13,247 matches
-
de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cumperi o pereche de zaruriși încerci să treci de porțile sanatoriilorde reabilitare,asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de teiși gunoierul cară fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane,dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă,nimic nu te
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CAP. 7 De doi ani Ștefan căuta, tatona, umbla, întreba acolo unde exista cel puțin o justificare în cercetarea sa. Cine ar crede că niște flori, fie ele și reginele florilor, trandafirii, să dea atâta bătaie de cap? Dar el îi promisese lui Delia că face tot ce îi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
Acasa > Impact > Istorisire > IUBIRE PĂCĂTOASĂ Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE PĂCĂTOASĂ.... Azi cerul e umbrit de-a ta prezență Prin minte tu îmi umbli degajată. Dar totuși simt cumva a ta absență Și nu suport cuvântul ”angajată”. Eu te-am iubit mereu cu patimă Când tu fugeai ades să te ascunzi. N-ai vrea să știi ce-nseamnă lacrimă Te joci cu mine-n
IUBIRE PĂCĂTOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383289_a_384618]
-
face ouă de aur. Magistratul se bazează pe logica Suveranului; locuitorii Stațiunii, nici buni, nici răi, pe aceea a Magistratului. Iunie, dimineață. Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt sacrificați, pentru Hotel, doi viței; peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
agresivi pentru că au fost împinși spre asta. Drept pentru care își hrănește urecheații cu iarbă amestecată cu carne tocată. „În final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit, încă, nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi de zis? Sau despre Erou? Poate Darling e ceva mai la locul ei, dar la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar a pățit-o rău. Trebuie să-i scurtez nasul Romancierului. Și Filozofului, și Actorului. Nu îl voi distruge însă pe nici unul, așa cum intenționam cândva. Să rămân cu plebea? Cu rândașii de la Hipodrom? Cu hoțomanii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ți-a dovedit. S-a sfârșit un mit; Femeia solară a devenit M., ai scăpat. A fost o proiecție târzie a Prințesei. Nu mai regreți gafa din tinerețe. ROMANCIERUL. Magistratul nu va lăsa lucrurile chiar așa. Mai ales că - după cum umblă vorba - Astrologul se arată în mai fiecare noapte. E zărit, în același timp, în locuri diferite; aproape că nu există om care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
internat. MAGISTRATUL. Doctorul spune că vindecarea celor spitalizați e aproape sigură. S-a intervenit la timp. Poate vor mai fi doi-trei morți. Față de o Stațiune... Sub conducerea unui medic de interne, igienist totodată, câteva zeci de sanitari, însoțiți de gardieni, umblă din casă în casă pentru a constata, în primul rând, ordinea. Fiindcă totul pleacă de la ordine. Acolo unde lipsește, nu poate fi nici curățenie, nici liniște. O comunitate, fie cât de mică, are nevoie de siguranță, de pace; cineva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
țipete, comenzi, fond muzical - o tâmpenie, parcă mai era nevoie de un pumn tras în clapele pianului! Oprești războiul apăsând pe un buton; înainte să te culci se cânta Mahler; ascultând, plănuiai să instaurezi în Stațiune un regim militar. Patrule umblând pe Strada mare, rupând afișe semnate, misterios, KK, arestând suspecții. Făptașul este necunoscut, încă nu te-ai hotărât cui să îi atribui înscrisul cabalistic; nici în realitate nu știi de unde se trage totul. Dar ai o bănuială; în carte, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
artistice și etice diferite! După fiecare escapadă, Balerina se întorcea la mine, pentru că, de fapt, toți patru trăiau din banii mei. Se făceau că nu știu. Niște jeguri. Acum își dau aere... ROMANCIERUL. Dobitocenia Caravellei este evidentă. Femeie publică; am umblat după ea fără să mă omor cu dorința, a fost mai mult o experiență. Crede, acum, că toată Stațiunea este la picioarele ei. Când vânturam, noaptea, străzile, eram în căutarea Astrologului; încercam, totodată, să aflu ceva despre Magistrat. Fufa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
place; orașul e prea mare, țara e prea mică, planeta se învârte prea încet: nu te mai suporți. E vremea, poate, să mori. Trăiești, temporal, pe etaje. Dimineața, te doare capul; la prânz, stomacul, efectul ciorbei de cantină; seara, picioarele: umbli prea mult; noaptea, testicolele, urmare a abstinenței pe care, periodic, ți-o impui. Ai unsprezece ani, ții mâna pe umărul unei fetițe. Sunteți frumoși. Curați. La propriu, în abstract, în pofida mizeriei din jur. Sute de maturi osteniți, cu haine prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce s-a răzgândit meșterul? — Nu. Și nu sunt nici măcar sigur că ar fi Început vreodată să lucreze pe acest subiect. La Început, după ce a primit Însărcinarea, a lăsat să treacă multe zile fără să se apuce de nimic, tot umblând Încoace și Încolo prin biserică, cufundat Într-o meditație adâncă. — Ca și când ar fi fost nesigur ce anume să reprezinte? — Da. Sau, mai bine zis... Arhitectul se Întrerupsese cu un aer stânjenit, de parcă s-ar fi căit că Începuse acea discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar putea fi, nu-i așa? Îl presă poetul. Iacopo nu răspunse, iar el Îl Înșfăcă de un umăr, zguduindu-l. — Nu-i așa? Nu uita, Comuna are mijloace de a-i face să vorbească pe cei care nu vor. — Umbla un zvon prin bazilica San Paolo, unde am lucrat noi... un zvon pe seama morții lui Celestin al V-lea... papa sihastru, bâigui Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cinci priori erau În stare de orice, din josnicie, din ambiție și din ferocitate obtuză - trei fiare care devastau Florența. Era nevoie de Înțelepciunea lui, de știința și de intuiția lui, pentru salvarea orașului. Dar trupul Aintiliei continua să Îi umble printre gânduri. Își Încordă urechea la sunetele din preajmă. Nu se auzeau glasuri, nici zgomot de pași. Mânăstirea părea pustie, ca și când toți locuitorii s-ar fi evaporat. Ieși din chilia lui și le controlă repede pe toate celelalte. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se putea bizui. S-ar fi descurcat mai bine de unul singur, se gândi el În timp ce Îi concedia scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă coincidență? Poate că Ambrogio, fugind de la Roma, lăsase În acest oraș o urmă a intențiilor sale, iar acea urmă fusese găsită de oamenii papei, ca niște lipitori În căutare de sânge. Dante umbla căutând să treacă neobservat, dar acest lucru era practic imposibil, cu Însemnele pe care le purta. — Dă-mi un braț de postav, de care o fi, Îi ceru imperios unui negustor care Își expunea stofele pe o bancă, undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ușor. Dante Îi văzuse scăpărând ochii de onix, ca și când femeia i-ar fi căutat privirea. Apoi Își reluă drumul. Trecu și el de bazinul din piatră, cu efigia lui lugubră. O urmărise pe Antilia fără să ia seama pe unde umbla, concentrându-și Întreaga atenție ca să nu se lase descoperit. Abia acum Își dădea seama Încotro Îl purtase, căci zărea În depărtare prăvălia spițerului. Văzând-o cum Își Încetinește pașii, se opri. Pentru prima oară o zări uitându-se În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prezent este existența, care ne e refuzată. Însă vedem departe, ca și când viața noastră ar fi amplificată de una din acele sticle convexe pe care le șlefuiesc maurii pe pământurile Arabiei. Ca printr-o asemenea sticlă văd eu destinul tău. Vei umbla pe Pământ vreme de trei lustri, iar apoi vei cunoaște moartea cea umedă, care sapă cu febra ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asasinul probabil fugise deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra. I se păru că, printre pânze, distinge o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
face, după aceea, messer Durante? Dante smulse nervos pergamentul din mâinile vecinului și se grăbi să Își aplice sigiliul, ridicând din umeri. Nu știu. Nu cunosc viitorul. Dar asupra unui lucru sunt de acord cu domnia ta. Se pare că diavolul umblă, Într-adevăr, pe străzile Florenței, de când... De când, messer Durante? Dante nu răspunse imediat. Era stăpânit de o viziune. Apoi se scutură. Aveți grijă ca ordinul de exil să fie transmis gonfalonierului de justiție, care să se ocupe de executarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți continuau să Îl fixeze pe Dante În tăcere. Pecetea animalieră de pe chipul lor devenise și mai accentuată, pe măsură ce tensiunea interioară venea la suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]