ale transferelor testamentare. Patrick fiind, din nenorocire, absent, nu puteai să te joci. Oricum ar fi fost recomandați juriști, de o competență deasupra oricărei discuții. Fiind vorba de sume importante, domni de toată lauda s-au ocupat de preliminariile acestei puneri în posesie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
londonez. Împreună cu Lady Blessington face un cuplu celebru, călătorește prin toată Europa și șochează prin lux, așa cum apar Însoțiți pretutindeni de o adevărată caravană („circul Blessington”, pentru răuvoitori) care le poartă veșmintele și toate accesoriile. Deși căsătorit, printr-o clauză testamentară a lordului Blessington, cu Harriett, fiica acestuia dintr-un prim mariaj, d’Orsay, legatarul averii ei, nu va Împărți nici măcar o clipă iatacul cu tânăra soție, preferându-i-o În continuare pe cea devenită soacră. Revenit În capitala Franței, trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe mâna factorilor întâmplători și... nepăsători. După ce i-a apărut prima carte, simțea că sunt doi. Ești fericit când îți trăiești viața cum dorești, nu cum vor alții. Venită la ordin și fericirea e sălcie. Fericirea - o enigmă cu iz testamentar, transmisă obsedant de la o generație la alta. Toate scenariile fericirii se nasc alterate. Secretul fericirii : când îți lipsește ceva, prefă te că îl ai. Fericirea tinde să ajungă o himeră a paranoicilor. Puținele clipe de fericire le simțim, de regulă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după vehicolul rablagit care o cară. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. Viața nu-mi inspiră încredere. E prea trecătoare. Bătrânețea ține de zona testamentară. Acum se hotărăște ce lăsăm în urmă și ce luăm cu noi. Dumnezeu ne dă zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și calul. Cu un elicopter le-a adus. Omul e de-a dreptul nebun: chiar a iubit-o pe lady. A dat ordin ca El-Zorab să aibă o alocație viageră, pe care o voi gestiona eu. Va asigura dacă legatarii testamentari ai lui lady vor fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele existente. Tot el s-a ocupat, de la distanță, de înmormântare, a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]