3,153 matches
-
una armatele să-i aducă alții. Țara aceasta era o insulă uriașă, din dreptul strâmtorii pe care o face la apus Marea dintre Pământuri. Unii o numeau Țara Apelor, alții Atlantida. La marginea acestui deșert, în pragul căruia soldații atlanți trimiși să aducă robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nu-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în Ta Kemet? Preoții îi spuseră, pe rând, tot ce știau. Dar bătrânul dădu din cap nemulțumit: - Nu știți mai mult decât știu eu. Iscoade! Trebuie trimise iscoade pe urmele lor. Chiar dacă nu le vom afla gândul, îl vom bănui! Un preot se apropie de bătrânul furios: - Slăvite, am auzit de la niște corăbieri hananei sosiți în oraș azi dimineață... dar socot că stăpânul știe și aceasta... - Spune
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așa cum se Întâmplase cu Daisy Miller. De aceea, amână cât putu să le dea amicilor din lumea literară - chiar și lui George Du Maurier - vestea despre dramatizarea Americanului sau, după cum suna noul titlu, a Californianului. Lucrul mergea bine. În februarie trimise trupei prima variantă la actele unu și doi, apoi, În aprilie, actele trei și patru. Răspunsurile directorului fură Încurajatoare, chiar dacă chinuitor de scurte și de generale. Curios era (pentru Henry) faptul că, până acum, nu se văzuseră niciodată la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altă navă, credeam cu toții că aceasta trebuia să facă parte dintr-un proiect secret. Rând pe rând, în cele trei zile cât durează călătoria, toți încep să moară. Sunt în camera de comandă. Eu nu am nici o funcție importantă, sunt trimisă să-I observ de către Agenție. E misiunea mea. Nu-mi place de ei. Nu mă simt în largul meu. Poate că mai glumim, mai spunem ceva amuzant. Însă în majoritatea timpului, sunt oameni retrași. Pe geamul negru nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și depuseseră, de cu seară, încasările la bancă, din zona Gării de Nord, de la magazinul "Sora", hăt, până la dughenele Hotelului "Grivița". Trecu și pe alături și-și făcu frățește mendrele și pe dreapta, la "Cerbul", magazin de încălțăminte. Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli într-un cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o frânghie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
animal necunoscut. Camera de invocație fu răsturnată (de trei ori), zăngănind precum o cutie din lemn ce poartă înăuntru un pumn de monede. Foștii invocatori se treziră reînșurubați în scaunele lor. Degetele le fură pleznite de nuielușele purtătorilor de letică, trimiși să curețe locul și retrăgîndu-se acum în mirosuri de cârpe arse și cu spinările încovoiate sub o pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta... își depuse și profesorul de istorie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tău, Guy. Pasându-i-o grațios asistentului meu, mă așez pe scaun și mă pregătesc să-l privesc pe nenorocitul ăla mucos cum Încearcă să scape din Încurcătură. Îmi verific relaxată mobilul. SMS de la Paula Potts către Kate Reddy Emly trimisă acasă d la școală cu LINDINI. toată fam trebuie tratată. ȘI TU! numai bine, Paula Nu-mi vine să cred ce citesc. Am călătorit peste Atlantic și am importat lindini ca pe gândacii de Colorado. Mă scuz și ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă culcată pe iarbă. Iată vierul cu c.... mari, plodiciosul Naumos, La-ngrășare e pus porculețul mărunt Io-Spacco Ca să fie trimis pețitorilor Penelopeii. Toate le spune pe rând divinul porcar Ve Pogoros Spre-a onora pre oaspete taie mai iute purcelul Cel mai grăsuț, cu carnea mai dulce, numit "Dospinelos". Vai, pe altu-aș tăie au zis porcarul Pogoros Dacă aici în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care o ridicase de la spital în drum spre Psagot. Înăuntru erau „bunurile personale ale decedatului“, lucrurile pe care le avea tatăl lui asupra sa când a fost ucis. Intră în căsuța cu mesaje primite. Goală. Apoi în cea cu mesaje trimise. Goală. —Și ești absolut sigur că tatăl tău avea obiceiul să trimită mesaje? —Ți-am mai spus o dată. Mi-a trimis și mie. Când eram în misiune la graniță, în Liban, comunicam tot timpul prin mesaje. Deci, cu siguranță, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
BBC. Se uită mai departe, sperând să găsească vreun mesaj de la Ahmed Nour sau orice ar fi putut explica cuvintele înfrigurate ale lui Rachel Guttman chiar din acea casă cu două zile mai devreme. Se uită în căsuța de mesaje trimise, dar nu erau multe lucruri care să iasă în evidență acolo și, cu siguranță, nici o comunicare cu Nour. Cât de naivă putea să fie? Încrezătoare, căută numele de cod pe care îl descoperise, sigură că avea să fie acolo. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în evidență acolo și, cu siguranță, nici o comunicare cu Nour. Cât de naivă putea să fie? Încrezătoare, căută numele de cod pe care îl descoperise, sigură că avea să fie acolo. Dar nu era. Nici în inbox, nici printre mesajele trimise. Nimic. Poate că presupunerea lui Maggie era corectă. Cine a omorât-o pe Rachel Guttman a trecut mai întâi pe aici, ștergând pe rând toate e-mailurile importante. Se uită, la noroc, în recycle bin. Nu era nimic acolo de sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
te deranjează dacă ne uităm la mesajele pe care le-a trimis tatăl tău? — Nu ai de gând să răspunzi? — Vreau să mă mai gândesc. Hai să vedem ce și-au spus unul altuia mai întâi. Deschise pagina de mesaje trimise, toate erau către Ahmed Nour. Asta era, în mod evident, calea secretă de comunicare pe care o folosiseră cei doi, un nume arab astfel încât, dacă cineva supraveghea e-mailul lui Nour, să nu aibă motive de bănuială. Ultimul a fost trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Costello, marea „închizătoare“ nu erau decât praf în ochi -, ci din cauza acestui unic defect. Toate laudele alea; și ea le crezuse până la ultimul cuvânt. Nu era mai mult decât o ispită, cea mai involuată formă de viață din lumea spionajului, trimisă acolo ca să-i câștige simpatia lui Uri Guttman. Faptul că reușise nu făcu decât să-i mărească greața. În ce o transforma asta? În nimic mai mult decât o târfă care lucra pentru guvernul american. Maggie sări instinctiv din scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de peliculă mută, aproape incoloră, cu umbre, nici măcar umbre, un fel de caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și mă las toropit de molcomul răsfăț al gândului că am devenit un ins moral, desprins de patima beției și care, iată, poate fi mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capitolele care reprezintă scene din viața doamnei E. și a domnului D., precum și a prietenilor acestora, la trei persoane provenind din medii diverse și avînd ocupații diferite, cu rugămintea de a-i răspunde cum Își imaginează ei, În urma lecturii textului trimis, personajul Marcel Albu, dacă acesta ar exista În realitate, ar avea o fizionomie, un caracter, niște principii, o biografie mai mult sau mai puțin istoricește determinată. Adresanții selectați sînt S.G. maistru frezor din Lugoj, R.T., profesor de română, București, B. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
principii, o biografie mai mult sau mai puțin istoricește determinată. Adresanții selectați sînt S.G. maistru frezor din Lugoj, R.T., profesor de română, București, B. I., dactilografă la cooperativa Decorativa. Pentru o mai riguroasă sistematizare a răspunsurilor naratorul a atașat la textul trimis și un chestionar privind datele personajului: Numele: VÎrsta: Detalii fizionomice: Starea civilă: Ocupația: Date caracterologice: Date biografice: Trăsături particulare distinctive: În urma acestei demers naratorul a primit următoarele răspunsuri pentru care aduce mulțumiri celor trei co-naratori cvasi-anonimi. 1. MARCEL ALBU țvăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se par arbitrare În conturarea personajului. Eu mi l-aș reprezenta mai curînd scund, cu perdispoziții de obezitate, ușor efeminat. 4. Căsătorit, cu copii Încă mici - personajul N.B. folosește la un moment dat În text expresia „plozii“. 5. În textele trimise nu ni se indică profesia exactă - personajul Doamna E. spune În reflecțiile sale, În timpul lecturii unor pagini din Ulisse de Joyce, că M. A. ar fi redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să spun? E o persoană care inspiră milă și desgust. Pare naiv și timid, nu numai față de femei, dar și În general. Deși vrea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a doua casetă. Persoana care înregistrează a doua casetă trebuie apoi să dea caseta ei, prima casetă și cele două casete rămase goale persoanei care va înregistra a treia casetă. Și așa mai departe. Toate cele patru casete înregistrate trebuie trimise apoi primei persoane. În nici un moment vreuna dintre persoanele implicate în înregistrări nu trebuie să asculte vreuna dintre casete. În afară de această singură interacțiune, cei patru oameni nu trebuie să se cunoască deloc, altfel ar putea apărea ramificații sau încrucișări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Într-o zi În mulțime. — Ați venit În legătură cu un cozonac? Întrebă fata. Rowe o privi cu luare aminte; asemănările erau prea mici În comparație cu marea deosebire ce le despărțea: fata era vie, iar cealaltă moartă. — Aseară am primit vizita unui domn trimis, cred, de biroul dumneavoastră, răspunse el. Își găsea anevoie cuvintele, pentru că i se părea la fel de absurd să și-o Închipuie pe fata asta amestecată Într-o crimă, pe cît i se părea de absurd să se gîndească la Alice altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ură, oile lor sunt pur și simplu decimate. Asta din cauza ecologiștilor și a Parcului național din Mercantour. Au reintrodus lupii, haite de lupi. Care mănâncă oile!... Vocea lui Bruno urcă dintr-odată, izbucni În hohote de plâns. În mesajul trimis lui Michel, Bruno Îi spunea că s-a internat din nou la clinica psihiatrică din Verrières-le-Buisson, „probabil pentru totdeauna”. Așadar, după toate aparențele, fusese lăsat să iasă pentru această ocazie. — Deci mama e pe moarte..., i-o reteză Michel, dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un călător. Pășitul ăsta, demn după cum o să-i spui, m-a ajutat și la bubuitul din cap, dar tot mi-a venit să vărs. Pe de altă parte, deja știam că dacă vinul făcea asemenea lucruri, sigur aveam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]