3,826 matches
-
au Moyen Age et sous la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui Musset, tragedia clasică a revenit la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a se întoarce la centrul de gravitate uman, care este legătura cu pământul, cu un anumit pământ". Pe acest considerent, Irina și bătrânul ei tată sunt văzuți ca exponenți ai unei lumi cu o filosofie stenică, potrivit căreia viața merită trăită, iar valorile umane trebuie protejate și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă pentru simplitatea unei astfel de soluții reductibile, de fapt, la suspendarea angoasei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al doilea acoperă discuția despre banda desenată, pornind de la locul acesteia în cultura de masă, formatată la rândul ei de mituri și generatoare și purtătoare de mituri care de cele mai multe ori nici nu mai sunt conștientizate, ci pur și simplu "trăite". Inevitabil, o sumară trecere în revistă a principalelor aspecte tehnice ale benzii desenate ajută la conturarea profilului acesteia și la delimitarea problemelor specifice care se ridică în analiză. La fel de importantă este și perspectiva istorică, rezumându-mă însă la istoricul benzii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
funcției sale sociale.96 Spre deosebire de antecesorii săi, el apără importanța mitului pentru o comunitate (deocamdată doar arhaică), ca liant social: "Mitul, într-o comuniune arhaică, adică în forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie povestită, ci o realitate trăită. El nu este de tipul unei născociri ca acelea pe care le citim în romanele noastre de astăzi, ci e o realitate vie, despre care se crede că s-a petrecut în timpuri străvechi și că influențează în continuare lumea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o societate nu se hrănește doar din gestionare. Ea se hrănește și cu speranță, cu mit, cu vis. [...] Realizarea deplină a individului are nevoie de comunități și de solidarități. [...] Adevărata solidaritate, nu cea impusă, ci aceea resimțită ca interioară și trăită ca fraternitate".466 Iar "viața în mit e viața în citate".467 Așadar, încercările de definire a mitului și de circumscriere a ariei semantice acoperite prin această mică vocabulă nu pot fi convergente, deoarece ele acoperă la urma urmei întreaga
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe Creatorul Dumnezeu. Simți-am o bucurie de nedescris în inimă și în Suflet. Razele soarelui, parfumul salcâmilor și-a liliacului împreună cu cântatul păsărelelor ne făceau să fim fericiți și bucuroși. Nu găsesc cuvinte potrivite să pot reda aceste momente trăite, de neuitat. Eu nu sunt cu studii superioare să am cuvinte alese. Am IV clase primare și-s needucată, că la 6 ani am rămas orfană de Mama. Mai la sfârșitul acestui perelinaj voi mai scrie câte ceva și despre mine
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele nu fac parte, ca la alte popoare, doar din patrimoniul lor cultural. Ele nu sunt, pur și simplu, povești. Sunt extrase, parcă, din viața trăită azi, contaminate de ea, amestecate cu ea. D. zicea că în mit pașii timpului trec, aproape nesimțiți, ca pașii unui jaguar. Cum să-i auzim și noi ceilalți? Se pare că tot ce mai putem înțelege noi, care am "civilizat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
asta? Parcă aș fi doctorul McDervitt. —De secole, oftă el. Din seara lansării. —De atât de multă vreme? — Da. Alt oftat. Dar asta înseamnă luni de zile. —Șase. — Și în tot timpul ăsta... Căuta să vizualizeze ultima jumătate de an trăită, viziunea asupra vieții sale schimbându-se complet. Oare vorbea serios? Ei bine, o spusese, dar ei îi era frică să-l creadă. Deocamdată. Nu mă mai miră că te purtai atât de frumos cu mine, reuși ea să spună. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente, căci ele îmi inunda sufletul cu o emoție specială. O ușă întredeschisă Ioana Dorohoi Sunt un elf magic din Norvegia. Trăiesc într-o lume fantastică, încă nedescoperită
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-i așa? Mi-am încheiat stenograma. Nu, nu o știam. Îi veți spune Comisiei că v-am oferit un indiciu valoros? Patchett deschise ușa. — Este nevinovat, Bleichert. — Nu zău? i-am replicat. • • • Fusese dezlegat misterul altei zile lipsă din ultimele trăite deBetty. Am făcut încă un drum la El Nido, de data asta ca să caut în dosarul principal numerele de telefon cu prefix de Webster. Pe când răsfoiam hârțoagele, mă tot gândeam că familia Sprague are un număr de Webster, autobuzul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și frumoasă? Dacă merge bine interviul ăsta, fac cinste cu un Egg McMuffin, OK? Logan Îi spuse că mai degrabă mâncă un rahat prăjit În ulei. — Și cum de-ți permiți o mașină așa ca asta? Credeam că voi reporterii trăiți cu toții În lipsuri. Păi, bine, se scutură Miller și porni din curbă. I-am făcut unui babalâc un favor la un moment dat. N-am publicat un reportaj... Logan ridică o sprânceană, dar Miller nu-i spuse mai multe. Traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
azi) O stare proustiană permanentă (nu am achiziționat-o citind À la recherche du temps perdu: o aveam din copilărie când nu auzisem Încă de Proust) mă face să trăiesc Într-o continuă reverie amoroasă. Nu revăd decât acele imagini trăite legate de un fior straniu, când dintr-odată corpul ți se Încarcă de un potențial magnetic anormal, dându-ți acea senzație uscată de leșin; ți se Împăienjenesc ochii, ți se Înmoaie genunchii, oasele ți se scutură scurtcircuitate, iar În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-și manifeste deschis acest sentiment profund În care nu putea să trișeze cu propria-i credință sau, mai precis, să se autotrișeze. Ea nu avea timp decât pentru acel gând interior, religios, Înăuntrul căruia Încăpeau toate angoasele În legătură cu noi, copiii, trăite doar de ea cu un individualism absolut. Timpul ei era circumscris de meandrele timpului nostru și, dacă ne Îmbolnăveam unul dintre noi, ea era capabilă, printr-o terapeutică telepatică, să preia o parte din boală asupra ei și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru 36 de poziții de peliculă fotografică. La urma urmei, am gândit (mi-am dat seama instantaneu că am gândit acest lucru, chiar mi-am spus iată că eu gândesc acest lucru), nu contează cantitatea, ci calitatea materialului de viață trăit, ori tocmai aceasta, calitatea, lipsea. Aproape că nu se acumulase nimic demn de a fi recapitulat. Totul se rotea În jurul câtorva emoții pure. De exemplu, tandrețea mamei ce venea să mă sărute seara, când credea că am adormit, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
propuneri. Vocea naratorului Citesc și nu reușesc să umplu golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni, nu ies, nu răspund la telefon ca să nu aud alte voci, mă concentrez către acel Întuneric interior, placentar, din care cresc, vii, corpurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
electrică; mi se părea că o să ne facem scrum, Îmi era frică să nu ardem definitiv În acele Întâmplătoare contacte ale corpurilor. Nu cred că există sentiment al existenței mai profund, o mai mare bucurie a ființei, decât acea stare trăită atunci. Puritatea În sine. Când am ajuns la poarta lui Anton (veneam către liceu), ne-a văzut acesta; era un bărbat deja matur, avea peste 20 de ani, se Întorsese din armată. Mai exact, nu „ne-a văzut“, căci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se umple de viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate. Auzul meu e Încordat să prindă toate zvonurile ce vin dinăuntru; când cineva rupe golul format, pronunțând cuvintele, dând adică stare de existență sonoră corpului meu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult unul de viață, unul În care cel mai adesea lecturile sunt comentate ca act și ca actio, iar nu În concretul diversității și sugestiilor lor. Lectura este prezentă, dar nu ca atare, ci ca filtru prin care experiența trăită Începe să joace iarăși rolurile literaturii. Intermezzo este un intereasnt experiment literar, scris de un expert al literaturii, astfel Încât expertul să pară dizolvat În propria sa potențială calitate de personaj sau atunci când calitatea sa de potențial personaj abia anunță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vremea“ ale cărei rămășițe le colecționa Herr Katz în casa noastră, sub lampadarul aprins non-stop, pentru că el, „în vremea lui“, fusese într-un loc pe care îl cunoscuse și Onkel Mendel, un loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iar oameni înfofoliți ca niște mumii așteptau ceva în fața ferestrelor înalte dinspre șosea, decorate cu stuc, oamenii aceia cu mâna la pălărie. Simțea ritmul calului, clătinându-se ușor în trap, un ritm care îi încorda trupul, o umplea cu cele trăite, dar și de cele povestite - despre străbunicul acela care călătorise într-o troică prin Rusia lui Tolstoi -, și mama îi privea cu un fel de mândrie, da, chiar cu orgoliu pe acești oaspeți de vacanță, care era clar că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de vinuri, dar, dacă nu poți avea încredere într-un producător de șampanie, atunci... Am închis ochii. —E concluzia logică. Viața mea nu s-a schimbat de când am terminat facultatea. A fost tot timpul vorba de Mark, afacerea lui Mark, trăitul cu Mark, căsătoria cu Mark, despre ce altceva ar fi putut fi vorba decât despre un copil cu Mark? Vocea mea se ridicase într-un mod supărător. Doi chelneri au ajuns în același timp cu șampania. M-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine și să moară într-un bordel, ajuns acolo din porunca sângelui. Gesticulam vorbind cu mine însumi, când m-am oprit la răspântia drumurilor înguste, înfricoșat de ideea dispariției mele. Ar fi un act arbitrar al destinului. Făcui socoteala anilor trăiți și cifra lor mi se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Suferea de mai multe boli, fiecare În parte inofensivă, dar care, Împreună, Îl scoteau din circulație: indigestie, gingivită și o tuse astmatică, șuierată, pe care Încăpățânarea de a fuma, În ciuda sfatului medicului, nu o Îmbunătățea cu nimic. Viața nu merită trăită dacă nu mai fumezi câte o țigară din când În când, mai ales atunci când nu poți mânca hrană solidă, spuse el cu un zâmbet poznaș, trăgând dintr-o țigară răsucită de mână și scuturând scrumul de pe pătură, ca să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scotea un ban de pe urma boom-ului lui Trilby, publicând tocmai acum toate aceste materiale. După cum o mărturisea titlul, autorul afirma că atmosfera din primele capitole ale romanului lui Du Maurier ca și personajul principal Însuși Își aveau rădăcinile În experiențele trăite nu numai la Paris, ci și În Belgia, iar stilul copia lirismul nostalgic al lui Trilby, culoarea locală, poreclele deocheate și umorul decoltat. Moscheles afirma În prefață că Du Maurier „susținuse cordial“ proiectul și chiar insistase să facă el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]