3,382 matches
-
mai mari populații rămase viețuiesc în India și Indochina. Numai în perioada anilor 1995-2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial. Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de bambus, savane, semideșerturi, regiuni stâncoase sterpe și taiga. Nu populează zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m, cu excepția munților din Bhutan, unde, la altitudinea de 4.000 m, conviețuiesc cu leoparzii zăpezilor. Tigrul duce un
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). În deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul și saxul. Fauna este adaptată condițiilor locale de mediu. Elemente tropicale: tigrul, leopardul, antilopa, șacalul, gazela, mangusta, reptile.
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
orbita eliptică a pământului în 12 părți, fiecare parte având 30°, unde cele 2 solstiții și cele 2 echinocții sunt 4 Zhōngqì din cele 12 Zhōngqì. Perioada medie de timp dintre două Zhōngqì corespunde cu 1/12 dintr-un an tropical, respectiv 30,43685 zile și este ceva mai lung ca luna sinodică mijlocie de 29,53059 zile.Dificultatea calculării calendarului chinez se datorează faptului că acesta nu ia în considerare valorile medii, ci se bazează pe datele astronomice exacte ale
Calendarul chinezesc () [Corola-website/Science/305360_a_306689]
-
este o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul lamiale ("Lamiales"), care cuprinde 98 de genuri cu circa 2.700 de specii de plante anuale, bienale, perene, erbacee, rar lemnoase, uneori cu tuberculi subterani, tulpinali, răspândite în regiunile calde, tropicale, mai puțin în cele temperate. Au frunze simple sau compuse, alterne, rar opuse, fără stipele. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), actinomorfe, rar zigomorfe, grupate în cime, rareori sunt solitare. Periant de obicei pentamer, gamosepal și gamopetal. Caliciul gamosepal. Corola caducă, gamopetală
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
, cunoscută și ca mamao, pepene de copac, lechoza (Venezuela), sau pawpaw, este fructul arborelui Carica papaya, din genul "Carica". Originară din Mexicul de sud, America Centrală și nordul Americii de Sud, papaya este acum cultivată în majoritatea țărilor tropicale. Este un arbore mic, fără ramuri, singura tulpină având între cinci și zece metri înălțime, cu frunze aranjate în spirală limitate la vârful trunchiului; trunchiul inferior este evident plin de cicatricile locurilor de care frunze mai vechi și fructe au
Papaya () [Corola-website/Science/301480_a_302809]
-
este de 125 kca/cm². Există trei forme de circulație a aerului în straturile inferioare ale atmosferei cu implicații directe asupra vremii și anume: circulația vestică are o frecvență de 45% din totalul cazurilor, circulația polară reprezintă 30% și circulația tropicală. Caracterul continental al climei este exprimat de valorile medii ale temperaturii aerului. Numărul zilelor cu temperaturi medii pozitive este în jur de 300, cea mai ridicată temperatură înregistrată în timp de 100 de ani a fost +40,8 °C, iar
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
Clubului, în timp ce Kyouya Ootori, ca vice-președinte, gestionează toate evenimentele pentru Club. A treia Cameră de Muzică a fost dotată de către Club pentru a se potrivi afacerii lor și, uneori, este elaborat decorată în funcție de o temă specifică, variind de la un paradis tropical la un picnic tradițional, pentru a spori plăcerea clienților și pentru a menține lucrurile interesante. Membrii Clubului sunt:
Ouran High School Host Club () [Corola-website/Science/313084_a_314413]
-
estul Europei (este absentă în Scandinavia și Insulele Britanice), Asia, nordul și centrul și sudul Africii, Madagascar. Migrația. Este parțial migratoare. Iernează în Africa la sud de Ecuator, Asia de sud și de sud-est. Pupezele din Europa migreze în Africa tropicală. Habitat: regiuni uscate, zone deschise de câmpie cu copaci izolați, livezi, dealuri. Familia upupidelor ("Upupidae") include un singur gen "Upupa" și o singură specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia "Upupa epops" include
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici, zburând la înălțime joasă, cu fâlfâirea caracteristică a aripilor, ca la fluture. Când primăvara revin la vechile locuri în care au cuibărit cu
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
pe grinul cu același nume,padurea Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe considerentul existenței unor specii de plante rare, cum ar fi vița sălbatică (Clematis vitalba), liana (Periploca graeca), plante de origine mediteraneană, care dau pădurii un caracter tropical. Liana atinge aici limita cea mai nordică de răspîndire din Europa . Este cea mai veche rezervație naturală a României, declarată din anul 1938. Aici se pot identifica câteva mii de specii vegetale, multe fiind unicat în Europa sau chiar în
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
datorită numeroaselor specii de arbuști ce cresc aici: corn, lemn câinesc, păducel, salbă moale, sânger, verigariu, călin, drăcilă. La originalitatea acestei păduri mai contribuie și abundența plantelor urcătoare care îi imprimă caracterul exuberant, ce ne trimite cu gândul la pădurile tropicale: vița sălbatică, curpenul de pădure, iedera, hameiul și mai ales liana ("Periploca graeca") - plantă de origine mediteraneeană. Prin frumusețea peisajului și varietatea vegetației, Delta Dunării se constituie într-o zonă de interes turistic deosebit.
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
Parcul National Taï este un parc național în Coasta de Fildeș conținând unul dintre ultimele areale de pădure tropicală virgina din Africa de Vest. A fost înregistrată drept Patrimoniu Mondial în 1982 datorită varietății florei și faunei - în particular pentru speciile pe cale de dispariție. Parcul National Taï este la 100 km de Coastă de Fildeș, la granița cu Liberia, între râurile
Parcul Național Taï () [Corola-website/Science/314548_a_315877]
-
ul ("Camelus dromedarius") este un animal mamifer rumegător din famila Camelidae. ul este un animal de povară puțin pretențios rezistent la sete și căldurile tropicale, fiind folosit la transportul în caravane prin regiuni de deșert. Specia asiatică sălbatică de dromader a dispărut, animalul existând numai în Africa. Denumirea de dromader provinne din . Dromaderul sau cămilă africană se deosebește de cămilă asiatică care are două cocoașe
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
din speciile din ecosistem, într-o zonă suficient de mare pentru a conține procese ecologice și biologice majore, cum ar fi tornadele, inundațiile și incendiile naturale, oferind posibilitatea de a studia efectul acestora asupra biodiversității ecosistemelor naturale. Climă acestuia este tropical umedă, iar anotimpurile sunt definite de precipitații. Precipitațiile variază în fiecare an de la 1750 mm în iulie și septembrie la 2500 mm în decembrie și aprilie. Temperatura medie anuală se situează între 26 °C - 26.7 °C. Maximul absolut este
Parcul Național Jaú () [Corola-website/Science/314649_a_315978]
-
() este o regiune umedă de păduri tropicale și subtropicale, păduri tropicale uscate, savane tropicale și păduri de mangrove care se întind de-a lungul coastei atlantice din Brazilia, de la Rio Grande do Norte în partea de nord, până la Rio Grande do Sul în sud, iar în interiorul Braziliei
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
() este o regiune umedă de păduri tropicale și subtropicale, păduri tropicale uscate, savane tropicale și păduri de mangrove care se întind de-a lungul coastei atlantice din Brazilia, de la Rio Grande do Norte în partea de nord, până la Rio Grande do Sul în sud, iar în interiorul Braziliei pe suprafața dintre Paraguay
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
() este o regiune umedă de păduri tropicale și subtropicale, păduri tropicale uscate, savane tropicale și păduri de mangrove care se întind de-a lungul coastei atlantice din Brazilia, de la Rio Grande do Norte în partea de nord, până la Rio Grande do Sul în sud, iar în interiorul Braziliei pe suprafața dintre Paraguay și provincia argentiniană
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
Rio Grande do Sul în sud, iar în interiorul Braziliei pe suprafața dintre Paraguay și provincia argentiniană Misiones. Regiunea pădurii atlantice include păduri de mai multe tipuri: Pădurea atlantică este neobișnuita prin faptul că aceasta se extinde ca o adevărată pădure tropicala la latitudini de pana la 24°S. Acest lucru se datorează faptului că vântul produce precipitații pe tot parcursul iernii în zona de sud. De fapt, partea de nord a “Zona da Mata” din nord-estul Braziliei primește mult mai multe
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
parte din suprafața sa fiind mai recent ocupată de pădure uscată sau chiar semideșert. Unele hărți chiar sugerează ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele izolate ale pădurii tropicale ecuatoriale, spațiile reduse ocupate de pădurea atlantică nu au fost niciodată supuse unei identificări detaliate.
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
sugerează ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele izolate ale pădurii tropicale ecuatoriale, spațiile reduse ocupate de pădurea atlantică nu au fost niciodată supuse unei identificări detaliate.
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul. Păsările din această familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
geografică. 36 de specii pe cale de dispariție sau protejate trăiesc în rezervație, printre care pantera de Florida, crocodilul american și lamantinul. Protejând cea mai mare zonă din estul fluviului Mississippi, parcul este cel mai important teren de înmulțire pentru păsările tropicale de plajă “Semipalmated Sandpiper” din America de nord și conține cel mai mare ecosistem de mangrove din emisfera vestică. Peste 350 de specii de păsări, 300 de specii de pești de apă dulce și sărată, 40 de specii de mamifere
Parcul Național Everglades () [Corola-website/Science/314710_a_316039]
-
(Passiflora incarnata), este o plantă medicinală din familia Passifloraceae, originară din zonele tropicale ale Americii, Asiei si Australiei. Este o plantă cățărătoare și tocmai de aceea își susține greutatea cu ajutorul unor cârcei ca și niște ațe. Acești cârcei, sunt echivalentele vegetale ale degetelor: sunt subțiri, dar extrem de puternici și au un simț tactil
Floarea patimilor () [Corola-website/Science/314729_a_316058]
-
numai primele trei segmente ale toracelui. Ele sunt în general animale agresive fiind active mai mult noaptea, trăiesc solitar pe fundul mării unde se ascund așteptând pradă între stânci sau în nisip. Cele mai multe specii dintre ele trăiesc în marile calde tropicale că în de exemplu apropiere de coastele Californiei sau Tailandei. Racul trăiește în apele dulci (râuri și bălti) Culoarea corpului racului este verde-cafenie, asemănătoare mediului în care trăiește. această culoare este dată de 2 pigmenți: roșu și albastru. prin fierbere
Odontodactylus scyllarus () [Corola-website/Science/313597_a_314926]
-
este o mare tropicală situată între Australia și insula Noua Guinee. Marea comunică cu Oceanul Indian și Oceanul Pacific. Ea are o suprafață de 650.000 km², având adâncimea medie de 150 m și cu o adâncime maximă de 3.680 m. Marea a luat naștere
Marea Arafura () [Corola-website/Science/314183_a_315512]