5,154 matches
-
perle. Zgomotul straniu pe care eu și Suki îl auziserăm era probabil doar agitația Belindei, care își căuta geanta. Dumnezeu știe ce făcuse ea acolo cât timp eu și Suki am vorbit; dar am exclus posibilitatea unui leșin. M-a uimit că n-a exclus-o și Suki. Nimeni nu arată așa de treaz și de conștient de agitația pe care a cauzat-o după un leșin, cu sau fără lipsă de fier. I-am întins geanta Belindei, care a înșfăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dumi Ochiîntors, fochistul din blocul de peste Bulevard, moștenitorul caselor. Aveam să beau cu el, ascultându-i poveștile dintr-o vreme și dintr-o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el, a văzut-o pe Lia care se hlizea și s-a ridicat brusc de la masa lui, făcând câteva semne amenințătoare cu pumnul spre noi. Paharul se răsturnase și lichidul se împrăștiase pe toată masa. — Hai, că-i rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l ascultă. Dintre multe alte imagini ale tatălui meu, aceasta a fost să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând pe banca aceea ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vă iau. Ne-am cunoscut, demult, în trenul acela de la Brăila. Am intrat în localul gol la acea oră a dimineții. Am băut cuvenitul aldămaș. I-am povestit de mine. Mi-a povestit de Pu. Îl ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care trebuie să le descoperi. Chiar nedescoperite, ele rămân acolo, în pliurile Textului. Romanul lui Ioan Lăcustă aduce, pentru mine, ceva cu totul nou: problema tipului moral. Poate că vi se pare un subiect demodat, însă tocmai faptul că ne uimește problematizarea aceasta demonstrează cât de mult ne-am îndepărtat de subiect: naratorul Luminării nu judecă, dar are puterea de a spune „Am știut, de la bun început, că cineva cunoscut de mine nu are talent, dacă nu are caracter. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
femeia pentru mine e ca un șifonier, umplut cu rochii și alte marafeturi...” „La dumneavoastră am văzut costume...” „Dulapul meu nu-i o femeie...” A, da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie. Sau poate chiar mai mult...” Noimann-viermele căpătase glas. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se uită către cofa din lemn de dud În care trebuie să curgă alcoolul și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată mirat că a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai văzut-o pe Ana?“ - Îl Întrebase Grințu pe Gelu. Era În seara de 1 iulie a anului 1976, ziua În care Grințu avusese revelația că Gelu și Zare se cunosc mai demult, ba chiar se considerau frați. Era Încă uimit de coincidență. Sau poate nu numai de coincidență. „Coincidențe nu există“ - Îl auzea pe Zare spunându-i. Dar atunci ce exista? Ce legătură cauzală, alta decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din regimentele cu nume atât de frumoase să treacă spre țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a furat culoare din ochii tăi. Fetița privi spre el cu ochi uimiți de curiozitate nelămurită. Dar asta este o poveste pe care ți-o voi spune înainte de culcare. Acum trebuie să mergem să facem nani. Cu gândul la povestea care va urma, fetița se lăsă purtată de brațele ocrotitoare ale mamei, abandonându
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva! Ce cadouri au cerut copiii aceștia? Niciun cadou, spuse spiridușul. Când au aflat că ești bolnav, au rupt scrisorile prin care îți cereau daruri și le-au scris pe acestea. Peste măsură de uimit, dar plin de viață și însănătoșit de-a binelea, Moș Crăciun porunci: Să fie pregătite cele mai frumoase cadouri pentru acești copii! Și puneți totul la punct, în câteva ore pornim la drum cu daruri pentru copiii din lumea întreagă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Rinaldo pe care l-am lăsat, întrerupt din lupta sa cu Rodomont. Pornind în căutarea adversarului său, el a intrat în pădurea Ardenilor unde bănuia că Rodomont s-ar fi putut refugia. Pe când umbla astfel, el s-a oprit deodată uimit la vederea unui copil frumos care dansa despuiat, cu trei tinere fete tot atât de frumoase ca și el. Pe când stătea el pierdut în contemplarea acestei arătări, copilul s-a apropiat și a aruncat cu un mănunchi de trandafiri și crini în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
va părăsi până-n clipa când ultimul trompet îi va chema pe morți la judewcata de apoi. El răspunde la întrebările celor care se apropie de mormântul lui, unde vei avea poate și tu privilegiul de a-i auzi glasul. Bradamanta, uimită de aceste cuvinte și de ceea ce vedea, nu mai știa dacă era trează sau visa. Uluită, sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și l-a tras din deget și băgându-l în gură a dispărut pe dată din ochii cavalerului. Rogero privea în juru-i ca ieșit din minți, dar curând și-a amintit de inelul pe care i-l pusese în deget. Uimit de nerecunoștința cu care i se răsplăteau serviciile, el exclamă: -Ingrată frumusețe, acesta este deci răspunsul tău? Preferi să mă jefuiești de inel decât să-l primești în dar? Cu dragă inimă ți l-aș fi lăsat dacă mi l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
prin tabăra regelui Carol fără a fi simțit căci acum toată lumea trebuie să doarmă. Tu, Cloridan, vei putea spune, dacă voi muri, că recunoștința și dragostea ce o port prințului meu, m-au împins în această aventură.” Cloridan a fost uimit și mișcat de aceste cuvinte. Tânărul îi era foarte drag și multă vreme a încercat a-l face să renunțe la proiectul său, dar Medor era hotărât să-și îndeplinească misiunea ce-și impusese, sau să moară. În cele din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cumsecade. Desigur, niciodată nu mi-am dat seama cât de sedat era În serile alea, dar asta Îl face cumva și mai drăgălaș. Respiră adânc. Destul. Spune-mi ce mai e nou În viața ta cea extraordinară? Întotdeauna m-a uimit cum de reușea să fie atât de detașat și de natural În orice situație. Îmi aduc aminte cum Îmi explica mama când eram copil că Unchiul Will e gay și că Simon era iubitul lui și că atâta timp cât doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bine, am fi cu toții În mare Încurcătură. Vezi, mai e și chestia asta. Nu mă culc de fapt cu el. Sau mai bine spus, el nu se culcă cu mine. Will ridică dintr-o sprânceană. —Trebuie să recunosc, asta mă uimește. —Ei, la Început a fost pentru că n-am vrut eu. Sau cel puțin asta am crezut. Credeam că e cam cretin și chiar dacă acum sunt sigură de asta, are ceva care mă atrage. Nu În modul acela izbăvitor, nicidecum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
micuțe, speriate de cei doi haidamaci. Eisler/Kaukenen strigă „Michiko!” Apăru o japoneză, care luă copiii cu ea. Dudley deschise ușa fără să aștepte vreo invitație. Eisler spuse: — Ați întârziat cu vreo trei ani. Mal intră și el după Dudley, uimit de cât de sărăcăcioasă arăta locuința. Era o dărăpănătură albă - casa unui tip care făcea trei mii de dolari pe săptămână în timpul Crizei. Îi auzi pe copii mârâind dincolo de pereții subțiri ca hârtia. Se întrebă dacă Eisler se confrunta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vreun compartiment secret în care să se găsească dosare. Mal fusese acolo când descoperiseră trupul și i-a spus că LAPD sigilase complet apartamentul. Doar Danny și cuțitul ieșiseră din apartament. Doi: în noaptea dinaintea morții Danny îl sunase. Era uimit că ambele cazuri se intersectau în punctele Charles Hartshorn și Reynolds Loftis. „Detective, vrei să zici că Loftis e suspect pentru crimele tale?” „Hai să zicem că poate. Poate foarte serios. Se potrivește cu descrierea asasinului și se... potrivește.” Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lumina unui fulger, chipul de odinioară al bunicii mele. Mai mult, Ioana avea același mers ca al ei, iar mâinile subțiri cu degete lungi țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. 18 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Deși era foarte răgușită, având de mai demult o difi cultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Întrebuințăm abuziv cuvântul „prietenie“ ori de câte ori cunoaștem pe cineva. Dar cine cunoaște pe cine? Cum poți pretinde că te-ai apropiat de cineva când doar i-ai dat mâna și i-ai spus bună ziua?! Nu te cunoști pe tine însuți, te uimesc propriile tale reacții, darămite să știi cum e alt om. Însă în prietenia adevărată te arunci cu o generozitate fără margini, te lași purtat de credința absolută în celălalt. Amorul te ține în alertă zi și noapte, te face să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
zările și cred în minuni. Ia spune-mi care e eroul tău din viața reală? — Martin Luther King. Al tău? — Papa Ioan Paul II. Eroina ta din istorie? — Maria Antoaneta. — Ai ales niște personalități cu totul opuse, am comen tat, uimită de opțiunea Ioanei. — Așa e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cauză!" Preparatele pentru experiențe i le pregătea laborantul liceului, domnul Eduard Slavcovschi, un student eminent, care ne făcuse întîmplător și câteva experiențe la unele lecții ― foarte frumoase, interesante, și care reușiseră pe deplin. Ni se părea tare ciudat și ne uimise grozav faptul că domnul Eduard, care avea ștersul rol de a pune la dispoziția profesorului aparatele și substanțele necesare pentru Fizico-Chimice, se pricepe să execute experiențele eu atâta succes, spre deosebire de profesor, căruia îi reușeau din an în paști. Era un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prilejul premierii la "Tinerimea Romînă". Intrarăm întîi la Secretariat și așteptarăm foarte puțin, când ușa la "Cancelaria Mare" se deschise și în prag apăru Avram Todor, care ne făcu semn: ― Poftiți, domnilor... elevi! ― Cum, în "Cancelaria Mare"?!! întrebarăm toți odată, uimiți la culme. ― Da, da! ― Pfiu! Hai, mă! ― Intră tu întîi! ― Las' că eu trec după tine, că tu ești mai gras! ― Hai, hai, grăbiți-vă că nu e timp! Sîntem înăuntru! Brr! Ce atmosferă plină de severitate... Nu este destul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]