3,448 matches
-
infinit. M-aș fi îmbolnăvit de nervi... Ca răspuns la nesocotitele mele blasfemii, a bătut un vânt de toamnă, s-au strâns norii și, în toiul unei seri calde, strălucind de lumina reflectoarelor electrice, s-a pornit o ploaie rece, udându-i pe bucureștenii îmbrăcați în mătăsuri și stofe ușoare, presărate cu flori, ieșiți în stoluri după petrecere... Am alergat ca potârnichile speriate pe la casele noastre, sărind prin tramvaie, pitindu ne pe sub streșini și balcoane, cu ziare pe cap, care mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mâna lui, din care lipseau patru figuri. Dintre toate piesele, cel mai mult îmi plăceau regii, cel gălbui-deschis ca ceara și cel roșu întunecat. Cu timpul, lemnul îmbătrânise, devenind murdar, alb-cenușiu și brun închis ca pământul uscat de soare și udat de ploaie. Toate figurile erau crăpate și se clătinau, nici una nu semăna cu alta. Lemnul fiecărei figuri, verde când îl cioplise, se uscase după cum se nimerise. Cei mai strâmbi însă erau regii - burtoși în față și gheboși la spate, de-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap în sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele care nu intrau în atribuțiile noastre se ridica un soi de abur alb. Florile le udam fiecare pe seama lui, treaba mergea iute, pământul era însetat. Apoi ne așezam alături pe treptele capelei și ne arătam unul altuia mormintele din care tocmai își lua zborul câte un suflet. Nu scoteam o vorbă ca să nu-l speriem. O dată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere și continuam această activitate diabolică și monstruoasă, pe lângă care adunarea tizicului, vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
statuar viu, dar nemișcat, simbol al iubirii frățești eterne, plângând de bucurie și de fericire ca urmare a unui gest uman și creștinesc impresionant. Mircea, cel mai mare și mai puternic frate al nostru, coordonatorul tuturor acțiunilor noastre avea fața udată de lacrimi. Extraordinar! Măi băieți, măi băieți, nu mai plângeți, nu mai plângeți că-mi rupeți inima și sufletul; las' c-o să fie bine, o să fie bine, măi băieți. Of Doamne, câtă suferință și nedreptate! Și a plecat morarul-șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai povestesc o mică întâmplare. Am un vecin (sper că n-o să citească această carte), un om de afaceri cu BMW și cu toate anexele succesului. Odată, când am plecat în concediu, l-am rugat, ca între vecini, să-mi ude plantele de pe balcon. Când m-am întors, plantele erau foarte frumos udate și îngrijite. Ca să-i mulțumesc, am luat un teanc de traduceri de-ale mele - cărți bune, atrac tive, care nu se adresau unui intelectual elevat - și i le-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
raporturi vă aflați cu editorii români și cu colegii traducători. A.R. În raporturi foarte bune. În primul rând, am o relație afectivă, de veche prietenie, cu foarte buna editoare care este Denisa Comănescu. R.P. Spre deosebire de vecinul care v-a udat florile, Denisa o să citească paginile acestea și-o să se bucure. A.R. Cred că pot să spun că Denisa mi-a fost discipol. Ea a ajuns în viața editorială printr-un concurs pe care l-a dat cu mine și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de țigări, cu baterii, plasat în leagănele și pătuțurile pruncilor, care anunță mamele printr-un semnal sonor că scutecele sunt ude înainte ca nou-născutul să emită primele țipete, iar - Marcel Allain, creatorul lui Fantomas, moare la 84 de ani. În timp ce: - în anunțurile matrimoniale vest-germane se solicită foarte mult simțul umorului: bărbații promit călătorii, femeile iubesc sportul. - în sudul Franței, consulul portughez
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în miercurile de serviciu la rotativă, strada noastră e în beznă. De curând m-am ciocnit de un tip beat, care făcea pipi pe zidul casei de alături. „Ptiu, mă speriași!“, mi-a spus întorcându-se brusc spre mine și udându-mi cu jetul paltonul. Nici pe scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
structurată administrativ numai pe cele două sate ale sale, Oprea și Streza. Acestea sunt frumos așezate de o parte și alta a râului Cârțișoara rezultat din confluența pârâurilor Bâlea, Valea Doamnei și Laita. Latura de est a satului, Streza, este udată de pârâul Valea Seacă, constituit la rândul lui din pâraie ce aduc apă mai mult în vremuri ploioase și care seacă imediat ce baierile cerului sunt zăvorâte. E vorba de pârâul Donii ce se formează undeva mai jos de hotarul numit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ziua, indiferent de suprafața de teren și de inventarul agricol viu sau mort cu care a intrat în C.A.P., îl va face, după cum am mai zis, pălmaș pe propria sa bucată de pământ pe care de generații întregi o udase cu sudoarea sa la vreme de pace și o apărase cu sângele său la vreme de război. Astfel sub presiunea continuă și permanentă a organelor politice și administrative se constituie, cu chiu cu vai, prima formă de agricultură socialistă, în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe spate. Cînd s-a întîmplat ca Dănuț să întîrzie mai mult în apă, mama s-a enervat și i-a zis să treacă imediat pe cearșaf și să-și dea și chiloții jos, să nu mai stea cu ei uzi pe el ! Băiatul n-a vrut de prima dată, dar, cum maică-sa era foarte nervoasă, n-a avut ce face și s-a dezbrăcat. A dat să se așeze repede pe burtă, dar mama n-a fost de acord
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vitejește, iar apoi le spunea tot felul de povești minunate. Odată, cînd Dănuț plîngea din cauza lui Cristi, care nu știu ce-i făcuse, învățătorul îl luă și-l strînse la piept. Băiatul îi auzi inima. Cînd se desprinse, Dănuț observă că îi udase haina și-și ceru scuze, dar el dădu din mînă cu indi ferență : să nu-și facă griji, că lacrima e cea mai curată din lume, să țină minte asta de la el ! Băiatului i se părură foarte frumoase spusele acestea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-l ia cu ea la București. Am plecat împreună de la mare, iar cățelul a călătorit într-o cutie de Barzoi Vodca. Din cînd în cînd mai era scos afară, să nu se streseze în cutia aia, iar el, de bucurie, uda cu cîteva jeturi pe jos, prin compartiment. și dădea din coadă. Mona și cățelul au fost nedespărțiți doar pînă la București, pentru că părinții, împreună cu care locuiau cei doi prieteni ai noștri, veniți să-i ia cu ma șina de la gară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cele mai multe defecte - un ochi i se deschidea mai puțin decît celălalt, iar coada părea să-i fi fost fracturată și sudată apoi strîmb. și pe el l-am cărat în tren (în buzunarul de la geacă, pe care, desigur, mi-a udat-o), și el a avut tot felul de paraziți, de la viermi la purici (pentru viermi am mers cu el la veterinar pe un viscol uriaș și niște nămeți de aproape un metru), și cu el am avut tot felul de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plătească serviciile făcute, când s-au așezat la masă i-a pus sub farfurie lista cu treburile efectuate și nerecompensate: pentru scuturat preșurile din hol pentru măturat trotuarul pentru curățat cartofi = 10.000 = 10.000 = 5.000 Chemarea amintirilor pentru udat florile = 5.000 Total = 30.000 După ce i-a achitat datoria, a doua zi mama a pus sub farfuria băiatului un bilețel cu următorul conținut: pentru grija și dragostea pe care ți le port de când te-ai născut = nimic pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aerul său paradisiac. Aici s-a desfășurat, de fapt, scurta noastră întâlnire aniversară, cu un picnic organizat ad hoc, cu bucate scoase din sacoșele celor prezenți, cu băutură în cantități adaptate restricțiilor vârstei și stării de sănătate a participanților, toate udate din belșug cu apa rece și inconfundabilă de la bătrâna cișmea, apă pe care în anii de școală o căram cu sacaua. Fotografiile făcute cu micul grup de participanți au imortalizat prezența noastră la Șendriceni în ziua de 19 iulie, anul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni și mizerii pe care mareșalul le îndurase pe drumurile Rusiei.) Am, sărutat-o înainte de a o bea, apa aceasta binecuvântată; am sorbit-o cu privirea, înainte de a-mi uda buzele în unda ei clară... Sunt instalat într-unul din acele palate superbe, pe care boierii moldoveni le clădesc în spirit oriental și din care am putut număra peste patruzeci..." Călătorii din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea prezintă fosta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
muză, după ce sa întors de mai multe ori la noi cu diferite expresii, ca în genericul din Tânăr și neli niștit, a început să facă o chestie deșteaptă și plină de sensuri adânci: șia pus un șervețel pe față, la udat apoi încetul cu încetul și a sfârșit prin al rupe. Aha: masca ajunge să se lipească de chip și ajunge să fie sfâșiată. Vam spus că e o chestie deș teaptă! În același timp, comentariul vocii din off era pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
putut să luăm În posesie lucrurile așa cum sînt, nenumite, cum au fost la Începutul lumii. Propria noastră copilărie e vîrsta de aur trăită cîndva, Olimpul din care am coborît și unde am crezut În toate poveștile, iar frunzele și iarba ude de ploaie foșneau de oracole subiective. Singurul paradis pierdut e această copilărie, acest Olimp În care nu ne mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gîndesc la ele și să nu simt timpul. Ce-i pasă unui măslin că Îmbătrînește și Într-o zi va fi smuls de vînt din rădăcini? El se bucură acum de lumina care Îi răsfață crengile, de ploaia care-i udă rădăcinile și de vîntul care-i mîngîie frunzele seara. CÎnd va fi doborît, se va usca, asta e tot. Asta e ce caut În poiana unde mă duce zeița. Stăm acolo În iarba luminoasă toată noaptea și-mi dau seama
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
MAGDALENEI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 7,36-50. 1. Primul. Magdalena intră acolo unde Cristos, Domnul nostru, stătea la masă, în casa fariseului; aducea cu ea un vas de alabastru cu untdelemn. 2. Stând în spatele Domnului, la picioarele Sale, I le uda cu lacrimi și le usca cu părul capului ei și-I săruta picioarele și I le ungea cu untdelemn. 3. Cum fariseul o învinuia pe Magdalena, Cristos îi ia apărarea, spunând: („Iertate îi sunt păcatele ei cele multe, că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Strecurându-și puțin capul afară prin deschizătura ușii văzu pe Nicky pitit într-un colț de lângă ușă. Brusc își întrerupse șirul gândurilor, bucurând-o plăcerea de a-l revedea. Nicky se urină chiar atunci făcând o mică baltă în jurul lui, udându-și pantalonașii săi flaușați. Avea unsprezece ani. Carlina la rândul ei bâigui ceva dar din fericire nu fusese auzită de nimeni, iar Nicky nu avusese nici o reacție de vinovăție. Când îl luă în brațe, ochii lui căpătară o strălucire aparte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o dureau. La fel ca toată omenirea și tatăl ei mâncase și udase mărul păcatului strămoșesc lăsat de Adam și Eva. După două luni de zile aflase telefonic că tatăl ei murise. Odată cu el, în Carlina se stinse o lumină, pentru totdeauna. Telefonul care o anunțase venise prea tarziu ca să poată ajunge la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
același premiu „Un certain regardș pentru California Dreamin’ (endless) și alt Cristian, Mungiu, cu Palme d’Or pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (4, 3, 2, pe scurt și pentru cunoscători). Sintetizând : Puiu a pus sămânța, Porumboiu a udat locul, iar Mungiu culege roadele. Palme d’Or este, fără nici un dubiu, cel mai important premiu la care poate aspira un regizor. Mai important decât Oscarul, pentru că este acordat de un juriu, în timp ce la Oscaruri votează toată Academia (în artă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]