3,029 matches
-
După un asemenea ospăț, un somn pe maldărul de paie Întins pe lângă pereți a fost ca o mană cerească... A doua zi, „celovecii” ne-au pus În brațe, mie și colegului meu, un ferăstrău cât o lume și câte un topor. ― Paidiom na rabotu - a venit comanda... ― Din ziua aceea, gândul meu și al colegului au luat o razna. Nu visam decât evadarea... Dar cum? Atâta vreme cât omătul e de un metru, nu puteai face un pas În lături. Întâi, nu știi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu și șaișopt de bani, atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci, Iordana? Analizezi fundul de ochi al vacii? Hai de-aici". Întorc repede foaia să nu mai văd ce-am scris. Să nu mai aud bufnetul toporului și mugetul teribil. Pînă la catastrofa termală din vara lui '79, cu nopți murdare de frică, de îndoieli, de amărăciune, de vină, dragostea noastră a mai înregistrat scăderi de temperatură. Din cauza lui Iordan urăsc excesele alimentare, deși, acuma, cînd îmbătrînesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pământ/ Ci pâine să-și hrănească pruncii.” în poezia Vasile Covrig, ce-i dă titlul, numitul generic semnalând masa poporului, „Stă omul crucit și nu înțelege/ Cum poate să fie o astfel de lege/... Ar pune el mâna pe ditai topor/ dar nu vrea/ să-l scoată mai marii de astăzi nebun/ Cum s-a ntâmplat cu vecinul Găbun.” Era în vremea aspră și aprigă a împotrivirii când „De obicei/ Sunt căutați/ Capii răscoalei,/ Judecați urgent,/ închiși, împușcați/ Ori spânzurați/... Și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu-l ajută nimeni și dacă boierii se împotrivesc. Se aude pe la noi că la muscali a început împăratul lor să împartă pământurile boierești. Dar muscalii s-au sculat mai an, cu mic cu mare, și-au pus mâna pe topoare și-au făcut o vâlvătaie de a mers vestea în toată lumea. Au pierit ei mulți, nici vorbă, că nici boierii lor nu s-au dat bătuți și-au scos călărimea și tunurile să-i potolească. Iar țarului lor, când a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
galbene, aprinse singure, se legănau mereu și aruncau umbre ciudate când încoace, când încolo. Pe urmă, câțiva țărani oftară. Petre Petre, care nu deschisese gura toată vremea, mormăi cu o flacără în ochi: ― Apoi, până n-om pune mâna pe topoare, nici noi n-om... Se opri brusc, parcă vorbele i-ar fi scăpat din suflet fără voia lui. Oamenii îl auziseră, dar nimeni nu întoarse capul spre el. Numai Lupu Chirițoiu bâlbâi cu glas moale: ― Ia taci, măi Petrică, ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici un pumn de mălai... Ignat înțelegea că femeia are dreptate și de aceea se supăra mai tare. Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi știut mai multe. ― Asta cam așa-i! șoptiră câțiva, clătinând din cap. Atunci, într-alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de râs și toată lumea dădu năvală într-acolo. Se auzi un glas bucuros și pizmaș: ― Luași toporul, Toderiță?... Nu cumva porniși tocmai acuma la pădure după uscături! Întrebarea păru atât de caraghioasă, că alt val de râsete cuprinse mulțimea. Toader Strîmbu, cu toporul agățat pe brațul stâng, cu sumanul pe umeri, răspunse tot râzând, dezvăluindu-și dinții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și toată lumea dădu năvală într-acolo. Se auzi un glas bucuros și pizmaș: ― Luași toporul, Toderiță?... Nu cumva porniși tocmai acuma la pădure după uscături! Întrebarea păru atât de caraghioasă, că alt val de râsete cuprinse mulțimea. Toader Strîmbu, cu toporul agățat pe brațul stâng, cu sumanul pe umeri, răspunse tot râzând, dezvăluindu-și dinții lungi, sclipitori, ca niște colți de fiară flămîndă: ― Apoi cu uscăturile trebuie să începem, măi nea Iosife, că doar așa ne-am învățat! În ușa cârciumii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care se tot uita înapoi și râdea spre cei mulți, rămași tăcuți pe loc. ― Da oare unde se duc tocmai în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine? ― Dacă tu te lași, treaba ta! urmă Toader mai înfocat. Dar eu sunt văduv, mă, și stătut și... Na, Ilie, ține-mi... adăugă brusc, întorcîndu-se către Ilie Cârlan și agățîndu-i de braț toporul. Că n-am să mă iau eu după alții care... Se repezi bodogănind în cerdac și dispăru în casă. Ileana, îngrozită, apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare! ― Da fire-ar ai dracului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate speriată. Ileana însă izbucni: ― Aoleu, să știți c-a omorât pe conița!... Ucigașule! Ucigașule! ― Aoleu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a venit, să nu ne lase nouă pământul și să-l dea la ciocoii ei... Dar eu îi omor pe toți... care-mi pică în drum îi dau cu toporul... să nu mai rămâie picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne lase nouă pământul și să-l dea la ciocoii ei... Dar eu îi omor pe toți... care-mi pică în drum îi dau cu toporul... să nu mai rămâie picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de ciocoi, altfel îmi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă răcoresc!... Trebuie să beau sânge de ciocoi, altfel îmi ard bojocii! Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile și cercevelele se risipiră țăndări, pe rând. Ceilalți țărani, molipsindu-se îndată de furia lui distrugătoare, se năpustiră și ei, cu ce le cădea în mână, să spargă ori să dărâme ceva. Muierea lui Dumitru țipa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lărmăluind. Strigă la întîmplare: ― Da ce, măi băieți, din somn și în izmene mă luarăți? Cei de pe aproape, care-l auziră, izbucniră în râsete, ceilalți însă vociferau mai aprig. Atunci observă bătrânul pensionar că mulți au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o bătălie. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. Frică i-a fost de o eventuală ridicare a țăranilor numai din pricina fetelor pe care le iubea ca lumina ochilor și-i era să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie și armata, că noi tot nu ne lăsăm!... Mai bine murim cu toții, ca să scăpăm de toate!... Nu ni-e frică nouă de armată!... Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se vor aduce tunurile și se va distruge cuibul de rebeli din temelii. În clipa când cele două plutoane porneau în marș forțat spre Bîrlogu, dinspre Amara sosi patrula de recunoaștere, raportând că țăranii de acolo, înarmați cu coase, furci, topoare, câteva arme de foc, s-au concentrat la marginea satului și au refuzat să permită trupei să-și continue calea, amenințând pe ofițer cu moartea dacă ar încerca să pătrundă în comună. Baloleanu păli. Avea impresia că a căzut într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-o pânză groasă de câlți. În vreme ce țăranii se vânzoleau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni și strigătele înfundate ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât să-i bage fierul toporului sub bărbie. Bărbatul întoarse lama și apăsă, de data asta cu latul, pe gâtul fetei, care, eliberată de groaza tăișului, strigă sfâșietor. — Unde e, nenorocito ? răcni bărbatul. Unde l-ai ascuns, că te omor, să te înveți minte... — Pe cine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se vede însă că pe Golea căldura din casă îl năpădi dintr-odată. Mirosul de sudoare tânără al femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub care se ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica ce forță țâșnise din paloarea obrajilor lui, poate că, în ambulanță, privirea ei îl salvase atunci când bastonul polițistului, stârnit de gemetele lui, vrusese să desăvârșească ceea ce toporul nu dusese la capăt. Oricum, el n-avea să știe niciodată, îl văzuse apoi la televizor, simțea față de el o familiaritate stranie, a celor care împărtășiseră groapa comună. Căutase o vreme morții mineriadei. Nu pe cei despre care se știa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au fost așternute covoare roșii pentru primirea mireselor și oaspeților. De la Poarta Zenitului până la Palatul Armoniei Supreme, de la Palatul Purității Cerești până la Palatul Plenitudinii Universale sunt sute de mii de lampioane din mătase roșie, decorate cu imagini reprezentând stele și topoare de luptă. De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea caisei brodat cu flori de lotus. Coloanele și grinzile sunt decorate cu mătase roșie, brodată cu caracterul shee, simbolul fericirii. În această dimineață, au fost așezate mese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]