6,656 matches
-
orientare antimodernistă, își delimitează spațiul de interes „alături de trecut, încadrați în paranteza prezentului”, fiindcă - recunosc ei - „iubim trecutul și ne plac bătrânele povești de la țară” (Câmp sideral). Dorindu-se o publicație „fără tendințe, dar etică și etnică”, O. este o tribună a mișcării iconariste, după cum rezultă dintr-un articol publicat de Mircea Streinul în „Iconar”: „În 1932 am pus bazele împreună cu George Drumur, Gh. Antonovici și Neculai Pavel unui grup literar Iconar [...] am început în revistele «Orion», «Pana literară», «Crai nou
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
clasică. S-a înscris la Facultatea de Drept, dar nu a terminat-o. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), pentru volumele sale acordându-i-se un premiu în 1912. În 1914 devine redactor-șef la săptămânalul liberal „Tribuna Oltului”. A frecventat atât cenaclul lui Al. Macedonski, cât și cel al lui Ovid Densusianu. Debutează în adolescență (probabil în 1907), colaborând cu poezii, articole și traduceri la numeroase periodice: „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Frăția românească”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc”, „Voința
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
După război, o vreme are o situație incertă, câștigându-și existența cu traduceri din literatura sovietică. Semna și o lucrare originală, O poveste adevărată (1950). Mai târziu, numele îi apare în „Scânteia”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Cronica”, „Magazin” ș.a. De asemenea, tălmăcește ori adaptează pentru radio numeroase piese din dramaturgia universală, iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
război - George Dem. Loghin, N. Barbu ș.a. De la primele numere interesul pentru viața culturală și, mai ales, literară a fost evident. În perioada 1897-1900, exceptând foiletonul propriu-zis, ocupat întotdeauna de un nesfârșit roman de aventuri tradus din franceză, apar rubricile „Tribuna literară”, care include proză și versuri originale, „Teatru. Muzică. Arte”, o cronică a vieții artistice, alta de informații bibliografice și recenzii. Între orientarea politică și partea literară nu există nici o corespondență. Cu frumoase pagini de amintiri, cu evocări ale vieții
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
școlare (împreună cu Augustin Z. N. Pop), din 1969 fiind fără întrerupere președintele juriului și îndrumătorul taberelor școlare de creație pentru laureați. A creat și a coordonat suplimente literare pentru elevi pe lângă publicațiile „Scânteia tineretului”, „Fețele culturii”, „ABC”, „Adevărul”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tribuna învățământului”, „Examene”, „Viața școlii”. Este unul dintre fondatorii revistei „Limbă și literatură română pentru elevi”. Din 1967 a promovat poezia tânără prin zeci de antologii și volume colective, editate în seriile „Excelsior”, „Săgetătorul”, „Cântecele arcașului”. A editat și prefațat cărțile
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
liceul la Urziceni și Institutul de Teatru și Cinematografie „I.L. Caragiale” din București, pe care îl va absolvi în 1973. Repartizat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, în 1977 se transferă la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Debutează în 1981 la „Tribuna”, cu povestirea Pradă pentru pisici. Publică proză în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” și sporadic în „Tribuna” și „Steaua”. După 1989 devine și redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Prima carte a lui N., romanul Spărgătorii de vitrine, apărut în
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
absolvi în 1973. Repartizat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, în 1977 se transferă la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Debutează în 1981 la „Tribuna”, cu povestirea Pradă pentru pisici. Publică proză în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” și sporadic în „Tribuna” și „Steaua”. După 1989 devine și redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Prima carte a lui N., romanul Spărgătorii de vitrine, apărut în 1984, este o radiografie ușor teribilistă a vieții tineretului vremii, cu personaje afișând o atitudine neconformistă, totuși
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
onoare a Premiului „Perpessicius” pentru ediția Teatru românesc inedit din secolul al XIX-lea (1985). Debutează la revista „Tomis” în 1967. A colaborat constant la „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Litere, arte & idei”, „Limba română”, „Tribuna”, „România literară”, „Studii și cercetări de istoria artei”. Ca editor, N. a realizat edițiile Scrieri (I-II, 1980-1983) de Iacob Negruzzi, îngrijită împreună cu Nicolae Mecu, și Poezii nouă de Ioan Cantacuzino (1993), aceluiași scriitor publicându-i și o valoroasă traducere
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar starea sănătății îl obligă să se pensioneze la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Ținând de aripa „modernistă” a noului val al anilor ’70, prin comparație cu Virgil Mazilescu N. pare de-a dreptul minor
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
1992). Debutează cu o cronică literară în 1977, la revista „Orizont”, după ce în 1974 îi fuseseră incluse câteva versuri într-o antologie a elevilor timișoreni, Vârste de lumină. Colaborează cu eseuri, versuri și studii critice la „Orizont”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Convorbiri literare” ș.a. Între 1981 și 1984 scrie libretul operei rock Introducere într-un concert baroc. Afirmarea lui O. în domeniul criticii și al istoriei literare se face cu volumul Romanul politic (1984), bine primit de confrați deoarece propune ample
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
Grenoble (1976-1977). Debutează încă din vremea liceului, cu versuri, în „Universul literar” (1938). A fost membru al Cercului Literar de la Sibiu. Colaborează cu traduceri, articole de estetică și istorie literară la „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Claviaturi”, „Curțile dorului”, „Luceafărul”, „Tribuna literară” (Brașov), „Curentul literar”, „Saeculum”, „Țara” (Sibiu). La Alba Iulia, în 1941, scoate revista „Răscruci”, în care publică și versuri. Face parte din comitetul de redacție de la „U. Preocupări universitare” (București, 1943-1944), alături de Adrian Marino, Gr. T. Popa, Al. Borza
OANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288498_a_289827]
-
Flacăra”, în 1948, cu o poezie ocazională, versurile pe care le va scrie ulterior aflându-se pe aceeași linie a oportunismului față de cerințele ideologice ale epocii. A colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Familia”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Veac nou”, „România literară” ș.a. Începuturile, ca și bună parte din activitatea lui N., vor fi dedicate reportajului. De la primul volum, În mina de cărbuni (1950), și continuând cu 400 de zile în orașul flăcărilor (1958), Meridianul de foc
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
Academiei Române pentru volumul de studii și evocări istorice De la Petru Maior la Octavian Goga (1944). Și-a publicat numeroasele contribuții de istorie, istorie culturală sau literară în „Vremea”, „Universul literar”, „Ardealul”, „Viața”, „Jar și slovă”, „Transilvania”, „Credința”, „Progres și cultură”, „Tribuna”, „Steaua”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A editat culegeri de literatură populară și scrierile lui Ion Simionescu, Ilarie Chendi, Ion Gorun, G. Barițiu ș.a. Activitatea de istoric literar a lui N. este îngemănată cu cea a istoricului sociopolitic și
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
redacția literară a Radiodifuziunii Române. A făcut publicistică social-politică la ziarul „Frontul plugarilor” și a colaborat cu studii și articole la „Universul literar”, „Gândul nostru”, „Chemarea vremii”, „Curentul literar”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Editorial a debutat cu volumul Ideologia literară poporanistă (1937; Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române). Ulterior i-au ieșit de sub tipar monografiile Nicolae Bălcescu (1945), Mihail Kogălniceanu (1946), Viața lui Vasile Alecsandri (1962; Premiul „B.
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
în cele din urmă Sergiu Matei Nica. În 1934 înființează și conduce împreună cu Al. Bardieru revista „Limba noastră” a seminariștilor din Chișinău și începe să colaboreze la „Raza” și „Luminătorul”, pentru ca între 1936 și 1938 să se angajeze redactor la „Tribuna tinerimii”. Își intensifică activitatea publicistică în anii studenției: este redactor la „Gazeta Basarabiei”, secretar de redacție la revista „Din trecutul nostru” și colaborează cu articole, versuri, nuvele (Șilimon Pălămariu, Hangiul de la Cușmariica), fragmente de roman (Nasturii albi sau Seminariștii), traduceri
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
funcționat ca redactor la Biblioteca Națională a României. A debutat în 1954, cu versuri, la „Tânărul scriitor”, colaborând apoi, și cu pseudonimele Alla, Aner, Anaïs Ner, la „Gazeta literară” (din București și din Erevan), „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Revista muzeelor”, „Arta plastică”, „Nor Ghiank”, „Ararat”, „Ani”. În 1973 îi apare cea dintâi plachetă, Cântărețul de sticlă, urmată de alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
ziarul „Făclia” în 1960, fiind încă elev la liceu, iar editorial în 1966, cu volumul de proză SF Întâlnire cu meduza. În anul precedent obținuse Premiul pentru poezie oferit de Fondul Internațional al Scriitorilor de pe lângă PEN-Club (Londra). Colaborează la „Contemporanul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața studențească” ș.a. Scriitorul este foarte activ în mișcarea SF românească și europeană. Prezent în numeroase antologii ale genului, alcătuiește, la rândul său, antologii care se bucură de versiuni în limbi străine. Este deținător al
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
este redactor-șef al revistei „Dacia literară”. Este doctor în filologie cu teza Eminescu, omul de teatru (2000). A debutat cu versuri în „Flacăra Iașului” (1957), colaborând în continuare la „Iașul literar”, „Cronica, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Astra”, „Tribuna” „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Cinema”, „Arlechin”, „Scena”, „Timpul”, „Symposion”, „Scena și lumea”, „Lumina” (Pancevo), „Literatură și artă” (Chișinău), „Limba română” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Șt. O. Mugur și Ștefan Pintilie. La începuturile carierei, O. pare atras de literatura polițistă
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
P. devine ziarist profesionist și scrie mult timp la ziarele „Luminătoriul” și „Dreptatea” (sub pseudonimele Brutus și Luca Drugă). În 1885 fondează săptămânalul „Timișana” (unde semnează și T. Odor; revista va fi continuată de „Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială” a Transilvaniei. A mai colaborat la „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială” a Transilvaniei. A mai colaborat la „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere de documente parlamentare ale românilor ardeleni - Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana ungară (I-VIII, 1903-1915), apreciată și premiată, și a întocmit un studiu, Jertfele românilor (1923), cu privire la sacrificiul
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
și publică numeroase schițe umoristice și istorioare în diferite periodice, mai cu seamă în calendarele sibiene apărute între anii 1906 și 1936, unele texte fiind incluse și în culegerea colectivă Un ceas de șezătoare poporală (1927). Ultima colaborare (din „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, 1941) este Pățania lui badea Spiridon, o reușită povestire populară axată pe demonstrarea incapacității bărbatului de a rezista la insistențele curiozității feminine. Cunoscând limba germană, P. a localizat o dramă după E. Raupach - Sâmbăta morților (1906). A tradus unele
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
de la „România literară”, P. nu va debuta direct la revista bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict, ci la „Tomis”, în 1979. Prima carte, romanul Iarna, vietățile, îi apare la Cartea Românească, în 1987. Colaborează cu eseuri, articole și proză la „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Contrapunct”, „Vatra” ș.a. În 1990 beneficiază de o bursă oferită de Fondation pour une Entraide Intellectuelle Européenne și efectuează un stagiu de documentare la Paris. Este membră a Grupului pentru Dialog Social. Primit entuziast de critici și distins cu
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
engleză și americană și de teorie literară. Din 2001 este doctor în filologie. Debutează cu poezie în „Steaua” (1979), iar editorial, cu romanul Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (1996; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Observator cultural”, „Tomis”, „Calende” ș.a. Este membru al unor asociații internaționale de anglistică. În perioada 1979-1985 a mai semnat și Adrian Sehelbe. Optzecist întârziat, „recuperat” ca prozator doar în deceniul următor, O. este totodată un aplicat analist
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
Facultatea de Filologie, secția română-istorie, din cadrul Universității din București (1954-1959). Un timp lucrează ca învățător sau ca profesor în localitatea hunedoreană Toplița (1953-1954, 1959-1962), ulterior fiind profesor de limba română și istorie la diverse școli din București. Colaborează la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „Vatra”, „România literară” ș.a. P. debutează în revista „Luceafărul” (1967) cu povestirea Cetatea și își publică în 1968 primul volum de proză, Frumoasa cocoșată, caracterizat prin alăturarea unui limbaj stângaci, excesiv poetizat, și a celui de sorginte
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
Colaborează la reviste literare și de cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Curentul magazin”, „Pan”, „Chemarea vremii”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religioase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]