4,979 matches
-
comunismului sovietic și a neocomunismului Odată cu prăbușirea comunismului sovietic, în 1989-1991, cea mai mare parte a comuniștilor - intelectuali și militanți - au disociat standardul „comunist” atât de „socialismul real”, discreditat acum din cauza eșecului economic și social, cât și de dimensiunea sa totalitară* și criminală instaurată de Lenin. Ei s-au întors la marea idee decurgând din credința în existența unui nucleu dur, definitorie pentru comunismul din totdeauna și de oriunde, oricare i-ar fi denumirile. După cincisprezece ani de „doliu”, neocomuniștii* își
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a anului 1794, Adunarea are ultimul cuvânt contra lui Robespierre în vreme ce, în Rusia, Lenin este cel care dizolvă Adunarea: prin forță. Totuși pentru el, partea cea mai semnificativă a Revoluției Franceze rămâne ceea ce istoricul Jacob Talmon desemna drept o „democrație totalitară”, inaugurată prin dictatura Comitetului Salvării Publice - cu susținerea „turbaților” (Les Enragîs) și a orașului Paris -, promulgarea legii suspecților, înființarea tribunalului revoluționar și instaurarea terorii*. Istoricul Guglielmo Ferrero o rezumă astfel în Cele două revoluții franceze (1951): „Prin spirit revoluționar, trebuie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1792-1794. 1917-1922 Revoluția din Octombrie Revoluția din Octombrie, „cele zece zile care au zguduit lumea” (John Reed), este evenimentul fondator care face din comunism un fenomen central al secolului XX. Concepută și dirijată de Lenin, ea inaugurează un sistem totalitar care este fundamentat pe un triplu monopol - al puterii politice, al elaborării și difuzării ideilor, al producției și repartiției bogățiilor - și pe voința de a controla total populația prin închiderea frontierelor, prin cenzură și teroare. La începutul secolul XX, Rusia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bătălia pentru succesiunea lui era dezlănțuită în sânul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice* (PCUS). Dar Stalin este un maestru al manevrelor în aparatul de partid căruia îi controlează arcanele de prin 1922. și, spre deosebire de ceilalți pretendenți, el a înțeles natura totalitară a regimului inventat de Lenin, pe care el va trebui să-l perpetueze dacă vrea să se mențină la putere, precum și slăbirea conjuncturii revoluționare în Europa, fapt care incită să abandoneze ideea expansiunii sistemului comunist prin înmulțirea revoluțiilor sociale, și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului-stat* inaugurată sub Lenin; astfel, clanul stalinist împiedică formarea unor grupuri de interese stabile. Sistemul nomenclaturii, cu privilegiile sale și cu tabelele sale de ranguri, își găsește forma sa definitivă în ajunul războiului. Dar, ca în orice regim revoluționar și totalitar care nu se bazează pe nicio legitimitate - aristocratică sau democratică - statul sovietic este lipsit de instituții solide: responsabilitățile și competențele deferitelor organisme birocratice nu sunt niciodată clar definite, iar Stalin se asigură că atribuțiile lor se suprapun, tocmai pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1939, el fărâmițează ministerele pentru a facilita controlarea lor de către partid, până când înfrângerile din războiul cu Finlanda evidențiază ineficacitatea mașinii birocratice; Stalin este atunci obligat să slăbească, în mod provizoriu, tutela partidului asupra responsabililor economici și a militarilor. Statul totalitar stalinist nu este, așadar, monolitul imuabil căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mașinii birocratice; Stalin este atunci obligat să slăbească, în mod provizoriu, tutela partidului asupra responsabililor economici și a militarilor. Statul totalitar stalinist nu este, așadar, monolitul imuabil căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod necesar arbitrară. Comunismul a adus acest arbitrar la cote fără precedent. Tirania personală a lui Stalin s-a exercitat datorită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aventura militară cu rezultate catastrofale din Afganistan*. Această voință de reformă atinge și domeniul politicii externe, fie că este vorba de relațiile cu Occidentul, cu membrii „lagărului socialist” sau cu frații învrăjbiți chinezi. De la voința de reformă la ruptura logicii totalitare Primele semne manifeste ale acestei evoluții apar pe 8 decembrie 1987, când Gorbaciov și președintele american Reagan semnează tratatul privind eliminarea rachetelor cu rază medie de acțiune staționate în Europa. Iar pe 14 aprilie 1988, URSS anunța că se va
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fapt ar fi simbolizat prin crearea unui post de președinte al Sovietului Suprem - de șef de stat - care ar urma să fie desemnat de un Congres al poporului format din deputați aleși prin vot universal: o abatere decisivă de la principiul totalitar al partidului-stat - instaurat de Lenin* și perenizat de Stalin - care voia ca partidul să anuleze statul și să facă din el instrumentul său. Această negare a statului de drept se baza, după 1917, pe deținerea de către o aceeași persoană a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
funcțiilor de șef al partidului și al statului și în mod accesoriu, al armatei, practicată de toți conducătorii supremi ai URSS, dar și de Mao*, de Castro*, de Kin Ir Sen*, de cehul Gottwald sau de românul Ceaușescu. Abolirea logicilor totalitare și explozia democrațiilor populare Pe data de 26 martie 1989 au loc în URSS alegeri pentru Congresul Poporului, primele parțial libere după cele din 1917. Din cele 2250 de locuri statutare, 750 sunt atribuite de la început PCUS și diverselor instituții
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și cu pluralitate a candidaturilor. Candidații comuniști sunt foarte adesea spulberați: la Moscova, Boris Elțîn câștigă 85% din sufragii, în fața primului secretar al organizației orășenești a partidului; în Lituania mișcarea independentistă Sajudis câștică 30 din cele 42 de fotolii. Principiul totalitar fundamental al monopolului puterii este atacat în mod deschis. Un asemenea semnal deschide cutia Pandorei a contestației în țările satelit din Europa Centrală și de Est. Asta cu atât mai mult cu cât, în martie 1988, aflat în vizită la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietice - cu excepția celor trei republici baltice și a Georgiei. Pe 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov își anunță demisia din funcția de președinte al unei URSS defuncte. El pune astfel capăt celor aproape trei sferturi de secol de dominație a comunismului totalitar, recunoaște prăbușirea sistemului comunist mondial și deschide era postcomunismului*. DICȚIONAR A ADEZIUNE Actul adeziunii se află la originea însăși a mișcării comuniste. El manifestă voința unui individ de a participa la o idee, la o acțiune și la o organizație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
respectivă, inclusiv în ochii unei instanțe exterioare partidului (guvern, patronat, aliați politici). Ele sunt și mai importante când aderentul aparține unui partid-stat cu care-și va împărți puterea și privilegiile materiale; dar în acest caz, în perioadele de mare intensitate totalitară marcate de teroare*, orice promovare în sânul partidului-stat implică și o participare la sângele vărsat, mesianismul doctrinal justificând în ochii aderentului participare sa la acte pe care morala obișnuită le condamnă. Aici regăsim pactul sângelui care unea anumite organizații revoluționare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și contactelor stabilite anterior prin intermediul organizațiilor de masă* comuniste internaționale care-și aveau sediul la Praga - Mișcarea pentru Pace, FSM, FMTD etc. Fluctuațiile diplomatice ale regimului din Guineea, vizibile în timpul crizei din Cuba, din 1962, nu schimbă nimic din practicile totalitare - a se vedea, de exemplu, lagărul de concentrare de la Boiro -, beneficiind din plin de prezența experților cehoslovaci care-i instruiesc pe membrii poliției politice* a regimului. în Algeria independentă din 1962, dacă președinția lui Ben Bella apare ca fiind deschisă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Vietnam, țară unificată sub puterea comunistă în 1975 și controlând și Laosul. Dar și în această regiune, delirul criminal al khmerilor roșii*, în Cambodgia, umbrește triumful vietnamez. Totuși, în Asia își mențin astăzi, cel mai bine dominația partidelor-stat comuniste: totalitară în Coreea de Nord; autoritară în Laos; într-un regim hibrid, amestec de totalitarism de mai mică intensitate și de „socialism de piață” în China și în Vietnam. ASASINAT POLITIC Asasinatul politic reprezintă în regimurile comuniste o practică constantă, distinctă de teroare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Totuși, Lenin încă nu terminase cu menșevicii. începând din 1919, Martov, plecat în exil*, lucra la o carte pe care o va publica în 1923: Bolșevismul mondial. El este printre primii care degajă caracteristicile care fac din bolșevism prototipul mișcărilor totalitare din secolul XX. El arată că pretinsa „revoluție proletară” este o „revoluție a soldățimii” formate din „elemente sociale disparate și nu o dată declasate”, care instaurează un „comunism de consum” lipsit de „orice înțelegere a producției sociale și a nevoilor acesteia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Funcționează din plin „ecuația” menționată de F. Furet în Trecutul unei iluzii - „oricine îl critică pe Stalin ține cu Hitler” - care dotează mișcarea cu o formidabilă forță de intimidare și-i împiedică pe aderenți să-și pună întrebări asupra naturii totalitare a regimului sovietic. Dezlănțuirea aparent aberantă a teoriei* naziste conferă coerenței marxist-leniniste o formidabilă putere de seducție. David Caute a arătat ce anume datora aura comunismului din Franța de după războiul revanșei raționalismului francez asupra conceptelor de mit, instinct, rasă și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1970, cel al Cambodgiei, unde șefii khmerilor roșii* formați în universitățile și în școlile pariziene, și-au precipitat propriul popor într-o catastrofă. șocul din 1956 E simptomatic faptul că entuziasmul intelectualilor comuniști a culminat cu momente de mare intensitate totalitară în URSS: între 1935 și 1939, între 1944 și 1953, subliniind fascinația lor pentru forță. Totuși, „raportul secret” al lui Hrușciov*, în februarie 1956 și destalinizarea* apar dintr-o dată multora dintre ei ca o „catastrofă personală”, după expirarea lui Lucio
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1974, revista Continent, care adună în curând laolaltă cele mai bune condeie ale emigrației, dar care-și deschide paginile și autorilor rămași în URSS. în 1983, la inițiativa disidentului Vladimir Bukovsky, ia ființă la Paris o Internațională a Rezistenței, organizație totalitară reunind disidenți din toate regimurile comuniste. Aceștia exercită o influență considerabilă asupra opiniei publice occidentale. în mai multe orașe europene, sunt organizate, cu concursul unor intelectuali vest-europeni, și îndeosebi a PEN Clubului Internațional, mai multe acțiuni contra represiunii și pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialismului real” se degradase de-a lungul timpului, ea trimitea totuși la un „altundeva” unde economia de piață n-ar mai fi suverană și unde emanciparea muncitorului ar rămâne plauzibilă. Odată cu dispariția acestei „alte lumi”, imaginarul unei revoluții violente și totalitare este atins mortal, iar dinamica democratică își afirmă, cel puțin provizoriu, universalitatea. DEMOCRAȚII POPULARE „O CORTINĂ DE FIER A CĂZUT PESTE EUROPA” Sunt numite democrații populare cele opt țări din Europa Centrală și de Răsărit, care între 1944-1945 și 1989
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asupra sistemului stalinist, asupra aspectelor sale cele mai întunecate și asupra mijloacelor de a le remedia; anesteziată în anii Brejnev*, ea va reapărea, mai amplă, în anii perestroikăi. Dar, mai ales, dând o lovitură decisivă și, fără îndoială, involuntară, principiului totalitar al infailibilității șefului și partidului, admițând că sistemul nu este perfect, ba chiar că a fost criminal, Hrușciov a contribuit la destrămarea mitului revoluției bolșevice și a utopiei* comuniste. GHEORGHI DIMITROV Bulgarul Gheorghi Dimitrov s-a născut în 1882 într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
principal disident* din exilul* interior, se poate reinstala la Moscova. Pe plan politic, în 1988, o reformă constituțională adoptă principiile votului cu buletin secret și a candidaturilor multiple la Congresul Poporului. Tot atâtea inițiative opuse logicilor fundamentale ale unui regim totalitar. și în politica externă* a venit ceasul unei „noi concepții”. Adoptată în februarie 1986, aceasta inaugurează o abordare a relațiilor internaționale care privilegiază interdependența problemelor planetei - a căror tragică ilustrare va fi și accidentul de la Cernobîl din aprilie 1986 -, dezideologizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Nord, inundațiile și alte anomalii în Sud. Dar aceste explicații n-au convins deloc o populație care a identificat atât inițiatorul Marelui Salt - demiurgul Mao Tzedun -, cât și unealta lui oarbă - Partidul Comunist - și eroarea lui fundamentală - un voluntarism totalitar. Reputația regimului este, prin urmare, grav atinsă, și reglările de conturi sunt inevitabile. La nivelurile inferioare, activiștii zeloși din 1958 sunt epurați, unii sunt aruncați în închisoare, câțiva sunt executați. La vârf, în ciuda unor manevre abile, Mao nu reușește să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în a manevra din umbră, măsurând cu un cântar de farmacie raporturile de forță, neezitând în fața niciunui mijloc - presiune, intimidare, șantaj, compromis și, bineînțeles, asasinat, dar și seducție și recompense -, Stalin și-a calibrat la maximum mijloacele în raport cu obiectivele regimului totalitar - menținerea cu orice preț la putere, extinderea neîncetată a acestei puteri asupra statului și a societății pentru înfăptuirea proiectului comunist - și în raport cu propriile obiective - accederea la puterea totală. Astfel, între 1930 și 1937, Stalin transformă progresiv Biroul Politic, instanță colegială
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la autoritarism. în Coreea de Nord* și în Cuba*, grupul conducător rămâne sub controlul strict al liderului charismatic și menține un regim de înaltă sau de mică intensitate totalitară. Cât despre partidele comuniste din țările democratice, ele sunt acum obligate să aplice normele democratice până și în funcționarea lor internă. GHERILĂ → LUPTĂ ARMATĂ RĂZBOI Comunismul de tip leninist a fost întotdeauna în relații strânse cu războiul, în primul rând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]