9,719 matches
-
sună atât de viu în traducere, încât putem spune fără să greșim că bravul soldat Svejk a învățat, de fapt, să vorbească românește”. Unele scrieri i-au pus probleme deosebite de transpunere, ca literatura lui Hrabal, al cărei stil, scrie traducătorul, este feroce pentru cine se încumetă să o abordeze: „fraze de câte două-trei pagini sau povestiri într-o singură frază!” Pentru că unii scriitori, din a căror operă a tradus, precum Václav Havel, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, erau atunci interziși
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
se încumetă să o abordeze: „fraze de câte două-trei pagini sau povestiri într-o singură frază!” Pentru că unii scriitori, din a căror operă a tradus, precum Václav Havel, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, erau atunci interziși în țara lor, însuși traducătorul a devenit acolo persona non grata. Traduceri: Jan Drda, Baricada mută, București, 1949, Nuvele, București, 1951; Marie Majerová, Sirena, București, 1950, Balada minerilor, București, 1965; Jiří Marek, Vorbește mama, București, 1953, Țara de sub ecuator, București, 1960, Panoptic de vechi întâmplări
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
, Romulus (2.VI.1939, Oradea - 17.X.1983, Târgu Mureș), poet, prozator, dramaturg, publicist și traducător. Este fiul Șaroltei (n. Ercsey) și al lui Ioan Guga, medic. A început școala la Oradea în 1946, fiind elev al Liceului „Emanoil Gojdu”. Rămas orfan de mamă, își urmează tatăl la Cluj, unde frecventează, timp de doi ani (1951-1953
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
redactor-șef al revistei „Vatra”, reînființată la Târgu Mureș, noua serie fiind condusă de G. timp de treisprezece ani, până în octombrie 1983. Inițiativele sale publicistice individualizează revista în cadrul presei literare românești. Astfel, înființează, în 1972, pe lângă „Vatra”, un cerc de traducători, a cărui activitate se concretizează în tălmăcirile tipărite într-o secțiune specială a revistei și în câteva cărți apărute la editurile Dacia din Cluj-Napoca și Kriterion din București. El însuși a tradus, publicând mai întâi fragmente în reviste, din Sütő
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
, Sumiya (5.II.1931, prefectura Gunma, Japonia), traducător japonez. După ce în anul 1953 a obținut licența în litere (literatură franceză) la Universitatea din Tokio, a fost, succesiv, redactor-șef la Gakken Shinseiki Encyclopedic Lexicon (1964-1968), lector de limba japoneză la Universitatea din București (1987-1990) și lector de limba
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
no himitsu [Secretul doctorului Honigberger] (1982), Jukyuhon no bara [Nouăsprezece trandafiri] (1993), Reijo Christina [Domnișoara Christina] (1993), Yoseitachi tachi no yoru [Noaptea de Sânziene] (1996) și Maitreyi (1999). L-a atras cu deosebire proza lui Mircea Eliade, pentru că, în opinia traducătorului, ea „se naște la punctul de convergență dintre Est și Vest, dintre Orient și Occident”. A transpus și din proza lui Liviu Rebreanu: Daichi a no inori [Ion] (1985), versiune premiată de Asociația Traducătorilor din Japonia pentru „cea mai bună
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
lui Mircea Eliade, pentru că, în opinia traducătorului, ea „se naște la punctul de convergență dintre Est și Vest, dintre Orient și Occident”. A transpus și din proza lui Liviu Rebreanu: Daichi a no inori [Ion] (1985), versiune premiată de Asociația Traducătorilor din Japonia pentru „cea mai bună tălmăcire dintr-o limbă străină apărută în 1985 în Japonia”, și Shokei no mori [Pădurea spânzuraților] (1998). În Ion l-a impresionat nu drama protagonistului, ci a învățătorului Herdelea, exclus din învățământ pentru că își
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
, Franz (27.IX.1944, Sibiu), traducător. Fiu al unui învățător, H. a frecventat liceul german din orașul natal și a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția germană-română. După terminarea studiilor a fost redactor la Editura Dacia din același oraș. În 1992
HODJAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287437_a_288766]
-
, Radu (c.1655 - c.1725), cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
s-a materializat în texte fluente. Viețile și istoriile tuturor sfinților traduse, cum spune el însuși, de G., reprezintă secvența cea mai consistentă a colecției (în românește mai sunt transpuse doar indicațiile de tipic, restul fiind păstrat în slavonă). Contactul traducătorului, cărturar rafinat, știutor de elinie și de carte grecească, cu sinaxarele lui Maximos Margunios este neîndoielnic. La fel de adevărat este că istoricul de curte al lui Constantin Brâncoveanu a transpus după versiunea lui Margunios doar atunci când în Viața și petrecerea svinților
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
despre Vladimir Beșleagă (1981), Problema vieții și a creației, o analiză a operei lui Ion Druță (1988). A scris schițe și povestiri umoristice, a participat la pregătirea unor culegeri de folclor și ediții ale scriitorilor clasici, s-a manifestat ca traducător. SCRIERI: Brigadirul, Chișinău, 1977; Evoluția prozei contemporane, Chișinău, 1978; Revelația slovei artistice, Chișinău, 1979; Treptele creației - trepte ale măiestriei, Chișinău, 1981; Reflecții critice, Chișinău, 1981; Problema vieții și a creației, Chișinău, 1988. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Treptele creației lui V.
HROPOTINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287462_a_288791]
-
, Ion (25.I.1931, Sânnicolau Mare), prozator, eseist, poet, traducător și editor. Este fiul Antoniei (n. Patrichi), profesoară, și al lui Ion Mantaroșie, magistrat. A făcut școala primară la Alba Iulia și Bârlad, liceul la Bârlad, Tighina, Râmnicu Vâlcea și din nou la Bârlad, unde a absolvit Liceul „Gheorghe Roșca
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
Antony a lui Al. Dumas, în al cărei erou damnat, fatal, însingurat H. se regăsea. Prin grija familiei, un volum, Poezii (traduceri și originale), este editat în 1843, cu o prefață de M. Kogălniceanu. Mai receptiv față de spiritul timpului ca traducător, H. se orientează, printre primii în epocă, spre literatura modernă, romantică, tălmăcind - în genere exact, dar într-o limbă neșlefuită - din Schiller (Mâna, Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
legătură între om și artist, ceea ce face din D. Anghel „un personaj fascinant”, de o modernitate și actualitate surprinzătoare. H. va reveni ca exeget cu Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului (2002), o monografie de tip special, o adevărată „lectură de traducător”, după cum își caracterizează ea însăși demersul critic. Debutând cu un portret cu inserții memorialistice, volumul este organizat în patru capitole purtând titluri incitante - Umbra cerului pe câmpie, Ce-aș putea face eu, milionarul, pentru Metopolis?, „Mi-a rămas setea-n
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
folclorist, AAF, 1945, 7; Ion Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal, SL, 1948; Marin Bucur, Din folcloristica bănățeană, O, 1957, 2; George C. Bogdan, Amintirea unuia dintre primii editori ai lui G. Coșbuc, O, 1959, 2; George C. Bogdan, Primii traducători bănățeni din clasicii ruși, O, 1959, 4; Vrabie, Folcloristica, 285; Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, Cluj, 1969, 33; Bârlea, Ist. folc., 303-306; Dicț. lit. 1900, 440-441; Virgiliu Florea, Folcloristul Enea Hodoș, Cluj-Napoca, 1995; Datcu, Dicț. etnolog., I, 317-318
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
, N.[icolae] I. (6.XII.1903, Turnu Severin - 19.VIII.1961, Zürich), poet, prozator, traducător și eseist. Este fiul Caterinei și al lui Ion Herescu, ofițer de carieră ajuns la gradul de general, care descindea din familia lui Udriște Năsturel. A absolvit Liceul „Carol I” din Craiova și secția de limbi clasice a Facultății de
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
în colaborare) și Bibliographie de la littérature latine (1943), el se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor Antichității. În schimb, în calitate de director al publicațiilor „Favonius” și „Revista clasică” sau de fondator al Institutului Român de Studii Latine, ca autor de manuale, traducător din lirica și teatrul latin sau ca autor al volumelor de eseuri Milliarium (I-II, 1936-1941), Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni. 1926-1936 (1937) și Caete clasice (1941), el are în vedere și un public mai larg, pe care caută să
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu) sau străini (Goethe, Carducci, Francis Jammes). Unul dintre principalele instrumente la care recurge în impunerea valorilor clasice în lumea românească îl reprezintă traducerile, adecvate sensibilității și limbii timpului său. Într-o bogată activitate de traducător, prin care oferă unele dintre cele mai reușite transpuneri în română ale unor opere reprezentative, mai cu seamă din lirica latină (Lirica lui Horațiu, Lirica latină, Plaut, Militarul îngâmfat, Horațiu, Arta poetică), H. aplică idei formulate explicit, uneori în texte
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
explicit, uneori în texte polemice, cum ar fi acelea care îl vizează pe E. Lovinescu. Respingând tălmăcirile în proză care redau doar ideile, nu și „sufletul” vechilor poeți și refuzând totodată versiunile românești în ritm antic ale lui Ștefan Bezdechi, traducătorul propune echivalări apte să transmită muzicalitatea originalului prin mijlocirea metrului modern. SCRIERI: Basmul celor patru zodii, [Craiova], 1926; Cartea cu lumină, Craiova, 1926; Însemnări literare (1924-1926), Arad, 1926; Milliarium, I-II, București, 1936-1941; Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni. 1926-1936, Craiova
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Odată cu ascensiunea fascismelor și interzicerea partidelor comuniste din diverse țări, mici colonii ale familiilor comuniste exilate găsiseră refugiu În URSS, lărgind baza de recrutare pentru aceste școli. Refugiații lucrau În calitate de funcționari ai Kominternului, ziariști În secțiile internaționale ale Radio Moscova, traducători etc. Copiii liderilor marcanți ai mișcării comuniste internaționale, precum fiul lui Dolores Ibarruri (sub pseudonimul Maya Ruis) sau fiul lui Tito (numit Șarko), urmau cursurile Școlii Centrale a Kominternului În timpul războiului (cf. Leonhard, 1990, p. 244). Recrutarea internă dezvoltată În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Îndelungat al unui grup de „profesori renumiți” veniți din Uniunea Sovietică, mai ales În cadrul Catedrei de Istorie a PCUS. Printre ei figură și o fostă secretara a lui Lenin. Cu acest prilej, a fost creat În institut un birou de traducători. Lipsa de cadre calificate s-a făcut simțită și aici, Îndeosebi la catedră de artă și literatura. Caracterul militant al instituției era afirmat, de pildă, cu prilejul revoltei din iunie 1953, oficial prezentată că o Încercare de lovitură de stat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
israelienilor fiind cele mai cunoscute) la scriitorii bilingvi aparținând sau nu exilului explicit politic, fără a da uitării scriitorii germanofoni sau maghiarofoni originari din România sau trăind În România, legați de spațiul literar românesc că autori traduși și/sau În calitate de traducători. Construcția socială a intelectualilor În pofida reprezentărilor antagoniste ale ideologiei și prăpastiei care separă grupurile intelectuale, este posibilă identificarea mai multor elemente de continuitate. Este astfel necesar să se precizeze că intelectualul nu este doar o categorie politică și teoretică, ci
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sens larg, sunt 17; 8 sunt artiști plastici (și un arhitect); științele sociale sunt puțin reprezentate (șase sociologi și politologi, putin prezenți În activitățile grupului din ultimii ani). Artele dramatice sunt reprezentate de doi actori și doi regizori. Sunt patru traducători (din franceză), doi avocați (dintre care unul, cooptat recent, este proprietarul unui săptămânal cultural), un preot (care este și starețul unei mănăstiri din București) și cinci ziariști profesioniști; dar mai mult de jumătate din membrii grupului sunt colaboratori permanenți În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pe care le aveam asupra mediului literar prin exercițiul criticii literare, prezent În marginile instituției literare. Cel mai bun exemplu este descoperirea postmortem a activității de «poliție politică» (de informator al Securității) a lui Ștefan Augustin Doinaș (1922-2002), poet „neoclasic”, traducător al lui Goethe, foarte prețuit În ultimii ani ai vieții, ales președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor În decembrie 1989, o dată cu Mircea Dinescu. Criticile priveau prezența lui Mircea Dinescu În rîndurile Frontului Salvării Naționale, denunțat că „neocomunist” de opoziția anticomunista
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]