KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

ei. — Mamă, noi mergem. Să nu veniți imediat, mai este timp. Dar a fost puțin timp. În mașină i s-a rupt apa. Șuvoiul acela de căldură neașteptată o sperie, o stânjenește. Nu-i place deloc să ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă în fața liftului. Cu Elsa se tutuiește. — Cum te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Își privește burta încă plină, scrâșnește din dinți, strânge ochii și încearcă să împingă, dar este deja extenuată. — Nu pot, mă doare prea tare. Acum Bianca vorbește tare, pe un ton autoritar. Haide, așa! Mângâi părul mamei tale, care este ud și mi se lipește de palme. Bianca face un pas înapoi, se desprinde de pat. În fața coapselor Elsei se află acum Kentu. Mă apropii. Vreau să văd. Durează o clipă, Angela, mâinile lui Kentu intră în deschizătura aceea însângerată, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
fost ale mele. Nu simțeam nici o durere, mă gândeam la ce voi face. Îmi clătisem fața, îmi pusesem capul sub robinet, făcusem pipi, îmi vârâsem cămașa în pantaloni, totul cu mâinile care mă dureau, iar acum eram acolo cu părul ud, pieptănat pe spate. Îmi bandajau mâinile, o făcea o fată cu o șuviță de păr roșcat care îi atârna pe fața aplecată. Venise medicul legaist, completase un formular și plecase. Ea nu fusese încă îmbrăcată, trebuia s-o îmbrac, hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș și un scaun așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
din întâmplare, reușisem să-l lovesc exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl udă în apa minerală și frecă pata. Nu-i cerusem nici măcar scuze. Priveam părul negru care se întrezărea prin bumbacul ud, lipit de piele. Își scosese ochelarii, îi pusese pe masă, cu brațele deschise. Avea ochii mult mai mici decât îmi imaginasem. Am luat din nou sticla de bere și am băut până s-a auzit zgomotul spumei. Vreți o cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
scos mănușile, are mâinile albe. Cu mâinile acelea vine spre mine. Mi-a luat mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă, urmele măștii în jurul gurii și un chip de nebun. Vorbește repede, se bâlbâie. Să sperăm că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
scorbura unui trunchi să-ți aducă noroc. Eu o iubesc, Angela. O iubesc pentru cum a fost și pentru cum suntem. Doi alergători bătrâni în drum spre o linie de sosire din țărână. Plouă ușor. Apă vaporizată care pare polen ud. Am deschis dulăpiorul, m-am dezbrăcat, m-am îmbrăcat. Am mers pe jos și am intrat în această cafenea modernă, plină cu mese care la prânz sunt toate ocupate. Acum e aproape goală. Privesc sandvișurile, cele care au mai rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

intrat pe alee. O pată alb-albăstruie se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața spălată, cu părul ud dat pe spate, purtând niște pijamale în dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de alee. Șansele să dau peste el erau inexistente. I-am făcut cu mâna și Scottie mi-a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ofițerului. Nu credeam în Dumnezeu. Cum aș fi putut, după ce fusesem unde fusesem și după ceea ce văzusem? Broboane de sudoare mi se adunaseră pe buza de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul legământului, incizia din copilărie, pielița lipsă, dovada incontestabilă a identității mele. Stăteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
își dea seama. Dar o fată de treabă n-ar avea habar. Puteam să îmi dau jos pantalonii și să îmi păstrez totuși secretul. Am luat de la vameș certificatul de identitate în schimbul celui adevărat, l-am pus în buzunarul pantalonilor uzi de sudoare și am pornit-o spre porțiunea însorită de la capătul pavilionului. De îndată ce am pășit afară, în noua mea viață, m-am simțit ciudat de ușor. M-am simțit așa de ușor încât aș fi putut să zbor. Asta făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
niciodată tupeul să merg la petrecere dacă aș mai fi servit la mese și aș mai fi condus taxiul. În timp ce mă plimbam în acea seară pe Broadway, prin aureolele de ceață care coborau dinspre felinare, ascultând scârțâitul cauciucurilor pe carosabilul ud, încă mai aveam îndoieli. Nu știam pe nimeni altcineva în afară de bărbatul de la cursul despre proprietățile imobiliare, la care mergeam în sfârșit, și nici pe acela nu-l cunoșteam prea bine. Urma să fie plin de absolvenți, veterani de război și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

pietroasă. 4 Speranțe de-a deschide un capitol nou Intrarea În clinica particulară din cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin ude de ploaie și alunecoase. Fima era absorbit cu totul de Întrebarea dacă pasărea Înghețată pe care o zărise pe o creangă joasă auzea sau nu zgomotul tunetelor care se rostogoleau de la vest spre est; capul păsării și ciocul erau Îngropate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nu zgomotul tunetelor care se rostogoleau de la vest spre est; capul păsării și ciocul erau Îngropate adânc sub puful aripii. Cuprins de Îndoială, se uită În urmă, ca să se asigure că era Într-adevăr o pasăre și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În patru labe, nu atât din cauza durerii, cât a bucuriei că i se Împlinise prezicerea. Își spuse Încet: Bravo, amice. Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cât te vei strădui să ajungi la timp la serviciu, vei fi mereu În Întârziere. Clinica era formată din două apartamente particulare, situate la parter, unite Între ele. Ferestrele, apărate de niște grilaje cu arabescuri, dădeau spre o curte goală, udă, umbrită de pini, la rădăcinile cărora se zăreau pe alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
dată. Însă, ferm și politicos, Ted se ținu tare pe poziție: —Jumătate de oră e perfect. Fima se bucură În mod special că nu ploua, fiindcă nu avea umbrelă și nu voia să ajungă la femeia pe care o iubea ud ca un câine vagabond. Simți că frigul se Întețise și ajunse la concluzia că existau șanse să ningă. Asta Îl făcu să se simtă și mai bucuros. Prin geamul autobuzului, În apropierea pieței Mahane Yehuda, zări la lumina unui felinar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de-a doua, și Începu să acopere capul micului Challenger adormit cu sărutări frenetice, ca ciugulelile unei găini Înfometate. Apoi o sărută și pe Yael, oriunde nimerea pe Întuneric, dar negăsindu-i obrazul, se aplecă și-i sărută furtunos spatele ud, de la un umăr la celălalt. După aceea fugi afară să caute stația de autobuz, prin Întuneric și prin ploaie. Fiindcă Între timp se Împlinise profeția lui de la Începutul serii, când Îi răspunsese lui Teddy: „Și-ncă cum! Potop, nu alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
celălalt. După aceea fugi afară să caute stația de autobuz, prin Întuneric și prin ploaie. Fiindcă Între timp se Împlinise profeția lui de la Începutul serii, când Îi răspunsese lui Teddy: „Și-ncă cum! Potop, nu alta!“. În clipa următoare era ud leoarcă. 6 De parcă i-ar fi fost soră De fapt chiar avu În seara aceea un fel de Întâlnire. Puțin după zece și jumătate sună, ud și Înghețat, cu pantofii șiroind de apă, la poarta casei Gefenilor. Locuiau În Colonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Îi răspunsese lui Teddy: „Și-ncă cum! Potop, nu alta!“. În clipa următoare era ud leoarcă. 6 De parcă i-ar fi fost soră De fapt chiar avu În seara aceea un fel de Întâlnire. Puțin după zece și jumătate sună, ud și Înghețat, cu pantofii șiroind de apă, la poarta casei Gefenilor. Locuiau În Colonia Germană, Într-o casă cu pereți solizi, Înconjurată de pini bătrâni, ascunsă În mijlocul unei curți mari, apărată de un zid gros din piatră. —Treceam din Întâmplare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și să-ți publice toate poemele pe care le vor găsi, Întrucât e ferm convins că Încă mai scrii. Ca să nu fii uitat cu totul. Cu cine ai avut Întâlnire, cu o sirenă? Sub apă? Până și lenjeria ți-e udă. Fima, care rămăsese În izmene și Într-un tricou de iarnă Îngălbenit, râse: Din partea mea, să mă uite. Eu, unul, m-am uitat deja. Să-mi scot și lenjeria? Ce, continui să lichidezi buticul ăla? Mă dai și pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pantalonii lui Uri. La Fima, tandrețea, generozitatea, compasiunea pentru o femeie anunțau Întotdeauna Începutul dorinței. Șalele Îi luară foc, mistuite de o dorință aproape dureroasă: trecuseră deja două luni de când nu se mai culcase cu o femeie. Mirosul de lână udă al Yaelei, când Îi sărutase spatele pe casa scărilor, se amestecă acum cu mirosul hainelor sale puse la uscat În fața căminului. Respirația i se acceleră, buzele i se desfăcură și Începură să tremure. Nina observă și spuse: Numai o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
arab din Gaza căruia noi i-am tras un glonț În cap, ce-ai făcut tu, mai exact? Te-ai Înfuriat din cauza formulării. Te-a revoltat stilul comunicatului. Și ai umilit-o pe Nina, după ce te-a cules din stradă ud și murdar În toiul nopții, te-a luat În casa ei și ți-a dat lumină și căldură, ți-a oferit până și trupul ei. Și ura ta față de tânărul colonist, care la urma urmei, chiar ținând seama de prostia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
beznă se auziră lătraturi Îndepărtate de câini și două Împușcătrui izolate, separate de un interval de liniște. După a doua Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul. O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Pe o creangă se ghemuise o pisică, ce se urcase acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi păreau ude În lumina rece și transparentă. Balcoanele, gardurile, mașinile, totul lucea după ploaia din timpul nopții. Deși dormise mai puțin de cinci ore, se simțea proaspăt și energic. Își făcu exercițiile de gimnastică În fața oglinzii, contrazicând-o tot timpul pe crainica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi amintea de gușa unei găini grase. Apăsându-și batista pe obraz, de parcă Îl dureau dinții, Începu să se Îmbrace. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]