3,617 matches
-
ce întreabă autoritar „te piși sau te caci?“; - posturi pirat de manele; - excremente de câine (am început să-i hrănim occidental, cu boabe chimice). Căcățelul canin se lipește de trotuar, ca la Paris, apoi se depune grațios pe talpa pantofului trecătorului ocazional-neatent-beat. - alarme de mașini; - sirenele poliției (la 01.45 aseară); - mitocani, mitocani, mitocani - și țoape. - nu se moare pentru o idee; - limbi balcanice, gudureli, zemuri; - Mateiu Caragiale; - mașini oficiale, băieți cu pistoale-mitralieră; - vine Moș Crăciun (prematur și comercial); - posturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dintre acelea de genul „roți cu cuie“, de urcat pe munte, care în Occident se utilizează doar pentru munte. Fac un zgomot cumplit, de infern ambulant. Ce mă enervează cumplit este faptul că 80% dintre privirile care îi însoțesc din partea trecătorilor sunt admirative - nici o urmă de dezaprobare, interogație (este locul lor aici?). Nici o urmă de inteligență, ci doar priviri manelizate și protevizate de admirație. Poate mă înșel, dar înseamnă că 80% dintre locuitorii orașului București sunt niște imbecili, niște legume fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
recuperare a tone și tone de hârtie care sunt aruncate inutil pe apa sâmbetei. - Scuipatul pe stradă. Sunt banal, știu... dar este vorba de banalitatea răului, a mojiciei și a mitocăniei, Codruț! Se scuipă cu aplicație, printre dinți, pe pantofii trecătorilor, în praful infect al acestui oraș, unde este atât de greu să trăiești. Am impresia că tot ce-ți scriu este inutil, că nu servește la nimic... Mirel 24 mai 2006 Îți scriu de pe unul din cele două birouri ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
clasic? Nu, unul deosebit. Prima mașină era una de epocă, decapotabilă, iar în ea se aflau cei doi miri, un tip țigănos și destul de urât, alături de o fată finuță, îmbrăcată într-o rochie bej. Iar mirii știi ce făceau? Salutau trecătorii cu gesturi largi, ca și cum toată lumea ar fi fost formată din prieteni-supuși. O fi fost vreun prinț de Monaco, căsătorindu-se cu o prințesă de Lichtenstein? Felul ăsta de a arăta, de a demonstra, de a epata este atât de românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește un cuvânt grosier care îl aduce la realitate. Nu știa ce oră este și când își consultă ceasul constată că este ora patru. "Oare să fie doar cu puțin mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să consulte ministerul sănătății, să meargă și la alți doctori, dar când, că mereu se ivește câte ceva să-l facă să amâne. În sfârșit... iar se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă o să fie găsit de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul. Ei bine, sunt amețită pentru că așa vreau să fiu. Și ce-i rău în asta? Pot să mă cațăr în copaci și dacă sunt beată. Mă urc până sus, sus, în vârf și de acolo fac pipi peste toți trecătorii! — Nu cumva vrei la toaletă? am întrebat-o eu. — Ba da. Am condus-o pe Midori la o toaletă din Shinjuku, am introdus moneda în deschizătură și am împins-o înăuntru. Mi-am cumpărat un ziar și l-am răsfoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau dezaprobator și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
furios. Această altă Zeliha era cea care ocupa acum cea mai mare parte a spațiului ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare. Pentru că blestemele ei acopereau versurile Madonnei, trecătorii și vânzătorii de umbrele se strânseseră În grabă să vadă ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a zărit un autocolant fluorescent ce strălucea pe apărătoarea roților din spate ale taxiului: NU-MI SPUNE CĂ SUNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fel de cod tainic pe care o minte Îndepărtată Îl concepuse special pentru ca ea să-l descifreze și pe care ea nu reușise În viața ei să-l spargă. La puțin timp după aceea, taxiul și Toyota au plecat, iar trecătorii și-au văzut de drumul lor, lăsând-o pe Zeliha acolo, ținând În mâini tocul rupt al pantofului cu aceeași blândețe și disperare cu care ar fi ținut o pasăre moartă. Acum, printre lucrurile care populau universul haotic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un test la clinica deschisă de curând În apropierea casei lor. În ziua „deschiderii oficiale“ cei de la clinică dăduseră o recepție de un fast aproape ostentativ pentru câțiva invitați selecți și aranjaseră toate buchetele și ghirlandele chiar la intrare, astfel Încât trecătorii de pe stradă să poată afla și ei despre eveniment. În ziua imediat următoare, când Zeliha venise la clinică, o mare parte din flori se ofilise deja, Însă fluturașii de reclamă erau la fel de colorați ca și Înainte. UN TEST DE SARCINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încăpere nu se aflau În același spațiu ca și ea. Păși În regatul lui Morfeu. Era prea multă lumină acolo, totul era aproape strălucitor. Încet, cu mare băgare de seamă, Înainta de-a lungul unui pod Înțesat de mașini și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
temându-se să nu fie Înghițită de abisul flămând. „Opriți-vă!“ strigă pe când pietrele se rostogoleau sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comandă mașinilor care se Îndreptau spre ea În viteză, care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi imploră pe trecătorii care o Împingeau cu umărul dintr-o parte și din cealaltă. „Vă rog, opriți-vă“ Când s-a trezit, Zeliha și-a dat seama că e singură, Îi e greață și se află Într-o Încăpere necunoscută. Cum naiba mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În sfârșit! Recepționera stătea În cadrul ușii cu mâinile În șolduri. — Dumnezeule, ce spaimă am tras! Ne-ai speriat de moarte! Ai idee În ce hal țipai? A fost de-a dreptul Îngrozitor! Zeliha stătea nemișcată, ascultând-o fără să clipească. — Trecătorii de pe stradă și-or fi Închipuit probabil că te tăiem În bucăți sau ceva de genul ăsta... Mă mir că nu ne-am trezit cu poliția la ușă până acum! Asta fiindcă e vorba de poliția din Istanbul, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
presupunerea generală a prietenilor ei, aceștia credeau că tatăl vitreg al lui Armanoush era american, probabil din Midwest. Pe Turk Street a trecut pe lângă o demipensiune pentru homosexuali, o băcănie orientală și o mică piață Thai și a mers alături de trecători din toate clasele sociale până când s-a urcat În sfârșit În tramvaiul ce ducea spre Russian Hill. Sprijinindu-și fruntea de fereastra prăfuită, a meditat la „celălalt eu“ din cartea lui Borges, Labirinturi, În timp ce privea fâșiile de ceață ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o cârciumă ca să poți vedea o seară de băut tipică, i-a explicat Asya lui Armanoush. Pe drum, pe când treceau pe o stradă prost luminată, au dat peste un imobil de locuințe de la ferestrele cărora prostituatele travestite Îi priveau pe trecători. Cele două de la parter erau atât de aproape, Încât Armanoush a reușit să zărească toate detaliile fețelor lor puternic machiate. Una din ele, o femeie voinică, cu buze groase și un păr atât de roșu Încât strălucea precum artificiile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau să se rostogolească sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comanda mașinilor care veneau spre ea În viteză și care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi implora pe trecătorii care o loveau cu umărul. „Vă rog, opriți-vă!“ Luna următoare nu i-a venit ciclul. Câteva săptămâni mai târziu s-a dus la un laborator recent deschis din apropierea casei sale. TESTE DE SARCINĂ GRATUITE LA FIECARE TEST DE DEPISTARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
locul din față a scos un băț și a Început să bată În toba pe care celălalt o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Între timp ceilalți petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima jumătate a cântecului s-a iscat o scurtă confuzie, fiindcă puțini din corul acela pestriț păreau să știe versurile celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nebunie pentru noi, avem morți cu duiumul, În special bătrâni... Mor ca muștele... Vara istanbuliții mor pe capete! S-a oprit gânditor, lăsându-i Asyei povara semantică a ultimei fraze pe care o construise. Apoi s-a uitat la un trecător Îmbrăcat În frac, ce țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]