3,285 matches
-
românești, pentru că termenul francez nu are acest sens. Așa cum a arătat Al. Graur, cuvântul a fost împrumutat din ngr. bezés, unde înseamnă același lucru (intră în seria prăjiturilor orientale de tipul pricomigdală, explicat mai sus, și trigon „plăcintă cu formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune“). Salată cu sensul „preparat culinar făcut din legume, cu adaos de untdelemn, oțet sau zeamă de lămâie, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură“ a fost împrumutat în română din ngr. saláta, ulterior și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
bine în specula cu materiale comune ca și în comerțul de artă. Ea fu aceea care născoci sistema de a se vinde piper și alte mirodenii, într-o vreme când începeau să lipsească de pe piață, în cantități farmaceutice, în plicuri triunghiulare. Câștigul la kilogram devenea respectabil. Un cilindru de scorțișoară era zdrobit în piuliță și împărțit în multe plicuri. Cititoare de publicații străine, avea idei în materie de prezentare a mărfurilor, introducea mici calendare în punga cu petit-beurre sau oferea la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel mai confortabil, de stejar masiv, deschizîndu-se numai înăuntru. Odăile aveau grinzi de stejar de o lățime Ghiveci (span.). G. Călinescu considerabilă, ușile erau în dulgherie complexă, baia - de tipul cel mai somptuos și bălțat, cu pavajul făcut din bucăți triunghiulare de marmură, albastre și albe. De tavan atârnau cercuri groase de fier forjat, încărcate cu lumânări electrice. Tot ce pietrăria, dulgheria și celelalte arte constructive aveau mai special și mai solid, Botticelli, ca om de branșă, aplicase la locuința lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cînd Lanark recunoscu tăcerea pe care o produce ascultarea. Niște bărbați și femei în salopete stăteau lipiți de perete privind în sus. Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el, iar în centru, o formă triunghiulară se balansa și creștea în dimensiuni. Părea a fi baza unei întregi mașinării care cobora. Nu era decît o idee mai îngustă decît stîlpul, pentru că dinspre pereți se auzea un zgomot de frecare, de parcă un colț metalic i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vrea de la mine? — De unde vrei să știu? în camera cincizeci și patru, un bărbat cu înfățișare saturniană, îmbrăcat în robă academică stătea aplecat peste o catedră în fața unor șiruri de bănci goale. întoarse spre Thaw o față lungă, brăzdată și triunghiulară sub bolta unui craniu oval și chel. Avea o mustață neagră și mică și sprîncene ironice. Ridicînd două foi, îl întrebă: — Tu ai scris asta? — Da, domnule. — De unde ți-a venit ideea? — De nici unde, domnule. — Hm. Bănuiesc că citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un gang din strada în care fusese fostul lui atelier. Urcă destul de greu scara. — Nu te simți bine, nu-i așa? îl întrebă femeia. — Puțin cam obosit. O fereastră cu sticlă mată de lîngă ușă avea o gaură neagră triunghiulară. Ea își vîrî mîna prin gaură și scoase o cheie. Deschise ușa, apoi o închise cu grijă și-i șopti lui Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mălin, ale cărui frunze se proiectau în lumina joasă. Sludden, apoi Lanark, apoi doamna Schtzngrm își făcură loc printr-o spărtură și intrară pe pistă. Era prea îngustă pentru a putea fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată, și în jurul ei erau trei lumini electrice, iar în centrul prelatei, pe niște tălpi foarte late și picioare îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi urmărit din ochii înlăcrimați scurgerea automobilelor pe strada pietruită. Doi-trei copii, cine știe de ce întîrziați până la ora aceea din noapte, s-ar fi oprit și l-ar fi privit pe Cristul cel mai apropiat, ridicîndu-și înspre lună fețele triunghiulare. Vizavi se afla centrul de pâine, apoi câteva curți și un chioșc rotund de tutungerie. Un centru de umplut sifoane. O alimentară. Poate fiindcă am traversat prima dată șoseaua singur ca să cumpăr o pâine visez atât de des acel loc.
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scos pachețelul din buzunar și l-am pus la loc, în fundul genții cu acte. Geanta am ascuns-o din nou în spatele unui rând de rufe. M-am dezbrăcat de tot în fața toaletei cu oglindă. Ce animal ciudat eram! Ce cap triunghiular, ca de șarpe, acum transfigurat de teroarea statuilor și-a cupolelor, pe care ochii mei încă le mai reflectau. Ce torace îngust, cu inima aproape vizibilă în rețeaua de vene albăstrui din piele, intre pulpe, sexul, deja congestionat de erecțiile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repede în corpurile de lumină, formând sisteme venoase și arteriale, vizibile ca la creveți prin carnea străvezie. Un sânge de porfir le coloră buzele și obrajii, iar mărețele aripe, de lebădă ai zice, se legară de carena pieptului cu mușchi triunghiulari și puternici. Voinici înaripați, în armuri de frunze de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unui plop se zbătea ușor pe fundalul unui zid de var. Mă mișcăm, fascinat și prudent, într-o fotografie. Priveam fix către puntea cu trepte, sprijinită cu un capăt în imensul zid orb. Balustrada din stânga lăsa o umbră de smoală, triunghiulară, pe dalele punții. Din acel ungher s-a ridicat, cu ochii scânteietori, cu buzele umede, Silvia. Își ținea brațele încrucișate peste sfârcurile micuțe, dar ele i se zăreau prin carnea fantomatică a brațelor. Corpul gol și subțire, pubisul fără păr
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crustă de sînge-nchegat pe genunchii unui copil și eu, copilul, aș fi tras de coajă până la ivirea boabelor de sânge. Dar nu puteam localiza nimic cu precizie, totuși. Nu știu de câte ori am dat colțul, de câte ori am ajuns în ciudate piațete triunghiulare, cu statuia câte unui soldat înconjurat de băltoace verzi ca fierea și pline de mormoloci. De câte ori m-am întors pe aceleași drumuri, de câte ori am întîlnit casa (sau castelul) ridicată de un bătrân maniac și decorată cu turnulețe, nișe ogivale pline
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un fronton triunghiular, sever, cu o fereastră rotundă în centru. Ușa era încadrată de două firide, cu două statui de bronz lustruit. Ce fel de ființe omenești erau reprezentate de acele bronzuri? Ce fel de plecăciune în fața misterului morții era aceea? Căci statuile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridicată la verticală, până la primul etaj, arăta parcă spre cer. Soldați prăfuiți alergau în dezordine, în brațe cu scaune, vaze, covoare făcute sul. Un cap de gorgonă de ipsos, de deasupra unei intrări, avea înfiptă direct între ochi o schijă triunghiulară de oțel vânăt, care-și ascuțea umbra, ca un ceas solar, pe obrazul, pe urechea și pe doi șerpi ridicoli din capelura încîlcită a furiei. Cu cât se apropiau mai mult de strada lor, dezastrul părea mai mare, ruinele mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șobolani, ca să-i vadă pe Sara Montiel sau pe Vico Torriani. Cel mai mult, cel mai mult îi plăcea și Mariei să vadă filme. Până târziu, când ajunsese o gospodină împovărată de viață, avea să-și delimiteze ciudata ei lume triunghiulară din inima Bucureștiului prin trei cinematografe așezate la distanță egală de blocul din Ștefan cel Mare: Volga, Melodia și Floreasca. Rareori ieșea din acest teritoriu în care se simțea în siguranță, și atunci drumurile prin oraș (dacă nu erau "la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unei mese acoperite cu mușama, sub un bec atârnat de-o creangă de copac. Mii de musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină, un soldat de ghips mai mic decât în mărime naturală, cu o pușcă întinsă în față. O mână îi căzuse de mult, lăsând vederii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caprele își ciopleau fluiere; tot el urcând pentru întîia oară (să fi avut vreo șapte ani) într-o mandorlă ce-l va-nălța la ceruri, ca să fie prezentat îngerilor; adolescentul Isus în pustie, ghemuit în nisip, ținând între palme capul triunghiular al unui șarpe și privindu-l în ochii străvezii; Isus și Ioan, așezați pe un colț de stâncă, privind Iordanul cum reflectă în apele sale amurgul; fetița lui Iair, a doua zi după trezirea din morți, împletindu-și o panglică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Isus; femeia adulteră, rămasă singură pe locul osândei ei, încereînd să deslușească scrisullui Isus din țărână, pe când un strop alb de sămânță i se prelinge dintre picioare; Isus mâncând, în casa lui Matei, cu vameșii și păcătoșii, uimiți de iradiația triunghiulară a tâmplelor nazarineanului; Dimas, cu brațele chinuitor strâmbate după lemnul crucii, cu fața verde de suferință, zâmbind totuși Măriilor îngenuncheate-n fața celor trei; și trilioanele de stele presărate peste Ierusalim, fiecare vestind o Mântuire incredibilă, ininteligibilă, inimaginabilă, dar adevărată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caiete de școală, scorojite de intemperii, și alte minute ca să citesc alte litere ciudate: mațele sleite curgând din burta unei pisici moarte, cu dinții rânjiți. Cioburi de sticlă prezervau în carnea lor de meduză eșantioane de înserare, mici focuri albăstrii, triunghiulare văpăi indigo. Le culegeam uneori și, mai târziu, pe masa mea de lucru, le aranjam în șiruri evolutive, ridicîndu-l pe primul ca să văd în el o lumină larvară, acel azur nediferențiat de la ora unsprezece a lunii martie, indolent și moale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să scopească istoria, să anuleze infernul, să rămână doar cu polul spațial și paradisiaa al busolei corpului său. Să permită doar erecția duhului și ejacularea fierbinte a rugăciunii. Avu revelația vulvei materne și iertătoare ce se deschidea, ca un ochi triunghiular, în ceruri, și în care trebuia să pătrunzi ca să te poți naște a doua oară, din apă și duh sfânt. Doar făcîndu-te femeie pentru oameni puteai ajungi bărbat pentru Dumnezeu, căci pentru El înțelepciunea acestei lumi e nebunie și știința
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât de limpede încît aș putea descrie fiecare clădire ce mărginește acele piațete triunghiulare, străbătute de cîte-o singuratică șină de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței oale și vaste, plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra soclului impozant de porfir. Siamezele lipite în zona șoldurilor, cranii hidrocefalice. Casa cu fațadă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și nu pentru că nu ai simțul de observație prea dezvoltat (distingi, de fapt, destul de bine bărbații de femei și copiii de pisici), ci pentru că nu te interesează, cititor ipocrit, dezastrul și nefericirea corpului meu. Ochi prea mari pe o față triunghiulară, buze austere sub mustață, bărbie fermă de om singur. Păr încîlcit, nu prea curat, cu pelicule de mătreață. Trup subțire și mic, cu pielea totuși foarte fierbinte, un sex cu cap vânăt, haine ponosite pe deasupra - asta se vede, asta vede
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de gunoi debordând de o vomă acră, ce se sprijineau acum de desenul gingaș al vreunei sandale de sfânt, de poala Preacuratei. Copiii doar în chiloți de pe balcoane aruncau acum la țintă, cu cartofi sau cu roșii, în ochiul căprui, triunghiular, atoateștiutor, deschis pe imaculatul frontispiciu. Când venea mașina gunoierilor, duhoarea grețoasă umplea biserica, iar blasfemiile gealaților cu șorțuri de mușama, rostogolirea lăzilor de gunoi, ciocnirea lor de tencuiala pictată cu arhangheli și balauri, judecăți de Apoi și sfinți îndesați unii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iarnă. Prin aerul întunecat venea spic de zăpadă. În Piața Galați tarabele erau goale, abia dacă vreun țăran întîrziat mai vindea varză acră. Un altul, bine acoperit cu o pătură, dormea pe tejgheaua de piatră de alături. În rest, piața triunghiulară era goală, sinistră, dominată de fațada palidă a spitalului pentru tuberculoși. Nici un trecător, nici un taxi. Librăria "Coșbuc", unde intram atât de des când eram elev la "Cantemir", nu mai exista, era acum o ruină cu hârtie de ziar în geamuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la gât cravatele purpurii. Cel dinaintea lui Mircea sărutase cravata, repede, înainte de a-i fi pusă la gât, ca pe crucea popii care venea cu botezul. Tovarășa le lega doar de formă, cu un singur nod, când, de fapt, cravata triunghiulară trebuia petrecută mai întîi pe sub epoleții cămășii albe, apoi înnodată cu un nod dublu, special. În acest timp copiii cântau "Mi-e inima scăldată-n bucurie/ Și mă înalț ca șoimul către cer./ Azi am primit cravata purpurie/ Și mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]